Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Silvia Cinca         Publicat în: Ediţia nr. 1847 din 21 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

CREZ DESPRE OM
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt omul celor mai adânci suferințe. Omul celui mai deschis și molipsitor râs hohotind cu frumosul nemărginit al vieții. Sunt omul căldurii sufletești gata să ardă pentru prietenul de lângă mine. Sunt omul capabil să cânte imnuri înălțătoare fericirii. Sunt omul amăgirilor pierdute în neant. Sunt proprietarul frumuseților dinlăuntrul ființei. Sunt sufletul rătăcitor într-o lume care își pierde curajul existenței. Sunt cel mai sărac om al lumii. Fiindcă tot mergând pe aleea speranței, pierd în primul rând, iubirea. Fără ea, pierd respirația. Viața se duce. Si nu rămâne decât un rod de amintire. Oare va mai fi el sădit vreodată? Oameni! De tot felul. Fiecare unic. Fecare o personalitate. Una conturată, sigură. Alta pierdută în valurile vieții, prea înalte poate pentru el. Oameni! 
  
Priviți. Oglinda e în față. Se proiecteză speranțele aruncate peste oceanul de vise. Din adâncurile lui se ridică iubirile vii și luminile lăsate în urmă. Sunt multe, iubirea iubirii, iubirea de om, iubiri de libertate, iubiri de țară, de pământ și undeva din ce în ce mai mult dusă de valuri prea puternice iubirea de Dumnezeire. 
  
Lacrimile omului au umplut oceanul așezat anume la margine de pământ. La margine de viață. Pe limba de stâncă ce se ridică la sfârșitul mării am prins în ceaușul unei palme uriașă, lacrimi ale multora chinuiți de soartă, aruncați pe drumuri neumblate în care se scriau doar neliniști, neîmpliniri și neputințe. 
  
Sunt omul care a întâlnit pe drumul suferinței gândul înțelepciunii. Si într-o bună zi însorită, când umbra pământului a dispărut din orizont, când razele soarelui au învățat graiul omului s-a întâmplat minunea. Atunci am strigat iubirea Dumnezeirii și i-am vorbit în gândurile mele înțelese doar de El. Si înainte de orice mi-a deslegat sensul a ceea ce este EU. Si omul din mine, copleșit de înțelepciunea LUI, m-a lăsat condusă de ceea ce spunea a fi frumusețea fericirii. Si pentru a înțelege m-a însoțit într-o grădină plină de flori. Acolo soarele strălucea cu puteri neobișnuite. “Privește în jur. Atât trebuie să faci. Si apoi să-mi vorbești despre sufletul tău”. Vorbele nu mai corespund, am zis. Sufletul meu plutește în fericire. 
  
Atunci a deschis în fața mea oceanul cu toate iubirile. “Acestea sunt sufletele celor pierduți în valuri. Alege-i pe cei care dorești și adu-i în grădină”. Si gândul meu i-a adus. “Privește lacrimile lor în palma ta”. Lacrimile se transformaseră toate în diamante. “Sufletele lor sunt dornice să strige bucuria vieții. Acum cînd cunoști forța miraculoasa a gândurilor, întreabă-te omule, merită să trăiești viața strigând - Sunt omul celor mai adânci suferințe. Sunt omul amăgirilor pierdute în neant. Sunt cel mai sărac om al lumii. Fiindcă tot mergând pe aleea speranței pierd iubirea... 
  
Fascinantă complexitatea omului. Magică forța lui. Necunocută, misterioasa, adevărata lui lume. Puterea omului e nemăsurată. El poate împlini orice, dacă va știi cum, orice își propune în gândurile lui e realitatea lui. De aceea știu că poate și îi zic: oprește suferința ta și a altora. Pentru tine și pentru alții, alege bucuria. Vezi frumosul. Fixează drumul. Mergi întotdeauna drept înainte. Nu ameți în ocolișuri rătăcitoare. Și nu uita simțul dăruirii binelui, celor care mai plâng și suferă. 
  
Oamenii continuă să sufere. Continuă să plângă. Continuă să lase durerea să le macine sufletul, făcând chiar un mit al durerii. Si lacrimile suferințelor lor, clipă de clipă umplu mările și oceanele care își schimbă culorile refuzând precum omul, răsăritul de soare și culorile de aur ale razelor lui. De aceea, nu vreau să plec din viață fără a vă convinge că soarele poartă cu el miracolul fericirii, natura este forța trimisă de Divinitate să ne întărească viața, iar culorile lumii aduc lumini din care noi alegem binele. Ca mâine vine o zi, când va fi prea târziu să observi de abia ce e viața, de aceea, glasul meu viu și trecut prin multe ca al oricăruia dintre voi, este un glas încercat de durere și de fericire și a cules în el semințele binelui pe care le-am aruncat din avion în multele mele drumuri prin viață și au înflorit și altele stau gata să mai înflorească pentru a dărui celor însetați zâmbetul căptușit de bucuria vieții. 
  
Despre oamenii urâți, despre oamenii pătați de murdăria creată de ei sau de alții ca ei, despre oamenii nimicului nu voi scrie acum. 
  
Tine oamenii frumoși lângă tine! 
  
Vezi în drumul tău lumea oamenilor adevărați. Aminteşte-ţi iubirea şi mângâierile fără seamăn, lasă-te peste trupul aşteptărilor şi gustă căldura braţelor deschise doar pentru tine. Aminteşte-ţi prietenul a cărui vorbă ţi-a mângâiat aşteptările şi nedumeririle, când viaţa a început cu întrebări prea grele pentru tine, sau când bucuria ai dorit s-o împarți cu el, cu ea. Gândeşte inspiraţia şi creaţia, înflăcărarea care te-a împins să scrii sau să compui, să pictezi sau să aduci progresul în lumina şi privirile celor ce te admiră. Privește chipul celui frământat de probleme și pe care nu-l poți ajuta. Oferă-i zâmbetul tău. Uneori el înseamnă o binecuvântare. Cuvântul cel bun sădește-l în grădina vecinului pentru că a dărui lumină din sufletul tău e cântec trimis cerului. Lasă bunătatea ta să fie căldura celui înfrigurat de zile grele. 
  
Gândeşte frumuseţea omului, unește-ți gândul în lanțul compus de mâinile împreunate în rugă. Gândește misterul naşterii omului şi miracolul primului strigăt al copilului la părăsirea uterului matern. Gândește sărutul dintâi, iubirea de azi. Trăiește viața omului din sufletul tău! Acolo unde te afli tu și visele tale. Si iubește-te, înțelege-te și cucerește viața. 
  
Corul copiilor îngeri îmbărbătați de frumusețe aduc un omagiu sfânt omului frumos de pe meleagurile noastre. Acolo unde sufletele se unesc în gânduri și fapte de bine, puterea lui Dumnezeu coboară spre a ridica bucuria pe treapta de sus a victoriei. Căci nevăzută azi, această treaptă va renaște precum gândurile noastre de frumos și înălțător, în glasul acțiunii. Atunci, vom cânta imnul mulțumirii și vom spune: .Doamne, binecuvântează România, pământul pe care-l iubesc... Binecuvintează-i oamenii, pe cei buni de acolo și de oriunde. 
  
Referinţă Bibliografică:
CREZ DESPRE OM / Silvia Cinca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1847, Anul VI, 21 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Cinca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Cinca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!