Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Sergiu Găbureac         Publicat în: Ediţia nr. 1690 din 17 august 2015        Toate Articolele Autorului

Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VENEŢIA, REVENIM !  
 
Milano este al primul nod de cale ferată al Italiei. Cele cinci gări de primă importanţă ale oraşului sunt printre cele mai aglomerate din Italia. Fără îndoială se detaşează monumentala Stazione Centrale cu aer de aeroport internaţional. Trenuri de toate condiţiile, de la cele cu alură cosmică, ce fulgeră Italia cu peste 300 km/h la reggio, ce ating nu mai puţin de 150 de km/h, aşteaptă cuminţi la zecile de linii spre care afluează sute de mii de oameni. Zilnic. În astfel de condiţii, nu poţi veni în Italia şi să nu vezi, Roma sau Veneţia!  
 
Oriunde te-ai afla. Ajungem, de astă dată, la Veneţia, când ceaţa se ridica leneş de pe Grand Canale! Şuvoiul de turişti o ia de la gara Santa Lucia pe traseul cunoscut spre misterioasa Piaţă a Miracolelor. Exerciţiile de dezmorţire a gâtului se derulează în viteză dreapta-stânga, stânga-dreapta pe uliţele strâmte pline de vitrine mirifice. Cât magazinul! Gondolierii la datorie sunt plini de solicitudine spre bucuria doritorilor de mirosul canalelor! Atenţia ne este atrasă de o ofertă de nerefuzat! Zeci de palate sunt deschise free pentru turişi. Prin bunăvoinţa primarului. În Italia era ziua alegerilor locale! Doar n-o să le oferi banane alegătorilor veneţieni! După câteva vizite, majoritatea palatelor fiind uşor atinse de igrasia vremurilor, ne-am lăsat duşi de fluxul turistic spre ţinta visată. Ponte Rialto, altădată liber, era acoperit acum pentru restaurare, aşa că doar lateralele ofereau privelişti panoramice asupra marelui canal cu gondolieri şi ambarcaţiunile lor aflate într-un du-te vino continuu.  
 
Multe se pot spune despre Veneţia, patronată de Sfântu Marcu, fondator al bisericii copţilor din Egipt! Rafinatul orăşel (cca 270.000 de suflete) şi laguna au fost declarate patrimoniu al umanităţii de către UNESCO ceea ce le confirmă valoarea. Din istoria tumultoasă aflăm că, Republica Venezia cuprindea şi Padova, Vicenza, Verona, dar şi Istria, Dalmaţia, Cattaro, o parte din Lombardia şi din Emilia-Romagna..., fiind timp de 800 de ani cea mai mare putere navală a Europei. Despre paradisiacile carnavaluri anuale, când se manifestă bucuria trecerii de la iarnă la primavară, festivaluri, simpozioane, congrese de tot soiul, nici nu mai trebuie să comentez. Nu pot să nu amintesc mult invocata Comisie de la Venezia. Cea care ne tot sfătuieşte cum să arate Constituţia ce pune piedici serioase în evoluţia ţării. Mari personalităţi veneţiene au marcat civilizaţia lumii: Tiţian, Giacomo Casanova, Gentile şi Giovanni Bellini, Giovanni Antonio Canale (Canaletto), Carlo Goldoni, Pietro Longhi, Jacopo Tintoretto, Paolo Veronese, Antonio Vivaldi, Papa Pius al X-lea, Papa Ioan al XXIII-lea, Papa Ioan Paul I.  
 
Azi, oraşul este împărţit în şase cartiere, dezvoltate pe cele 118 insule legate, cele mai multe, prin numai puţin de 354 poduri. Urmăm pod după pod, canal după canal, vizualizăm clădiri cu patina vizibilă a timpului, biserici, mici pieţe şi ajungem în frumoasa piaţă San Marco. Buricul târgului. Bazilica San Marco  
 
ne aşteaptă având o datorie faţă de mine, când paznicul mi-a închis uşa în nas de nu am mai avut acces la scara spre cai. În faţă-dreapta, se ridică semeţ campanila bazilicii. În dreapta se deschide priveliştea spre marele canal şi insula Giudecca. Privesc spre insulă şi nu pot uita călătoria de vis la Murano, altă insulă, ce livrează planetei sticlă colorată, prelucrată mai mult sau mai puţin inspirat în funcţie de imaginaţia artistului. Cum să nu-mi placă? Doar bunicul a fost şi marinar la viaţa lui neliniştită. Nu ca a veneţianului Marco Polo, dar a văzut marile porturi ale lumii Roterdam, Boston, Philadelfia... pe vremea când românii doar visau la Marea Unire a neamului. L-au terminat răii la canal. Alt canal!  
 
