Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Silvana Andrada         Publicat în: Ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016        Toate Articolele Autorului

CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aceasta admiratie, asa zis profesionala, sincer era un om educat care trecea usor din economie in filozofie, literatura, muzica si pictura cu un mental atletic precum propria sa statura si cu o privire seducatoare pe care ulterior am mai intalnit-o de cateva ori in viata mea, m-a determinat sa incep inca din octombrie sa invat inca o data toata istoria Romaniei de la daci si romani pana la apoteoticul comunism. O mai facusem odata, cand la 16 ani m-am inscris la cursul de ghizi, cu dorinta explicita de a le arata strainilor ce tara frumoasa avem. Si atunci am invatat pana la epuizare, am dat examenul intr-un autocar in drum spre mare, pe o vreme oribila, ploioasa si rece in care burnita acoperea precum o ceata frumusetea reliefului si care se imbina armonios cu ceata din lipsa mea de stapanire a notiunilor de istorie si geografie, dar ca tanar vlastar utc-ist, cunoscator de limba germana si fara „origini nesanatoase” am fost admisa imediat si la scurt timp, in aceeasi vara am si primit primul grup. Habar nu aveam pe atunci cum se pune problema cand iti doresti ceva intr-o societate malformata. Eram ghid BTT pentru tineri vorbitori de germana, am primit in schimb un grup de polonezi vorbitori de rusa unde media de varsta era de 60-70 de ani. Toti venisera sa vanda diverse la nudistii nostri, inteleg ca acolo era un fel de bazar. Nici nu intuiam eu ca exista nudisti pe lume, o inocenta dezarmanta m-a urmarit toata adolescenta mea si ma mai prinde si acum uneori din urma. Daca as fi genul introspectiv, extremist de sincer i-as spune blanda necunoastere care tinde spre o usoara lipsa de orientare spatio temporala, pe scurt prostie dar nu nociva pentru exterior, ci consumata doar in stricta mea intimitate.  
 
Foarte mandra si responsabila de menirea mea numaram la fiecare mic dejun bucatile de salam din farfuriile lor, cantaream branza si verificam castravetii. Ma detestau cei de la bucataria hotelului dar eu eram, eram in masura sa ii verific pe ei si asta ma responsabiliza extrem. Se fura infernal in 1987, anul despre care eu vorbesc, se fura din fabrici, de pe campuri, din farfurii, toti isi luau acasa cate ceva din avutia intregului popor. Fiecare ce avea personal nevoie. Era un fel de revolutie muta si fara violenta prin care fiecare transmitea ca ii detesta pe cei de la putere, ca nu crede o iota din doctrina socialismului multilateral dezvoltat si macar daca nu se poate lupta cu monstrul sa-l atate, sa-i pocneasca o sincera palma ca in acel stupid joc „baza”, urmand ca atunci cand monstrul se intoarce, sa se uite in jur asa ca in copilarie, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.  
 
Ne-am culcat intr- o seara pe la ora 10, nu aveai pe atunci optiunea sa te uiti la televizor, nu ca acum ar fi diferit din acest punct de vedere, dar sunt alte considerente, nu telefon, era si scump, nu era nici mobil, nu tu socializare cu comerciantii mei polonezi care se odihneau pentru o alta eficienta zi la plaja. Cred ca se facuse deja 11 noaptea cand aud bubuituri in usa:  
 
-Deschideti Domnisoara suntem de la militie! Am crezut initial ca nu mai aud bine, ca am vedenii, ma credeam acasa si deodata deschid ochii intr-o camera de hotel und ma invelisem cu draperiile deoarece caldura nu fusese inca pornita si afara fusese o zi ploioasa si urata.  
 
-Buna seara, buna dimineata  
 
-Dvs sunteti ghida grupului 2367 BTT?  
 
-Da  
 
-Aveti un buletin? Ma indrept spre posetuta scot buletinul din care zambea un copil de 14 ani, tuns scurt, il inmanez si aud  
 
-A daaa mult ati mai crescut,... v-a crescut si parul!  
 
Bine asta chiar stiam, ce nu stiam era ce cauta cei trei domni noaptea la a mea usa  
 
-Domnisoara sa stiti ca poloneza Dvs a fost violata, avea dolari la ea pe care nu ii mai are, faptasul a fugit pe geam.  
 
Doamne, am ramas muta. Sincera sa fiu pregatirea asta nu mi-o facusera la curs. Intuiam usor ce ar fi putut sa insemne un viol dar dolari, ce puteau fi dolarii? Singura poloneza mai tinerica, cea de vreo 40 de ani fusese victima. Omul intrase pe usa, de fugit a fugit pe geam. Ea ii deschisese usa, banuiesc acum ca si-o fi dat seama ce face, o fi venit omul dupa dolari si a considerat ca poate sa intre cu forta in socialismul liberal. Poloneza mea facea un dus, de aici toata confuzia, intreb  
 
- Si doamna este bine  
 
- Da nu vrea sa faca plangere  
 
- Scuzati-ma dar ce sunt aceia dolari?  
 
