Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Silvana Andrada         Publicat în: Ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

CELULA MEA NEBUNA- CONTINUARE VI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mi-am dat seama acum catva timp, ca in clipa in care traiesc o viata frumoasa, generez amintiri frumoase si sunt genul care se hraneste din ele. Ma intorc adeseori in casa din Sighisoara, la calmul de atunci, la dragostea aceea implicita care salasluia in fiecare gest sau reactie, cu toate ca bunicii si parintii mei nu mi-au spus niciodata explicit , ” te iubesc!’’ dar nici o secunda nu m-am indoit atunci, cu atat mai putin acum, ca ar fi putut fi altfel. Astazi ii spun fetitei mele aproape zilnic ca o iubesc pe metoda americana si parca simt ca ea nu stie sigur ca este adevarat iar eu, parca mimez din buze aceste cuvinte, parca nu au consistenta si consecinta, parca ma grabesc sa nu plec inainte de a bifa un ritual al cresterii.  
 
Astazi parintii isi cresc copiii obsedant, toate refularile lor parca se reflecta in cerintele pe care le au. La gradinite copiii scriu si citesc, fac in scoala primara zeci de activitati suplimentare si ar trebui sa exceleze in toate, in toate materiile posibile dar in mod special in matematica. Am ramas cu frustrarea necunoasterii care posteaza aceasta materie specifica in centrul atentiei tuturor. Nu contesc ca ea a ajutat la crearea de modele matematice adaptabile vietii cotidiene, ca ne-a transformat viata chinuita de obtinere a celor necesare supravietuitii intr-o viata de simpli culegatori din rafturi a chimicalelor conexe matematicii dar de ce Doamne iarta-ma trebuie sa fim toti olimpici. Ajunge un Da Vinci, Einstein etc, sa schimbe lumea si in mod cert el se va naste la timpul potrivit unde va fi cazul, cu siguranta insa nu vor fi genii toti cei treizeci de elevi din clasa a III-a B, de exemplu. Ce se va intampla atunci cu acei parinti, vor avea refulari, copiii lor vor fi niste ratati in loc sa li se induca in mod constant faptul ca sunt cei mai buni, inca de la conceptie, un singur spermatozoid, cel mai puternic i-a creat. De aici ar trebui sa pornim si sa nu ne abatem niciodata de la asta. Ne-am nascut ca cei mai buni din cei posibili, parafrazand astfel iluzia cum ca am trai in cea mai perfecta din lumile posibile.  
 
Lumea mea nu este perfecta acum. Am ajuns in fata clinicii unde cu 9 ani in urma mi-am facut o responsabila mamografie. Atunci medicul mi-a spus sa nu o mai repet decat dupa zece ani, pe la 42 de ani. Mai este un an pana atunci. In locul clinicii este un centru de pariuri. Au inflorit toate pentru cei disperati care nu au timp sa astepte, nu pot merge pe drum, zilnic la servici. Asa cum tinerele prefera sa se prostitueze sau sa se marite cu batrani pentru a scurta si reduce drumurile catre universitate, asa si acestia spera ca vine ziua in care vor incasa profitul fara a avea in fond o afacere in derulare, de parca Dumnezeu i-ar alege si ar spune tu esti milionar, tu vei avea cateva sute de mii, tu zeci de mii iar tu nu vei muri.  
 
E vreme trista. Trag masina pe dreapta si pentru o secunda ascult linistea. Doamne acea liniste de parca nu m-as fi nascut niciodata, contemplu numai ce ar fi putut sa fie, si pentru un moment mi-e teama de moarte, o sclipire atat, ce-ar fi daca..., ei ce-ar fi sunt obosita, mult prea obosita si atat.  
 