Aici e şi rafinatul Palat al Dogilor, ridicat la sfârşitul anilor 900, ce adăposteşte azi o bogată galerie de artă, construcţia însăşi fiind o capodoperă a goticului veneţian. Multe palate are Veneţia. Voi aminti Fondaco dei Turchi (sec. XIII), care este cel mai vechi palat veneţian. Prin timp, a servit ca reşedinţă a negustorilor turci, de aici şi numele. Acum, găzduieşte Muzeul de Istorie Naturală. Nu dau curs invitaţiei la Cazino di Venezia. Uitasem cardul Maestro acasă. Mai bine vizităm Muzeul Vivaldi, în sunetele discrete ale muzicii sale suave, din incinta Bisericii San Maurizio. Traversăm zveltul şi controversatul Ponte della Constituzione (2008 - arh. Calatrava), ce face legătura dintre Piazzale Roma şi gara Santa Lucia, unde racheta feroviară cu cioc de raţă ne aşteptă fremătând să ne ducă spre casa temporară... H. Soperga.  
 
Duş şi fuga prin subterane în Piazza del Duomo! O găsim eliberată de uriaşa scenă ce o invadase până cu o zi înainte. Calmă, fără vibraţii negative, cu puţini turişti la acea oră târzie. Facem turul catedralei, aruncăm ochii pe Corso Venezia, stradă plină cu magazine de fiţe. Privesc fugar splendidele vitrine luminate a giorno. Fana lor era alături. Ne aruncăm iarăşi în adâncuri şi M3 ne duce la Stazione Centrale. Însoţiţi de Selena maxima, ajungem în câteva minute la hotel. Duş, tv, un şpriţ mic cu parmigiano. Foarte puţin! Zap! Nimic deosebit, deşi fusese alegeri, nu era gălăgia de la noi. Zap ! Zap ! Nici pe Terra ! Cum, nici măcar un viol mic sau un cutremur de Vrancea de 0,3 grade Richter? Mâine o nouă zi!  
 
PAVIA  
 
Atât de mult am bătut-o la cap pe ardeleanca mea cu Pavia, care nu vroia să mergem, invocând programul aglomerat, încât rămân total surprins când o aud: „Hai, la Pavia!”. Când tocmai mă resemnasem. Eram atras de faptul că Pavia fusese capitala Regatului lombarzilor între 572 şi 774. Plus Domul, care rivalizează cu cel din Milano. Îmi comunică, amabil, dl. Google. Motivul deciziei intempestive? Era cam devreme când ajunsesem la hotel şi cum până la căderea serii mai era căteva ore bune, urcăm în reggio. În mai puţin de jumătate de oră coborâm într-o gară de provincie. Autentică. Flanăm pe Corso Cavour, bordată de magazine cu branduri cunoscute, până ajungem la Catedrala oraşului din Piazza della Vittoria. O uriaşă construcţie (1615), ce părea lăsată în paragină. În jurul ei, pavienii tocmai îşi luau cina în multele restaurante stradale. O luăm spre castelul fortăreaţă, pe strada cu Teatro Fraschini, unde lumea se pregătea să intre. Un adevărat spectacol era şi cel oferit de viitorii spectatori. La dreapta, în piaţa Leonardo da Vinci sunt Torri Gentilizie gen Bologna. Vedem castelul ridicat între 1360 şi 1365 de către Galeazzo Visconti II, amplasat într-o frumoasă grădină. Pe aici a trăit un timp poetul Francesco Petrarca, care a pus la punct... biblioteca castelului. A trăit ceva ani şi conaţionalul Simion Bărnuţiu, cel care ne spunea „cuvintele sunt ca banii, dacă nu circulă dispar” (citat aproximativ) sau Albert Einstein, cel cu formula, care dă bătăi de cap şi acum marilor fizicieni ai lumii! În prezent, aici sunt colecţiile muzeului local. Uşor prăfuite!  
 
