Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Silvia Katz         Publicat în: Ediţia nr. 1328 din 20 august 2014        Toate Articolele Autorului

CRIME IN NUMELE IUBIRII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

CRIME IN NUMELE IUBIRII  

(FRAGMENT)  

 

Am intrat pe poarta închisorii cu o strângere de inimă, deoarece era prima oară când vedeam un asemenea loc periculos. Înţelesesem că era o închisoare de maximă siguranţă unde se aflau hoţii şi criminalii periculoşi. Am trecut prin mai multe sisteme de siguranţă şi am ajuns în biroul lui Vlad, unde ne aşteptau un procuror şi mai mulţi poliţişti. Mi-au spus că întâlnirea mea cu deţinutul va avea loc într-o încăpere alăturată şi să nu mă tem, deoarece acesta va fi legat cu lanţuri la mâni şi la picioare şi va vorbi cu mine despărţit de un fel de paravan în cazul în care nu doresc ca el să mă vadă. Vlad a apăsat pe un buton şi a apărut în faţa mea un geam prin care am văzut încăperea respectivă. Aveam impresia că joc într-un fim şi le-am spus zâmbind:  

-Aş dori să-l văd înainte de a merge acolo şi să-mi fac o părere despre felul cum arată. Am foarte mari emoţii şi nu este uşor pentru mine aşa că încerc să mă pregătesc psihic.  

Au fost de acord şi după câteva minute bărbatul a fost adus în încăpere şi aşezat pe un scaun lângă o masă. Cred că se ştia privit şi a zâmbit, făcând cu ochiul. Se vedea pe faţa lui că era bucuros de întâlnirea cu mine, iar eu am rămas surprinsă de înfăţişarea lui. Era slab şi nu prea înalt. Faţa lui palidă era luminată de doi ochi de un albastru intens cum nu mai văzusem niciodată. Ras în cap, nu arăta ca un ocnaş, ci mai degrabă ca un om normal, de care nu-mi era absolut de loc teamă.  

I-am spus lui lui Vlad că nu pare periculos şi el mi-a spus că acesta îşi petrece mai tot timpul în bibliotecă şi s-a schimbat mult în ultimii ani de detenţie doar că este foarte tăcut şi nu discută prea mult. Nu am de ce mă teme, deoarece el îl cunoaşte destul de bine şi vede că este bucuros de întâlnirea cu mine.  

M-am gândit câteva clipe şi le-am spus celor de faţă:  

- Accept să discut cu el, dar cu o condiţie. Întâlnirea să aibă loc în bibliotecă şi dacă se poate să nu fie legat. Mă pricep la oameni şi sunt sigură că nu-mi va face niciun rău. Dacă se poate să rămân cu el împreună cu Vlad, ar fi perfect, oricum am înţeles că veţi inregistra toată convorbirea noastră.  

Procurorul nu a fost de acord la început, dar Vlad a încercat să-l convingă, aşa că până la urmă a fost cum am dorit eu, dar cu o mică excepţie. Să fie legat cu lanţuri doar de scaun. După ce l-au dus acolo, am intrat însoţită de Vlad, ceilalţi rămânând să vadă totul prin geamul respectiv. Bărbatu, am aflat că se numea Ivan, m-a salutat înclinând capul şi mi-a spus cu un glas răguşit ,,sarut-mâna”, iar eu m-am aşezat, privindu-l atentă. Nu ştiu de ce, dar aveam impresia că parcă îl mai văzusem undeva, deşi ştiam că era imposibil. M-a impresionat felul în care arăta şi nu-mi venea să cred. Nu era fioros cum îmi imaginasem şi părea un bărbat timid, cu faţa luminată de un zâmbet blând. După ce mi-a mulţumit că am venit, eu l-am întrebat:  

- Aş dori ca Vlad să rămână de faţă şi cred că eşti de acord.  

- Sigur, dânsul este un om la care ţin foarte mult, eu nu mă pot lăuda că am avut în viaţă asemenea sentimente pentru un semen de al meu. Apreciez faptul că nu vă este teamă de mine şi vă asigur de tot respectul meu. M-am întors spre Vlad, care stătea în dreapta mea şi l-am rugat să putem servi câte o cafea şi în câteva clipe s-a rezolvat.  

