Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Șfefan Grossu         Publicat în: Ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Libertatea şi uinitatea din Sfânta Treime
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Teologia despre Sfânta Treime nu este deloc uşor de înţeles pentru că este vorba despre natura iubirii în persoană şi în trei persoane. Se poate vorbi aici despre o trăsătură speculativă a doctrinei trinitare care se raportează la experienţa umană, adică ea ,,depinde de faptul că noi vedem taina lui Dumnezeu întreit numai în oglinda (1 Corinteni 13, 12) experieţelor, conceptelor şi speranţelor noastre şi vorbim despre comuniunii trinitare pornind de la ele” (Wilhelm Dancă, ,,Trăirea credinţei în sfânta treime”, în Dialog teologic, Anul III, nr. 15/2000, Editura Presa Bună, Iaşi, 2000, p. 7). În esenţă, în Efeseni şi 1 Corinteni, se arată că unitatea Bisericii Creştine se bazată pe koinonia (comuniune, din greceşte) întemeiată Fiul cu Tatăl în Duhul Sfânt.

,,Duhul Sfânt, care locuieşte în cei ce cred, care umple şi conduce întreaga Biserică, înfăptuieşte acea minutată comuniune a credincioşilor şi îi uneşte pe toţi în Cristos, încât este Principiul Unităţii Bisericii. El realizează diversitatea harurilor şi slujirilor (1Corinteni 12, 4-11), îmbogăţind cu diferite haruri Biserica lui Cristos, orientându-i pe sfinţi pentru a înfăptui lucrarea slujirii spre zidirea Trupului lui Cristos (Efeseni 4,12) (...) Acesta este misterul sacru al unităţii Bisericii în Cristos şi prin Cristos sub acţiunea Duhului Sfânt ce realizează diversitatea harurilor. Supremul model şi principiu al acestui mister este unitatea, în Treimea Persoanelor, a unicului Dumnezeu Tatăl şi Fiul în Duhul Sfânt” (Unitatis Redintegratio 2).  


O lămurire este adusă aici de Constituţia Dogmatică a Bisericii din Conciliul Vatican II care arată că Biserica Universală nu se poate realiza decât pentru ,,un popor adunat în comuniunea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt” (Lumen Gentium 4).
Dumnezeu este Tatăl întregii creaţii deoarece această providenţă părintească a lui este pentru totalitatea fiinţelor raţionale ,,pe care le copleşeşte cu binefaceri prin faptul că el coboară asupra lor prin... binecuvântarea de părinte”(Vladimir Petercă, ,,Revelaţia trinitară în învăţătura paulină”, în Dialog teologic, op. cit., p. 43). La rândului, Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu pe care ,,când a sosit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis... , născut din femeie, supus legii ca să răscumpere pe cei ce erau sub lege” (Galateni 4, 4-5). Apoi a venit Duhul Sfânt cel care dăruieşte oamenilor cunoaşterea lui Dumnezeu: ,,Noi nu am primit spiritul lumii, ci Duhul Sfânt care vine de la Dumnezeu, ca să ne cunoaştem darurile care ni le-a făcut Dumnezeu” (2 Corinteni 2,12). În Sfânta Treime sunt reunite cele trei persoane nedespărţite adică: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Sfântul Duh, a căror unitate şi egalitate este explicată, pe larg, de Sfântul Augustin (De Trinitate 5,5,17). Doctrina augustiniană defineşte Principiul Sfintei Treimi în Civitate Dei.  

,,Dumnezeu este tot ce este, cu excepţia relaţiilor prin care Persoanele se raportează una la alta. De fapt, nu este îndoială că Tatăl îl are pe Fiul, dar totuşi Tatăl nu este Fiul, la fel Fiul nu îl are pe Tatăl, dar totuşi Fiul nu este Tatăl” (De Civitate Dei 11,10,11).  


Pentru Immanuel Kant, Sfânta Treime nu este deloc importantă pentru că nu se raportează la experienţa umană în sensul că acesta consideră că nu se poate extrage nimic din Sfânta Treime.  


,,Din doctrina Sfintei Treimi, luată literal, nu este posibil să extragi absolut nimic pentru practică, chiar dacă crede cineva că o înţelege... îşi dă apoi seama că... depăşeşte concepţia umană” (Immanuel Kant, Il conflitto delle facoltà, Editore Morcelliana, Genova, 1953, p. 47).  


Aşadar chiar şi Immanuel Kant recunoaşte că înţelegerea Sfintei Treimi se află dincolo de înţelegerea umană. În aceste condiţii, înţelegerea Sfintei Treimi se observă că necesită orientarea de dimensiunea transcendentă. Revelaţia trinitară poate fi percepută doar prin raportarea omului la absolut. Din punct de vedere teologic ,,revelaţia trinitară a lui Dumnezeu în istoria lui Isus Cristos poate fi ... înţeleasă ca actualizare a deshiderii omului faţă de absolut” (Ştefan Lupu, ,,Mărturisirea Misterului Sfintei Treimi”, în Dialog Teologic, op. cit., p. 120). Nu este vorba aici de o simplă carte de istorie, ci de o istorie kerigmatică (kerigma = credinţă, din greceşte). Împărtăşirea omului cu viaţa trinitară (care este un mister greu de înţeles pentru mintea umană) constituie un dar gratuit primit de la Dumnezeu: ,,este un rod gratuit al harului lui Dumnezeu în contextul iubirii” (Marko Ivan Rupnik, De la experienţă la înţelepciune, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2002, p. 44). Se observă că nu este nicidecum vorba aici de un eveniment abstract, ci de un iubirea şi libertatea ilustrată de Sfânta Treime deoarece cele trei persoane din Sfânta Treime sunt unite în mod liber şi prin iubire, iar omul, înzestrat de Dumnezeu, cu voinţă proprie, este liber să aleagă (sau să aleagă pentru că există, aşa cum spun scrierile patristice, drumul întunericului) comuniunea cu viaţa Sfintei Treimi. Libertatea este văzută aici precum ,,aceea dimensiune a iubirii care îi dă greutate şi face o face indestructibilă, adică veşnică” (ibidem, p. 151).
Ştefan Grosu, bursier doctoral, Academia Română  

 
Referinţă Bibliografică:
Libertatea şi uinitatea din Sfânta Treime / Șfefan Grossu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1364, Anul IV, 25 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Șfefan Grossu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Șfefan Grossu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!