Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Silvia Katz         Publicat în: Ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

ILUZII DE FEMEIE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SILVIA KAŢZ IANĂŞI 
  
ILUZII DE FEMEIE 
  
fragment 
  
Obosită, am adormit cu jurnalul lângă mine. Eram foarte impresionată de tot ce citisem şi scrisesem despre viaţa Adei, încât am simţit nevoia să iau o pauză şi să mă ocup şi de alte treburi. Aveam programată plecarea la Eilat, unde ne înscrisesem la „Romaniada” un eveniment pe care îl aşteptam în fiecare an cu nerăbdare. Am plecat împreună cu soţul meu, dar nu am luat cu mine jurnalul Adei, deoarece aveam nevoie să mi lim¬pe¬zesc mintea şi să uit pentru câteva zile de durerea care mă încerca, amintindu mi despre trecut. La „Romaniada”, am fost fericită. M am întâl¬nit cu cititorii mei şi împreună cu prietenii am vizionat cu plăcere spectacolele oferite de artiştii noştri români. M am plimbat, am făcut fotografii şi după trei zile eu şi soţul meu ne am întors acasă. 
  
Au trecut câteva zile de când nu am mai scris la noua mea carte. Este noapte şi nu pot să dorm. Ascult zgomotul unui elicopter care trece deasupra blocului. Neliniştită, aprind lumina şi continui povestea Adei. 
  
Într o noapte m a trezit Luca care mi a spus speriat. 
  
– Ada, nu aprinde lumina şi ia ţi halatul pe tine. Este cineva afară. Am auzit o maşină. Cred că sunt cei cărora le datoram bani m au găsit sau au aflat de vânzarea tablourilor. Ia actele, ceva din bani şi bijuterii. Ascunde le în buzunarele hala¬tului. Restul o să le dau lor. Vino repede să te ascunzi în încăperea din spatele biblioteci. Ştii doar cum să blochezi sistemul pe dinăuntru ca să nu se poată deschide. Nu fi îngrijorată, iubito, că o să i duc cu vorba şi văd eu cum mă înţeleg cu ei. Îi cunosc destul de bine. 
  
Eu, deşi eram foarte speriată,am încercat să mă împotrivesc: 
  
– Mai bine stau cu tine şi le dăm toţi bani din casă şi bijuteriile. Vedem ce pretenţii au şi mâine mergem la bancă şi le mai dăm bani. Vreau să te scapi de ei deoarece nu putem trăi aşa. 
  
În momentul acela s a auzit zgomotul drujbei de tăiat lemne. Probabil că încercau să taie uşa de lemn de la intrarea castelului. Eu m am repezit la telefonul din bibliotecă, dar era mort. Luca mi a spus nervos: 
  
– Au tăiat firele de afară. Nu avem telefon. Ascunde te repede, nu vreau să te vadă. Nu i cunoşti, te pot viola în faţa mea, ca să mă pedepsească. Am să le spun că eşti plecată la o prietenă bolnavă. 
  
Am intrat în ascunzătoare iar Luca a pus raftul cu cărţi la loc apoi a mers în camera mea şi a luat puşca din dulap. Nu se mai auzea zgomotul drujbei şi el a deschis geamul şi a strigat. 
  
– Dacă nu vă opriţi, să ştiţi că trag. Vin la voi să discutăm şi să ne rezolvăm problemele. 
  
– Bine frate, a spus unul dintre ei. Credeam că nu eşti acasă, de nu răspunzi. Lasă puşca şi deschide uşa. Suntem doar prieteni, nu? Ce a fost, a fost. Fred a ieşit din puşcărie şi vrea să sărbă¬torim şi, dacă nu vrei, avem destulă benzină să dăm foc ruinii ăştia de castel. 
  
Luca a coborât cu puşca în mână şi le a des¬chis uşa. Ei l au îmbrăţişat şi s au aşezat la masă. Au cerut de băut iar Luca le a spus că a făcut transplant şi nu are băutură în casă, dar este de acord să le dea toţi banii şi bijuteriile, apoi să plece. 
  
– Zău, măi şmecherule, ne crezi fraieri, i a spus Fredi. Am stat în locul vostru la puşcărie atâţia ani, iar tu faci afaceri fără noi? Te am lăsat în pace cât erai falit şi bolnav, dar când am aflat că tu şi gagica ta vindeţi tablouri de milioane, ce era să facem!... 
  
– De unde ştiţi asta? Nu este adevărat. Cineva va indus în eroare. 
  
– Na, na, a spus Fredi, cel care le a cumpărat are o amantă tânără şi s a lăudat la ea. Doar omul le a cumpărat cu acte în regulă. Îl avem şi pe el în vedere, aşa că poate intri din nou cu noi în afacere. 
  
Luca s-a împotrivit: 
  
– Băieţi, eu m am retras de ani de zile. Nu vreau să am de a face cu voi şi vă jur că nu ştiu nimic de nici un tablou. Sunt falit. 
  
– Tu poate da, a continuat Fredi, dar gagica ta nu. Ia scoate o, să o vedem, ca să nu o aducem noi cu forţa, că uite ce pistol frumos am. 
  
Acelaşi lucru au făcut şi ceilalţi şi Luca a fost forţat să pună puşca deoparte. 
  
– V am spus că nu este acasă şi puteţi să con¬trolaţi dacă nu mă credeţi. 
  