Am mai trecut prin asta o data, cand acum 7 ani s-a imbolnavit tata. Doamne ce greu ne-a fost sa acceptam ca am ajuns in coltul mort, ca destinul ne-a luat in vizor si nu avem decat pereti de jur imprejur. Tata a inteles primul, noi am sfidat evidenta cu o umilinta blanda si am incercat sa ii inducem iluzii. Om bun, s-a luptat sa nu ne dezamageasca dar el stia, era sigur ca ne luam ramas bun. Am avut doi ani, doua luni si 13 zile impreuna, timp in care am trait o viata de om. Ii multumesc sortii ca mi-a dat sansa de a-l convinge cat de mult il iubesc.  
 
Parintii, la fel ca patria si copiii, iti dau identitate, iti dau radacini si daca ai noroc, iti dau si aripi. Noi am avut in jurul nostru niste sfinti. Idealizezi totul dupa moartea cuiva, practicand fizic teoria crestina a iertarii. Noi nu prea am avut ce ierta, oamenii la noi au gresit din greseala, nu din placere, nu din superficialitate, nu din rautate. Genetic a fost un cadou consistent, care a venit la pachet se pare cu niste celule nebune, dar ori de cate ori am fost in situatia de a ma gandi ca as fi putut scapa de anumite parti ale destinului meu, mi-a fost teama ca i-as fi pierdut si pe ei.  
 
Am ajuns la cea ce a doua clinica, de care auzisem la televizor, super moderna si cu o reclama de parca ar vinde lenjerie intima, cu oameni deosebit de frumosi si sanatosi, cu medici ca in serialele de televiziune. Deziluzia este inlantuita deoarece spitalele noastre nu prea aduc cu ce este aici si nici spitalul acesta nu aduce cu cel din reclama. Urc niste trepte abrupte si alunecose. Oare cati si-au frant oasele in drum spre medic, ma gandesc cand era sa ma intind toata cat sunt de lunga pe holul placat cu piatra de la etajul doi. Parca aveau si ortopedie... imi retin cu greu un zambet si merg aproape razand catre doamna de la receptie.  
 
- Buna ziua, as dori o programare la mamografie daca se poate  
 
- O secunda va rog  
 
- Luni in 30 la 10,30 este bine?  
 
- Nu, nu este bine deloc, pe de o parte este peste 3 saptamani, ..pe de alta ma gandeam ca ma pot razgandi.. poate gasiti totusi o varianta astazi, scot o hartie si o strecor sub buletin  
 
- Avem acum o varianta la o ecografie la sediul din Calea Victoriei, doriti? Nu doream dar ce sa-i spun eu ei, daca demaram o discutie filozofica pe aceasta tema, cred ca ar fi iesit din garda cu mult inainte de finalizarea unor concluzii,  
 
- Da va rog, merg acum direct.  
 
M-am obisnuit sa fac lucruri singura. Este o noutate. Intotdeauna, cineva a avut grija de mine. De cand m-am nascut nu am fost niciodata singura. Bunica mea m-a crescut pana la 10 ani cu o dragoste pe care nici nu o pot caracteriza, intotdeauna ma simt ca o retardata emotional, nu in maniera de a simti, cat in ceea de a transmite, vis a vis de cei pe care ii iubesc eu, in comparatie cu ea. Mama mare nu avea problema asta, iubea natural, fara efuziuni dar i se umezea privirea cateodata de dragoste si atunci nu spunea nimic. Eu cred ca asta am tinut minte. Parintii mei m-au avut de foarte tineri. Inaintea mea pierdusera o fetita superba care daca ar fi trait nu ar fi putut niciodata merge. Cred ca le-a fost deosebit de greu, copii cu copii. Asa ca am trait in paralel cu doua randuri de parinti pana la maturitate. Pe mama mare am pierdut-o cand aveam 21 de ani si de la ea am invatat sa traiesc si tot ea mi-a aratat ca moatea face parte dintr-un drum. Mi-a fost tare draga, imi lipseste si astazi si tot ceea ce imi sta in cale sau ma favorizeaza, ma gandesc ca ea ar sti sa organizeze mult mai bine, asa cum a facut-o pentru toti cat a trait. Avea o arta a daruirii iesita din comun, mama pamantui daca ar fi fost, ar fi putut hrani tot universul. Mi-a schimbat viata definitiv si mare parte din ceea ce sunt astazi ii datorez ei, era inteleapta si calma, controlata si nedrept de buna pentru o lume in care binele nu a fost niciodata fericit. Nu stiu cat de fericita a fost dar cu siguranta a fost implinita. Era ca un soldat care se sacrifica pentru tara lui si devine erou. O facea natural, fara sa simta amputarea, doar cu multumirea ca a reusit.  
 
