Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Silvana Andrada         Publicat în: Ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016        Toate Articolele Autorului

CELULA MEA NEBUNA continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Au fost clipe in care am crezut ca nu mai pot trai, cand am simtit ca sunt pustie, pustiita si singura, cand neputinta trecea din privirile mele in realitatea de zi cu zi, ca si cum cineva apasa butoanele unei telecomenzi care functiona perfect in mainile lui dar la mine scotea doar sunetul mut al lipsei de semnal, cand neputincioasa asistam la dramele din jurul meu sau poate doar dragostea se juca cu destinul meu nelasandu-ma sa imi odihnesc tampla seara de seara pe bratul echilibrului meu si imi facea semnul discret al despartirii. Da, atunci am simtit ca nu mai pot, ca nu mai vreau, ca nu mai are sens. Ca lumea este totusi o entitate moarta in care eu caut dintru inceput big bang-ul sufletului meu si nu voi gasi decat o amarata de bomba atomica, aruncata cu ura si strict pentru a ucide. Am avut clipe in care as fi vrut sa pot spune gata, de ce sa vreau sa pot, cum sa vreau sa pot, cine ma ajuta pe mine? Si anii trec si realizez acum ca in fond bine s-a intamplat cand ma taraiam precum pierdutul in desert, de la o zi la alta, sperand ca maine va durea mai putin; da, dupa timp indelungat a venit si acel maine si ma gandesc acum cati sinucigasi s-ar salva daca ar avea cateva secunde de luciditate sa amane decizia capitala, cati ar hotara a doua dimineata sa uite si sa-si vada de drum.  
 
Aici, acum ma simt ca un sinucigas care a pus pistolul in teaca, pastilele pe raft, funia in debara si traverseaza cuminte pe verde. Ma simt nemuritoare si vesnica, chiar daca vesnicia va dura o clipa.  
 
Acum un an cineva imi spunea, draga mea, daca este gradul III, ai mai avea trei luni, dar nu este cazul tau. Opt zile mai tarziu se confirma gradul si printr-o deductie logica, am realizat punctul terminus, finalul povestii, ca fiind pana la ziua fetitei mele, pana la ziua in care ea va implini noua ani, noua ani iar eu nu voi mai fi acolo. Ciudat iti imaginezi viitorul in care nu esti prezent. Seamana pe undeva cu povestile din trecut pe care si le spun generatiile anterioare, cele din 50, 60 in cazul meu, atat de reale pentru ei si cand tu te intrebi dar oare cum de lumea exista atat de coerent inaintea mea, unde eram, de ce nu stiu nimic despre acea perioada, ei bine am constientizat relativ repede ca lumea va exista la fel de bine si dupa mine, chiar daca gandindu-ma sincer la asta, mi se parea a fi deosebit de trista.  
 
Trecem toti si timpul are lipsa lui de sinceritate. In ciuda faptului ca are energia sa te copleseasca, paradoxal pare putin. Ce ar fi fost lumea asta daca Einstein, Galileo, Da Vinci traiau cateva sute de ani, Mozart, Beethoven si Brahms, Eminescu, of Doamne cate frumuseti, cat bine revarsat in sute de ani, cate experienta de viata de care facem abstractie crezand ca noua ne va iesi mai bine, acelasi parcurs prin destin. Toate in sine suntem Anne Karenine si pentru toate exista un Tolstoi care sa ni se dedice in scris, toti avem cuibul nostru de cuci, in cap in suflet sau in destin. Trecem rezolvand probleme, facand bife, de multe ori fiind modelati de parinti, societate, propriile dorinti, pana la acea perfectiune in care nici nu ne mai recunoastem, care ne strange ca un corset ermetic in care trupul capata forma ideala dar creierului nu ii mai ramane oxigen ca sa respire. Asa incorsetati devenim stresati, necomunicativi, asteptand cu disperare sa ramanem singuri cu formele noastre voluptoase, in libertate totala.  
 
Vestea cea buna este ca niciodata nu este prea tarziu, ciudat sa o spun chiar eu, dar realitatea este ca daca este deja prea tarziu cu atat este mai putin tarziu, sa vezi cine esti de fapt, pe cine ai ascuns ani de zile in identitatea ta, care este faptura mult prea firava care s-a pierdut in tine si in tumultul vietii careia ii suntem supusi si nu este prea tarziu de a o elibera, nu are cum sa-i fie foarte greu daca timpul este scurt, poti s-o educi sa fie atlet viteza in detrimentul maratonului, cu care in fine, eu nu am fost niciodata de acord. Imi pare definitia vietii, o tortura pentru glorie si orgoliu, o disperare de a dovedi o invincibilitate iluzorie.  
 
M-am intors in mine si am cautat binele, am cautat tot ce am ascuns de teama, din confort, de ochii lumii, am realizat ca nu mai este timp si cel ramas ar trebui sa faca diferenta, ca eu chiar nu trebuie sa inchid acest capitol in amintiri negative. Daca fetita mea isi va aminti despre mine ar fi de preferat sa nu-i arat declinul, iar mama, mama trebuie sa stie ca sunt fericita.  
 
Referinţă Bibliografică:
CELULA MEA NEBUNA continuare / Silvana Andrada : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvana Andrada
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!