Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Silvana Andrada         Publicat în: Ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016        Toate Articolele Autorului

CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Surzenia gandurilor noastre se-ntrepatrunde cu sunetul tern si pasiv al vietii. Valurile privirilor noastre sparg picaturi in malurile eternitatii. Ramanem in fond doar pescarusii, purtati mai mul de vant decat de zborul lor, stiind totusi ca la picioarele lor va ramane pe veci ingenuncheata marea. Se scurge caldura din privirile oamenilor, pierdute fara sens, doar cu tel impus vagabondeaza in subconstientul lor visele care nu s-au implinit si care poate nu se vor implini niciodata.  
 
Simplul om este supus altor oameni, supusi si ei la randul lor altora si nu avem habar unde se termina eternul lant, poate acolo unde a nascut soarta in viata. Ma intreb obsesiv deja in clipele de cumpana ale vietii mele, “suntem neputinciosi sau dispunem profund de viata noastra?”, cred si simt insa ca nu imi pot raspunde, dar oare isi raspunde cineva?  
 
M-am imbracat rapid, zic eu cochet, usor formal intr-o fusta neagra conica asa cum mi se parea ca ar fi mai potrivit pentru a ma pune in valoare, nici prea mult pentru un profesor la curs dar nici prea putin pentru a da libertate varstei sa-si dea cu parerea. Sacoul simplu imi dadea un aer usor de profesoara ceea ce in acest caz concret ma si avantaja. Intotdeauna am avut insa o problema cu incaltarile, cat de inalte sa fie ele. O femeie serioasa nu trece de 5 cm la birou, ei bine aici nu am putut sa ma incadrez niciodata. Chiar daca nu eram scunda si nici nu paream la 1,75 metri, tocurile mai inalte m-au fascinat ca o garantie a unei feminitati subtile, a unei atractii ca moneda de schimb intr-o lume fara surprize, previzibila, inerta si asexuata, asa cum parea sa devina habitatul nostru natural. Mi-am prins parul strans intr-un coc lejer, oricum nu puteam crea cine stie ce modele data fiind genetica familiei unde noi doamnele nu prea am beneficiat de par bogat.  
 
Radeam deseori cand mama povestea din copilaria ei povestea dintr-un tren care nici nu mai stiu unde ducea unde ea, matusa si verisoara ei urmau sa petreaca vreo cinci ore. Pusa copil mic, primise o guma de mestecat, bucuria copiilor in toate vremurile, cu atat mai mult atunci prin 60 si ceva. Usor, usor a inceput sa creeze, baloane pentru inceput si cu timpul din plictiseala si poate si pentru ca guma nu mai era ceea ce fusese, sa traga de ea obsedant asa cum am facut minim o data cu totii. Langa ea, la clasa a II-a statea o doamna, povestea mama, foarte intepata, plina de ea, superioara si super coafata, genul acela de coafuri care erau la moda in anii 60. Mult par, ridicat cu totul intr-o nebunie de perfectiune, fir cu fir pe un suport rotund. Si Tia ii spune o data Pusei sa se opresca si ea nimic, si inca o data sa termine, s-a uitat apoi la ea sa stie „la cat e ceasul”, dupa vorba consacrata in familie si tot nimic, drept pentru care o pocneste peste mana cu care tocmai efectua o intindere si cum se intampla atunci cand nu trebuie sa se intample, toata guma s-a asternut precum un sarpe pe cocul doamnei de sus pana jos. Nu este nevoie sa mai spun ca din rasul pe care l-au reprimat tot drumul doua n-au mai ajuns la timp la toaleta trenului si ca noi si astazi ne mai intrebam, cum a rezolvat in final doamna problema, dar nici nu ne mai miram ca nu avem prea mult par noi de coafat. Blond fiind, parul meu ma insoteste de minim 22 de ani de cand am decis ca eu sunt blonda si nu satena asa cum ma inzestrase natura. Se spune ca asa cum te nasti esti cel mai frumos, saten cu ochi albastri idealul de senzualitate, dar eu doi bani nu dadeam pe aceste percepte, blonda cu ochi albastri ma simteam predestinata a fi si urmaream deja compulsiv, de ani, aceasta tinta.  
 
Este un drum de cinci minute in fond, daca se circula pe bulevard, dar de jumatate de an se lucreaza la o bordura sau la niste tevi, nici nu mai conteaza ca oricum peste 6 luni incep din nou si drumul dureaza si o ora, timp in care ma machiez in liniste la fiecare oprire oripiland ceilalti participanti la trafic care se hlizesc la altii in masina in loc sa-si vada de drum. Au privirea aceea absenta care cauta in gol un reper dar scaneaza in prelabil totul in virtutea aviditatii de control sau protectie, inca nu mi-am dat seama. Parchez in graba intr-un loc nepotrivit, ii indes responsabilului de zona cinci lei in buzunar si fug in cladire auzind in urma asigurarile lui ca „si daca vine politia, doamna, ii spun io ca veniti repede”.  
 