Deţinutul a gustat din cafea, apoi a continuat să mă privească. Eu i-am susţinut privirea, deşi mă simţeam intimidată de ochii aceia de un albastru intens cum nu mai văzusem decât în filme. De fapt, mă simţeam ca şi cum jucam într-un film, aşa că am aşteptat ca el să înceapă discuţia. M-am înfiorat când mi-a spus cu glas răguşit:  

- Am citit cărţile dumneavoastră şi cu toate că nu cred în sentimentul iubirii sau al generozităţii, am fost fascinat de felul cum descrieţi ura care zace în mintea multora. Dintre ei am fost şi eu şi poate de aceea m-am regăsit în mare parte printre rânduri. Pot să vă spun că am fost un copil inocent, născut din ură şi din batjocura altora. Încă din copilărie, ura cu întunecimea ei a fost cea care a muşcat din inima mea şi care pănă la urmă şi-a pus pe fruntea mea pecetea de criminal. Germenul ei a înflorit în fiinţa mea şi din cauza slăbiciunii mele, mi s-a furişat în minte până am devenit ceea ce sunt astăzi. Un criminal. Nu am luptat niciodată să-mi schimb destinul şi am trăit toată viaţa doar cu aceste sentimente, hrănindu-mă cu ele până când am ajuns aici, în această bibliotecă şi am început să citesc. Datorită cărţilor, mi-a spus el plimbându-şi privirea peste rafturile din încăpere, am avut şansa să devenit alt om şi m-am gândit că povestea mea poate fi un exemplu pentru cei care cred că nu există o altă alternativă atunci când urăşti pe cineva, decât să-i iei ,,Dreptul la viaţă”,.  

L-am privit suspicioasă şi i-am spus ironic:  

- Nu ai învăţat la grădiniţă sau la şcoală că în viaţă trebuie să faci fapte bune şi că este un păcat de moarte să iei viaţa semenilor? Ce fel de educaţie ai primit de la părinţii tăi? Un om nu poate trăi toată viaţa ca un prizonier al urii care îl macină. Trebuia să ceri ajutor. Din ură nu răsare niciodată iubire.  

Râsul care a izbucnit din pieptul lui a răsunat sinistru în încăpere şi mi-a deranjat auzul, încât am vrut să mă scol de pe scaun şi să plec, dar el a văzut gestul şi imediat a devenit serios şi mi-a spus:  

- Doamnă, iubirea a fost un subiect inaccesibil pentru mine şi nu cred în legende despre iubire, iar fericirea ştim că este o stare pe care mulţi dintre noi nu o pot defini. Eu văd oamenii ca pe niste nefericiţi pe care viaţa îi testează cu multe examene. Unii le trecem, alţii nu, dar până la urmă tot neştiutori rămânem. Eu nu am avut decât o mamă amărâtă, am trăit într-un grajd dărăpănat, iar despre şcoală nu am învăţat decât cinci clase. Educaţia despre care vorbiţi uneori nu se prinde nici de săraci şi nici de bogaţi, fiecare cu norocul lui. Cred că nimeni nu se naşte hoţ, criminal sau sfânt. Viaţa te schimbă, este aşa de misterioasă că niciodată nu ştim ce ne oferă.  

Impresionată de cuvintele lui, i-am spus:  

- Sunt de acord cu tine, aş dori să-mi povesteşti unde te-ai născut şi cum a fost copilăria, consider că ea ne influenţează foarte mult viaţa şi sper să înţeleg ce te-a împins să săvârşeşti fapte atât de crude. Îmi va fi greu să-ţi găsesc o scuză, dar pentru a scrie povestea ta, trebuie să cunosc cât mai mult despre ce fel de persoană ai fost până să ajungi aici.  

El a zâmbit şi mi-a spus:  

- Mulţumesc mult că mă consideraţi o persoană. Mulţi mă cred un animal, un monstru. Da, poate că sunt, de aceea am fost închis, dar câţi oameni nu trăiesc în propria lor viaţa ca într-o închisoare? Eu am cunoscut mulţi, credeţi-mă.  

La rândul meu l-am privit şi i-am spus pe un ton dur:  

- Viaţa mi-a dovedit că animalele sunt mai bune decât oamenii, aşa că cei care au spus sau au gândit asta despre tine ţi-au făcut un compliment. Dar să nu filozofăm prea mult pe această temă, povesteşt-mi ce te-am rugat.  

El s-a aşezat mai bine în scaun şi a prins cu ambele mâini lanţul de care era legat, apoi a privit peste mine şi a spus:  

 

Va urma..  

Referinţă Bibliografică:
CRIME IN NUMELE IUBIRII / Silvia Katz : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1328, Anul IV, 20 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Katz
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!