Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Silvana Andrada         Publicat în: Ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016        Toate Articolele Autorului

CELULA MEA NEBUNA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAPITOLUL I- fragment  
 
Si vad afara, printr-o perdea transparenta, de un alb ireal, un copac inalt si calm in vant si ma intreb oare de unde isi ia puterea de a sta pe loc, de a privi lumea asta, fara a putea incerca macar sa schimbe ceva la ea, ceva la el. Fluturi mici, derutati de lumina diminetii cauta poarta spre supravietuirea cotidiana intr-un dans al bucuriei pana la prima ploaie.  
 
Ma uit la planta din ghiveci, curata, ingrijita dar atat de nenatural pozitionata in univers, intr-o perfectiune pe care noi oamenii o fortam de parca ea ne-ar da acces la ceva esential, fericire, pace, liniste, intelegere interioara. Este atat de inutil de frumoasa incat ma ridic sa ma conving ca de fapt traieste.  
 
Viata, are si ea semnele ei vitale, de cele mai multe ori nu este vorba doar de perfectiune, viata are riduri, lacrimi, vanatai, pete, temeri si imposibilitati aparente pe care le simti din vibratia elementului viu, floarea asta nu are nimic, este doar un motoras care primeste apa si isi tine frunzele prinse..., da este vie, sau cel putin asa imi pare. Mai putin vie insa decat batranica zambitoare de langa mine, pe al carei chip citesc ceva din intelepciunea strabunicii mele, simpla si calma, demna si eterna.  
 
Incerc pe cat posibil sa-mi retin gandul in orice directie imi poate acapara atentia de la el. La un moment dat usa se va deschide si imi vor spune simplu viitorul din punctul lor de vedere. De copil ma intrebam daca m-ar interesa sa aflu ce va fi mai tarziu, nu mai departe chiar si de ziua de maine si constatasem ca doar gandul ma ingrozeste, gandul ca ceva poate sa nu mearga bine, cum prea bine era logic sa cred, mie sau celor dragi, oricine ar incerca sa prevada ceva, ar ajunge inevitabil si in acel moment in care parcursul lin al tau sau al celui drag se intrerupe.  
 
Ma gandesc ca viata este o lupta blanda, asa cum am incercat sa-mi invat copilul sa o perceapa, o lupta in care la un anume moment ea va capitula, se va preda si iti va oferi ceea ce iti doresti cu adevarat. Acum stau si ma intreb cum se repozitioneaza lucrurile daca esti tu cel care se preda, cu cine se va mai duce lupta asta si ce are universul de spus daca noi toti, deodata, am renunta. Ma uit in jurul meu si vad oameni care nu renunta, care se pregatesc zilnic de un drum pe care nu il cunosc si care nu stiu unde duce acesta, dar au dezvoltat o carisma aparte, de liniste ancestrala, care mie cel putin in acest moment imi scapa.  
 
-„Frau Ionescu”, puteti intra.  
 
Ma ridic cu gandurile care parca au greutate fizica si folosesc un trup parca transparent si imi iau locul pe scaunul pe care il cunosc de un an de zile si pe care am stat initial saptamanal, mai apoi la trei saptamani si acum voi afla, mai departe cum.  
 
-Toate analizele sunt bune, putem considera remisia totala.  
 
Se spune ca atunci cand treci in nefiinta iti vizualizezi intreaga viata ca un flash de imagini care te-au format, marcat si impresionat, dar cand renasti si asta la 40 de ani, ce se intampla cu tine? Amalgamul de entuziasm si disperare, de amintiri dureroase si triste, bucurii nefiresc de dulci trec si ele din neuron in neuron pana cand constiinta iti spune plina de trufie, „ai invins!”; sentimentul major este de victorie, definitiva, ireala, imposibila si simt oarecum ca parca as fi parte din propria-mi conceptie, incepe o noua viata iar eu am participat la crearea ei.  
 
Nici nu inteleg de ce ne miram ca omul conduce lumea, atata timp cat el, din cate presupunem, este singurul care isi constientizeaza volatilitatea si totusi gaseste ragazul sa se maturizeze, sa iubeasca, sa nasca si sa participe in continuare la perpetuarea vietii umane pe pamant. In fond moartea ar trebui sa ne ingrozeasca cu adevarat pentru ca nu este o simpla despartire de cel drag ci este un cataclism generalizat care ii fura pe toti, si dragi si mai putin dragi, lasandu-te ca un Crusoe pe o insula a nemuririi vesnice. Si totusi omul spera in disperarea lui utopica crezand cu convingere ca lui nu i se va intampla, si chiar daca... va vedea el atunci. Fascinanta lume vie asa cum fascinata este si trecerea cand senectutea teoretic rapeste frumusetea lasandu-ti doar o carcasa pe care nimeni nu o place in mod deosebit si unde se zbate un suflet care in cel mai bun caz nu mai stie de el. Mult mai trist ar fi daca ne-am naste batrani si am trai transformandu-ne in copii la finele vietii, redusi fiind la nivelul unei celule, pana la disparitia totala. Cat de trist ar fi atunci. Slava Domnului ca viata dureaza exact cat o poti trai, nici o zi mai mult. Oricum, oricat ar dura de mult niciodata nu voi accepta faptul ca tatalui, bunicii, bunicului meu nu le mai pasa de mine. Cat abandon si pentru cei de aici, cate incertitudine. Oare ei sunt bine? Si daca da, de ce nu le mai pasa de mine?  
 
Referinţă Bibliografică:
CELULA MEA NEBUNA / Silvana Andrada : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvana Andrada
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!