A fost clipa in care s-au privit cu subinteles, usor mustacind si minunati de inconstienta mea de a pleca cu 30 de oameni in responsabilitate si s- au retras luandu-si un sec ramas bun. Eu am aflat deabia in 1989 ce inseamna dolarii de fapt, cand m-am intalnit din nou cu ei dar intr-un alt context.  
 
Uluita am incercat sa adorm si dimineata dupa ce am numarat din nou salamul si rosiile am identificat si poloneza care era mai vesela decat toate celelalte, nici urma de regret asa ca subiectul s-a si inchis in acel moment.  
 
Bine nici ei nu erau in toate mintile, beau de stingeau de cum ajungeau in hotel si doar cu ghidul lor Jazek il chema, mai puteam vorbi cate ceva, daca eu gaseam resurse de limba in rusa, din toate amintirile copilariei mele in care bunicul meu mai vorbea cu prietenii lui basarabeni, romani dar din Basarabia. Engleza stia cateva cuvinte iar de germana fugea de ziceai ca inca nu s-a terminat razboiul. Sejurul s-a derulat in rest tern, a urmat seara cea mare, a mesei de protocol, la Calul Balan din Neptun cu dansatori, calusari cu ospat asa incat sa crape de ciuda cand ajung acasa la ei cat de bine o duce poporul roman. Riguroasa am urmat programul. Am plecat cu autocarul lor si am ajuns acolo pe inserat. Ne-au dat o masa mare iar eu cu Jazek am nimerit cum era de asteptat in capul mesei.  
 
In jur miros de tigara buna, eu nu fumam dar diferenta puteam sa o fac intre Marasesti si Kent, la orice ora. O doamna din Franta presupun, deoarece vorbea fluent franceza statea picior peste picior langa un domn cizelat cu postura de dansator de vals. Isi zambeau de complezenta si discutau ca la un simpozion. Cand domnul a atins-o intentionat pe mana mi-am dat seama si eu si cred ca si ea, ca acea discutie este mai mult decat joviala. Nu voi uita niciodata palaria ei rosie cu boruri enorme in care isi ascundea uneori privirea ca mai apoi sa porneasca din nou jocul seductiei. Realitatea este ca domnul era ca si executat, eu una nu ii mai dadeam sanse sa isi revina din acea relatie, din acel duel al privirilor din acea senzuala gura de vin rosu pe care o sorbeau din timp in timp.  
 
Repede insa m-au trezit ai mei la realitate, „Vodka, davai Vodka”. Au comandat 24 de limonade in care au turnat 2 litri de votca fara bineinteles sa-i vada cei din personalul restaurantului. Eu am inchis ochii in speranta ca vor fi cu atat mai fericiti la intoarcerea pe la casele lor. Grav a fost insa cand mi-au inmanat paharul, am baut cateva guri si l-am lasat pe masa. Langa mine un polonez simpatic imi zambeste si il toarna pe gat. Bravo, ma gandesc in sinea mea, bine ca am scapat, cand ma uit insa mai atenta constat ca acela era chiar soferul. Doamne cu el trebuia sa ne intoarcem treaz si noi vii, au urmat inca vreo doua trei runde de limonade si toti vroiau sa ciocneasca cu mine, motivele erau multiple, de la multumirea de a vedea o fetita neajutorata la indemana ta, pana la poate chiar plauzibila stare de drag pe care o indusesem deja intre noi, cu prilejul trecerii acelor zile. Doamne ce multumita am fost ca am invatat fizica in liceu, aveam un pai si am inceput, in virtutea densitatii, sa beau limonada si sa las alcoolul pe care intotdeauna il executa soferul. Nici nu mai stiam ce sa fac sa ma compromit band ca sa supravietuiesc sau sa mor necompromisa, in fine la un moment dat a inceput sa manance si cand ne-am ridicat sa plecam era mai odihnit decat toti ceilalti, ceea ce dadea de inteles ca nu era un incepator. Eu in schimb am tremurat pana am ajuns in hotel si i-am vazut pe toti in camerele lor si cu speranta ca nu se mai violeaza nimeni si nici dolarii nu mai sunt ca sa fie luati m-am retras distrusa in camera mea.  
 
A fost suficienta aceasta experienta sa nu imi mai doresc sa o repet, mi-au oferit dupa aceea si tinerei din RDG si din RFG dar sechelele mele erau mult prea adanci si in plus amintirea lor atat de nostima, incat niciodata un alt grup nu ar fi reusit sa-mi depaseasca ceea ce puriii mei polonezi reusisera.  
 
Referinţă Bibliografică:
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X / Silvana Andrada : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvana Andrada
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!