Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Silvana Andrada         Publicat în: Ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu m-am casatorit devreme. Am tot asteptat sa il intalnesc pe acela. Acela cu care sa merg de mana la piata si sa adorm pe umarul lui uitandu-ma seara la televizor. Nu m-am prea indragostit asa de capul meu, aici cred ca a fost tot o deficienta genetica. Am considerat ca prima data el trebuie sa merite, sa aiba virtuti si dupa deabia sa vad ce sentimente am eu pentru cei ramasi in picioare, trecuti prin proba andurantei. In plus am crezut mai tot timpul ca daca esti iubita cu disperare vei fi fericita, ca o garantie definitiva a unui cuplu de roman de dragoste. Nebunii, visuri fetito! Cum imi spune zambind sotul meu.  
 
Intru in camera rece si intunecoasa si ma pregatesc de ecografie. O domnisorica mai speriata decat mine incerca acolo sa performeze in meserie. Concluzia, un hematom complicat, bazata si pe sugestia mea, dupa ce i-am povestit ca incercasem cu doua saptamani in urma, sa aranjez niste lucruri pe ultimul raft al dulapului si ca un fost jucator de baschet ma aruncasem lovindu-ma in una din etajerele intermediare. Recunosc ca m-a durut ceva ceva atunci, dar nu exagerat, dupa care am uitat. La fel de relaxata mi-a prescris si domnisoara doctor o alifie, de parca eram la alchimist si mi-a sugerat sa revin la un control peste doua saptamani. Mi-a complicat in schimb putin situatia pentru ca mi-a recomandat si un antibiotic pe care trebuia sa il obtin de la medicul de familie, asta insemnand inca un drum pana la cabinetul privat, la capatul lumii, dar deja rasuflam usurata, eram usor relaxata, cu problema rezolvata si ma intorceam la rutina cotidiana.  
 
Mi-e greu sa astept dar parca si mai greu imi este sa intru in fata altora care stau la coada, poate inca de dimineata, batrani, bolnavi, neputinciosi, romanul acela care asteapta cuminte sa-si plateasca impozitele, intretinerea si are privirea aceea umeda in care parca il cauta pe Dumnezeu, atunci cand boala il ataca. Se uita ca la un profet in ochii medicului, cu o incredere care nu are nici o explicatie logica dar el, in acea clipa, s-a eliberat de povara, o transfera cu incredere celui care ar trebui sa aiba grija de el. Hipocrate insa spre norocul propriului juramant nu a avut genetica romaneasca si din pacate nici noi nu am mostenit-o pe a lui. Sincer cred, ca in afara unor suave exceptii, de medici care s-au nascut in primul rand oameni, restul sunt doar fiii si fiicele unor parinti invartiti care si-au dorit pe langa consolidarea propriei imagini sociale doar obtinerea unui statut material. Infernala este suficienta savanta a acestor “supraoameni”, pe care toti incercam in disperare sa o justificam cumva, prin conditiile de ev mediu din spitale sau prin protocoalele total dezordonate, medicii fiind obligati sa performeze ca niste trapezisti fara sisteme de siguranta, fara plasa de protectie, luptand cu sortile oamenilor si cu sistemul, dar care culmea, totusi, reusesc sa se salveze intotdeauna lasand bietul pacient sa cada in locul lor sau si mai rau, intr-o imagine putin mai plastica, sa il foloseasca spre a cadea ei insisi, direct pe el.  
 
Andreea se bucura de fiecare data cand ma vede. Este un om bun, eu ma feresc de ea sa nu imi rascoleasca temerile legate de volatilitatea vietii. Tata i-a fost profesor sotului ei si „seful departamentului suflete” cum i se spunea tatalui meu in facultatea unde preda, i-a fost mereu alaturi cand a avut de decis ceva si dorea un supraveghetor. Tata iti inspira calm si echilibru, mie cel putin asta imi transmitea. Langa el lumea era un loc lipsit de pericole si chiar daca ele ar fi existat, ar fi disparut ca semn de recunostinta pentru binele din el. Facea bine din vocatie, total natural si nu se astepta niciodata la echivalenta, cu toate ca il afecta cand constata ca ea nu se genereaza.  
 