Fred, rânjind, i a spus unuia dintre complici: 
  
– Du-te cu el sus şi controlează, apoi aduceţi banii şi bijuteriile. Noi doi căutăm în încăperile de aici. 
  
După un sfert de oră s au întors cu toţii în salon. 
  
Luca era disperat ca ei să plece, ştiind că eu nu pot rezista în ascunzătoare prea mult timp, neavând aer. 
  
Fredi i a zis din nou: 
  
– Te mai întreb o dată. Unde ai ascuns o? Ştim sigur că este aici. Un om de al nostru va urmărit câteva zile, aşa că nu încerca să ne torni gogoşi. O să ne distrăm puţin cu ea, până ne spune unde sunt banii pe tablouri. 
  
Cum Luca nu răspundea, unul l a lovit cu pum¬nul în piept şi el s a dezechilibrat şi a căzut. S a lovit cu capul de partea de jos a şemineului şi a pierdut conştiinţa. Când s a trezit era legat de un scaun şi unul îi turna cu o sticlă apă pe cap. Năucit de durere le a spus: 
  
– Nu mi pasă dacă mor, dar pe ea să o lăsaţi în pace! Nu are nicio vină. Banii pe tablouri nu îi mai avem. Am plătit pentru transplantul meu şi ne am distrat. Am jucat la cazinouri din nou şi am pierdut. Cel care v a vândut pontul v-a minţit în legătură cu suma. Le am dat pe mai nimic. Nu erau originale. 
  
Fredi îl lovi din nou cu pumnul în faţă, dar unul dintre ei îl îndemnă: 
  
– Dă i la ficat, să se înveţe minte trădătorul. 
  
Lovitura a fost puternică, dar Luca nu a scos niciun sunet. Ştia că dacă eu îl auzeam, aş fi ieşit din ascunzătoare. L au mai lovit de câteva ori şi, cum Luca horcăia cu gura plină de sânge, Fredi a intervenit: 
  
– Băieţi, nu scoatem nimic de la asta. Mie teamă că l am omorât. Adu canistrele cu benzină să dăm foc ca să ştergem urmele. Aţi scos benzina şi din maşina lui, aşa cum v am spus? 
  
Au dat foc şi au închis uşa masivă de la intrare, apoi s au urcat în maşină şi au plecat. Eu am ieşit din ascunzătoare simţind că mă sufoc şi am fost disperată când am văzut fumul. Am coborât în fugă treptele şi l am văzut pe Luca legat de scaun. L am tras spre holul care ducea la uşa din spate a castelului, deoarece cea de la intrare era în flăcări şi trosnea. Focul cuprinsese salonul şi eu am închis uşa holului, apoi am continuat să târăsc scaunul cu Luca. Am luat cheile din cui şi am deschis uşa. Când am ieşit afară, am încercat să ne îndepărtăm cât mai mult de castel, deşi simţeam că nu mai aveam putere. L am dezlegat pe Luca şi l am pus jos pe iarbă, apoi l am luat de mâini şi l am târât din nou până la fântână. Am scos apă şi l am stropit pe faţă, apoi i am luat capul în poală şi, văzând că deschide ochii, l am strigat, plângând: 
  
– Dragul meu, trebuie să încerci să te ridici ca să te duc la spital. Când am plecat din casă, am pus cheile de la maşină în buzunarul halatului. Hai, sprijină te de mine, te rog! 
  
El s a ridicat şi am ajuns la maşina care se afla la o distanţă destul de mare de castel. Cu greu l a pus pe bancheta din spate şi am pornit maşina. Am mers câţiva metri dar motorul s a oprit brusc. Atunci am văzut că nu aveam benzină şi m a cu¬prins dispe¬rarea. Am coborât şi am căutat în port¬bagaj unde aveam un bidon de rezervă. Probabil în graba lor, când îi goliseră rezervorul, nemernicii uitaseră să controleze portbagajul şi asta a fost salvarea noastră. Am ajuns la spital şi Luca a primit imediat ajutor. Doctorul care îl operase venea abia dimineaţa. Am vrut să ies pe hol, dar Luca mi a spus. 
  
– Nu pot să dorm. Mă simt mai bine şi vreau să vorbim. 
  
M am aşezat pe un scaun lângă patul lui şi i am luat mâna, privindu l cu dragoste. El m a rugat să rămân: 
  
– Promite mi că nu vei spune nimic din ce s a întâmplat când se vor face cercetări, doar că au intrat nişte hoţi, care ne au jefuit şi m au bătut, apoi au dat foc castelului. Nu le am văzut feţele deoarece purtau măşti. Îţi spun asta, fiindcă nu vreau să mi se răscolească trecutul şi, oricum, foştii mei tovarăşi cred că sunt în drum spre aeroport şi vor părăsi ţara. Sunt foarte periculoşi şi este mai bine să creadă că suntem morţi. Avem destui bani să plecăm de aici şi să ne stabilim în orice ţară din lume. Tu eşti şi româncă şi dacă ne vom căsători mi ar plăcea să locuim acolo. Este o ţară fru¬moasă. Ce zici, draga mea? 
  
Eu am început să plâng şi i am promis că aşa vom face.....Cartea se poate comanda pe www.aius.ro sau la telef.0251596136. 
  
Referinţă Bibliografică:
ILUZII DE FEMEIE / Silvia Katz : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Katz
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!