La 10 ani am venit in Bucuresti sa cresc alaturi de parinti, viata a fost deosebit de blanda cu mine, mi-a dat chiar din toate cate o data si parinti de doua ori. Aici mama mare s-a asigurat ca am implinit 18 ani pana sa poata sa-si vada de drumul ei si sa imbatraneasca langa tata mare. A venit ca o pasare cu puiul ei zburand cu cuib cu tot. Universul tot nu ar fi putut-o opri. Asa cum la sase ani, cand eram in clasa intaii la scoala germana din Sighisoara si cand urmau sa ma exmatriculeze pe motiv ca nu sunt de nationalitate germana, i-a scris insusi conducatorului vremii tovarasul Nicolae Ceausescu sa rezolve problema copiilor exmatriculati in clasa intaii in Sighiosoara. Este de la sine inteles ca acea scrisoare n-a ajuns niciodata la „carmaci”, in schimb pe mama mare au chemat-o brusc la partid pentru o discutie. I s-a pus in vedere sa ma mute la alta scoala si concluzia a fost una singura,”atunci cand va veti scoate si voi nepotii”. Aici s-a terminat drama care in clasa avea impact vizual si emotional si daca ar fi putut fi filmata ar fi fost virala astazi pe internet. Eu ma tineam strans de banca si tipam „lasati-ma sa invat!”si copiii plangeau „nu o luati pe Andra”. Doamne ce vremuri. Vremuri in care lumea mai dorea sa se sacrifice pentru principii, sacrificiul mai avea inca o utilitate. Astazi si daca mori pentru un ideal nu iti simte nimeni lipsa, mai repede moare idealul pentru tine. Tata mare s-a ridicat in sedinta de partid si a spus ca asta nu este comunismul asa cum il vedea el, un om corect si pana la finele vietii a incercat sa concilieze principiile lui solide cu malformatiile unei societati care nu citise Marx sau Engels si care nu dorea decat sa parvina. Despre ce doctrina vorbim. Din 45 incoace s-a practicat o societate careia nu i se citise nici macar continutul doctrinal. Nu stiu daca multi faceau diferenta intre comuna primitiva, sclavagism si feudalism. Cu siguranta totusi delimitau bine de tot capitalismul la care se uitau de dupa gard, prin ulucile scorojite, cu jind de capra bolnava pentru vecinul cel ajuns. In rest comuna primitiva cu iz de feudalism socialist. Lasa ca a venit si capitalismul care s-a transformat in sclavagism atipic. La conducere tot comuna primitiva, cel cu parul mai gros, al’ de fuge mai responsabil, pe criteriul ca daca nu noi cine? Doar nu intelectualii, oamenii corecti, nu, nici voba. Valoarea se stie este modesta nonvaloarea nu. Este la fel ca si cu frumusetea. Frumusetea este trecatoare, uratenia este vesnica. Daca te uiti in generatii, femeile mai putin frumoase au devenit niste distinse doamne la maturitate, cele deosebit de frumoase, in functie de norocul lor.  
 
Referinţă Bibliografică:
CELULA MEA NEBUNA- CONTINUARE VI / Silvana Andrada : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1925, Anul VI, 08 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvana Andrada
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!