In sala sunt in jur de 50-60 de copii. Vin mai mult din curiozitate ca profesorul este nou. M-am tot gandit cum sa-i atrag. In analiza economica ai mainile legate dar lupta mare a fost cu catedra care avea programa atat de fixa incat nici macar eu nu reuseam sa nu ma plictisesc cand imi pregateam cursul. Le-am spus ca nu fac prezenta. Majoritatea muncesc, isi iau liber in functie de cat de isteric este profesorul, o data la doua saptamani, ca sa nu il supere. Au acasa parinti, frati, situatii pe care daca le cunosti nu ai cum sa ramai de piatra. Ideea ca studentul este tanar si nelinistit, ca el nu invata din principiu este o mostenire comunista, cand poate studentul la zi era liber sa-si traiasca o libertate redusa ca grup dar nelimitata individual atata timp cat miza materiala era zero. Cu cine sa se compare material un student la zi decat cu un alt student la zi. Veniturile veneau de la parinti, maxim din bursa. Nu ajungeau normal nici atunci dar tentatiile erau mult mai mici. Acum studentul trebuie de multe ori sa-si intretina poate chiar el parintii, chiar si cate un frate, am intalnit destule cazuri si trebuie sa-si inceapa atat de devreme inscrierea in grupa de succes a celor cu casa, masina, conturi, pentru a conta in societate. Fie fata, fie baiat, batalia nu se mai duce pentru supravietuire, ca in trecut, ci pentru suprematie. Lumea este plina de orgolii si frustrari, transmise din generatie in generatie si care acum parca preiau controlul asupra vietii tuturor.  
 
Nu fac prezenta pentru ca in profesie este ca in dragoste, ai in fond o singura sansa in fiecare relatie. Daca o risipesti ar fi de preferat sa schimbi relatia, respectiv profesia pentru ca nu vei mai putea niciodata excela, n-o vei mai putea niciodata repara, macar si numai in ochii tai. Ce sens are sa fortez un student sa vina la restante si ulterior la re-re-uri daca el nu simte ca vrea sa stie ce eu incerc sa-i transmit sau daca nu poate din mai sus mentionatele motive dar ar vrea. Oamenii acestia hotarasc cine vor sa fie, eu sunt datoare sa le dau alternative, de ales aleg singuri. Vrei sa fii mediocru te multumesti cu un cinci, dupa incepi sa evoluezi. Educatia este pur informativa, nicidecum coercitiva. Ma intorc in timp incercand sa imi aduc aminte de ce am urmat eu anumite drumuri? De dragul celor care ma educau, de rusine, din interes, oricum de ales eu am ales asa ca sunt sigura ca daca am putea sa le aratam copiilor doar care sunt valorile reale, in functie de cat sunt si ei genetic predestinati sa nu le incalce, se presupune ca i-am si educat.  
 
Asta este al optulea an in care predau si am calculat ca am avut in jur de o mie de studenti. An de an am simtit cum devin mai absenti, apatici, astenici si lipsiti de entuziasm. Cand am incepu sa predau aveam 33 de ani si ei 24, acum eu am 41 si ei 22. Deja mi-ar putea fi toti copii. S-au zapacit cu sistemul Bolognia, chiar eu am trait un caz hilar cand acum 3 ani, terminau doua generatii si cei cu si cei fara Bolognia adica cei care faceau 4 ani de facultate si cei cu trei. Eu le predasem ambelor grupe, aceeasi materie, acceasi implicare, totul la fel. Primesc intr-o zi o invitatie „”doamna profesoara sa veniti la secretariat pentru formulare’’ Responsbila ma duc. Ce-mi spune secretara?  
 
-Uite aveti aici formularele cu colt inchis pentru cei Bolognia  
 
- Si ceilalti?  
 
-Pentru ceilalti faceti cum vreti  
 
-Cum adica cum vreau ?  
 
-Pai noi numai Bolognia trebuie sa o verificam. Mai trebuie sa faceti si o comisie  
 
-Inteleg. Si cine face parte din comisie?  
 
-Dna prof, Brancu, Geoergescu si Domnul Deac,este presedintele  
 
-Dar nici unul nu stie germana  
 
-Da aveti dreptate dar asa scrie la regulament sa facem comisie  
 
M-am simtit brusc intoarsa in timp, pe vremea comunistilor cand ne furam caciula unul altuia facandu-ne ca facem. Doamne m-am gandit, am ajuns si eu sa fac compromisuri in democratie, acum m-a manat pe mine, m-am intors hotarata si am spus  
 
-Nu, eu nu fac diferente intre studenti!  
 
-Dar Dna profesoara, altfel nu se poate!  
 
Aici am jucat cartea santajului maxim,  
 
Eu asa fac, altfel gasiti alt vorbitor de germana! Mi-a dat mana, vorbitor de germana in Bucuresti, mai repede de latina. Toti care au legat doua vorbe in limba lui Goethe au fugit deja care incotro, Germania, Austria si cu mult noroc Elvetia.  
 
Nu isi mai doresc nimic, studentii mei, nu stiu incotro s-o apuce, in afara celor care spun deschis ca vor sa plece din tara, oricum nici ei nu stiu ce vor dar cel putin au identificat ce nu vor, sa sfarseasca precum proprii parinti, brilianti, coplesiti de dezorientare, invartiti in celebrul cerc al copilariei si dupa lasati sa penduleze ametiti in speranta ca isi regasesc directia. Asta a facut schimbarea din ei. Au ramas cu tineretea mancata de cozile la oua, carne, paine, lapte si cu maturitatea ca dilema in cautarea raspunsului la intrebarea unde au gresit. De ce negrul este mai luminos decat albul, de ce raul este lider de grup si prostia conduce cu mana de fier vietile lor ordonate, dedicate, muncite si daruite. De ce un profesor universitar nu poate lua credit, un medic nu-si poate permite un concediu si functionarul este mai intotdeauna corupt de altii sau de el insusi in situatia in care nu a fost inca linsat de colegii de birou sefi sau subalterni.  
 
Referinţă Bibliografică:
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV / Silvana Andrada : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvana Andrada
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!