A intrat si ultima persona si urmez eu. Ii arat Andreei hartiile, imi face un consult, sesizez o usoara tensiune in privirea ei si o intreb  
 
-ce fac daca nu se retrage?  
 
-cred ca va trebui sa consulti un oncolog.  
 
Am oprit masina in fata fostului apartament in care am locuit cu parintii mei. Lumina este aprinsa si umbrele incerte. Tapetul pe pereti se distinge binisor din amintiri. As cobora sa urc sa deschid usa, sa ajung acasa la ai mei, sa-l vad pe tata in sufragerie cu veioza, studiind ca intotdeauna si pe mama in bucatarie. Atatea amintiri, atata bine pe care acum il pretuiesc enorm si care atunci mi se parea rutina in cotidian. Vecinii sunt aproape aceeasi, timpul este relativ, doar informatia poate distruge iluzia; chiar daca totul este oprit in timp, eu stiu ca ai mei nu mai sunt acolo.  
 
Toti spun ca sotul meu este un medic bun. Carismatic, spontan si cu un umor tipic mi-a schimbat perceptia despre cuplu in toate directiile. M-a surprins cat de placuta poate fi asocierea unor suflete in casatorie ca ulterior sa ma uluiasca prin autoconservare. Barbatii, o parte doar din ei sper si inteleg ca si o parte dintre femei, gasesc cea mai scurta varianta spre binele propriu, folosind mai din greseala sau poate chiar intentionat, suflete de oameni pentru atingerea acestui scop.  
 
Oare dragostea chiar dureaza 3 ani? Nu stiu ce sa cred, noi avem 13 si eventual ii pot grupa trei cate trei ca sa aiba o logica.  
 
Nu cred ca exista cuplu perfect dar definitia mea este simpla. Asa cum daca ai o mama si gasesti una mai tanara, mai frumoasa, mai intelegatoare, sau un copil si vezi altul mai blond, mai cret, mai olimpic sau mai cu ochi albastri, nu ai niciodata tentatia de a-i schimba intre ei, asa ar fi de presupus ca si atunci cand ai o sotie, nu stai sa o tot schimbi cu versiunea ei imbunatatita. Astazi traim in era I Phone-urilor, gadgeturilor, care te invata ca este absolut normal sa arunci ceva perfect functional pentru ca a aparut noul model, model care nu prea are diferente fata de anteriorul dar tu si ceilalti stiti ca este varianta cea noua. Cred ca impulsul acesta al versiunii de top ne-a napadit din toate directiile, fie ca este telefon, bluzita sau suflet de om trebuie sa avem ce este mai bun pe piata, bineinteles daca ne permitem. O anomalie s-a transformat intr-o tendinta, esti de bon ton in anumite medii daca i te supui. Cum ramane cu juramintele? Pentru idealisti si captivi in conventii, relativ putini.  
 
Asta am cautat toata viata mea, omul care sa nu vrea sa ma schimbe cu nimeni si nicicum, omul caruia sa ii plac eu, eu si atat dar pentru totdeauna. Grea presiune de pus pe umerii cuiva cu alta genetica, alt trecut si alta educatie, poate pe alocuri cu alte valori. Poate cu asteptari personale dureroase, cine stie... . Cat de perversi sunt totusi hormonii astia care iti ametesc mintile crezand intr-un om strain pe care l-ai intalnit intamplator, mai mult decat in toata familia cu care ai trait pana atunci. Dragostea este fascinanta prin abandonul pe care il promoveaza, prin iluzia si disperarea cu care chiar crezi ca tu esti Eva si el Adam si de la voi incepe universul, ca indiferent ce au patit altii, voi, voi sunteti speciali, unici si definitivi. Povesti de dragoste ca aceasta au mai fost dar din cate stiu au sfarsit prost, Romeo si Julieta au trait extrem de putin si impreuna si separat iar dragostea a invins intotdeauna in literatura, arta sau viata muritorilor, moartea, niciodata insa, dragostea, nu a reusit sa invinga viata.  
 
Referinţă Bibliografică:
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VII / Silvana Andrada : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1931, Anul VI, 14 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvana Andrada
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!