Universitatea din Pavia a fost fondată în 1361. Un loc perfect pentru a studia în linişte, fără ispite la tot pasul! Cum ar fi la Milano, Paris, Londra... Mai sunt două-trei biserici San Pietro in Ciel d'Oro, Santa Maria del Carmine, San Michele şi gata ! Sau Ponte Coperto peste râul Ticino. Datorită luminii Soarelui, care se ducea la patul cosmic, prind câteva imagini de excepţie. Cam asta e Pavia! De astăzi. În schimb istoria orăşelului este fabuloasă, dar turistul o vrea neapărat ancorată într-un prezent vivant. Ajungem la gară pe Vialle Matteotti. Intervine paranormalul. Ne propusem întoarcerea mai târziu, dar tocmai intra un tren la linia 3.  
- A Milano?  
- Si! - Hai!  
 
În trenul supraglomerat, aflu că ceea ce voiam să văd şi-mi arătase dl. Google se numea... Pavia Certosa! Monastirea (1396) era situată, însă, la opt kilometri. Nord. De fapt o altă localitate. Dacă am fi luat-o prin tunelul secret de la Castello Visconteo am fi ajuns la Domul mult lăudat. Însă legenda tunelului nu este confirmată în zilele noastre! N-a avut dreptate, ştim noi cine! Plus semnele, dar cine să le ia în seamă? Rămâne pe altădată. Hai în Piazza del Duomo!  
 
TORINO  
 
Lombadia este una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale Italiei. Din toate punctele de vedere. Câmpuri mari de orez defilează prin faţa ochilor. Riso Scotti (1860), compania familiei Scotti din Italia, este cel mai mare cultivator de orez de pe teritoriul Europei. În 1953, Ferdinand Scotti cumpără o moară veche pe care o modernizează şi mută sediul companiei din Villanterio în Pavia. Recent a început investiţiile şi în România! Deocamdată, pe vreo 10.000 de ha. Trenul alunecă spre Torino (peste 900.000 loc.), important oraş industrial în nord-vestul Italiei, situat pe malul stâng al râului Pad, capitala regiunii Piemont şi, totodată, a provinciei omonime. O luăm de la gara Porta Nuova, tot înainte pe Via Roma, cum ne-a arătat ghida de la CIT (Centrul de Informare Turistică), ce ne-a pus, imediat, la dispoziţie planul oraşului. Via Roma este principala stradă comercială unde dăm, bineînţeles, peste cunoscutele mărci comerciale ale planetei. Nu era ziua de shoping! Şi totuşi... aşteaptă-mă, puţin!  
 
Oraşul este înconjurat la vest şi la nord de Alpi, în sud se văd colinele Monferrato. Pe aici locuiau celţii, până s-au impus romanii, apoi urmează o istorie zbuciumată ca peste tot în cizma italiană. După unificare, Torino devine capitala Regatului Italiei între 1861 şi 1865, după care capitala este mutată, scurt timp, la Florenţa şi în final la Roma. Din 1870. În 1899 apare, ceea ce va deveni vestitul brand de azi FIAT (Fabrica Italiană de Automobile Torino), oraşul tresărind la fiecare meci al echipei Juventus. Asta nu înseamnă că alte sectoare economice, alimentare, financiare sau culturale sunt neglijate.  
 
Torino este locul naşterii mai multor importante companii italiene precum Lavazza şi Lancia, bănci, telecomunicaţii, radio şi televiziune (EIAR, actualmente RAI) şi cinematografie. Este, de asemenea, un centru al industriei aerospaţiale, prin compania Alenia, componente importante ale Staţiei Spaţiale Internaţionale, precum modulul logistic polivalent, fiind produse aici. În Piaţa San Carlo dau peste o altă mega scenă, pe care, seară de seară, timp de o săptămână avea loc Festivalul de jazz torinez. M-a deranjat faptul că acoperea basilica, de fapt două, pentru care anteriorii torinezi făcuseră marea piaţă. Putea fi pusă în partea opusă şi totul era în regulă. Tot zice ardeleanca că mi-am ratat vocaţia de primar! De primar, nu, dar de consilier sigur!  
 
Păşim alert prin frumoasele porticuri, ce îmi amintesc de Bologna. Aici, mult mai elegante! Ajungem în Piaţa Castello, piaţa mare a oraşului, cu Palatul Regal pe fundal. În stânga, Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (sec. XV) găzduieşte mult discutatul Giulgiul din Torino, pânza cu urmele unui corp uman. Mulţi susţin că este pânza care l-a acoperit pe Iisus în mormânt după sălbatica crucificare ca urmare a trădării de către semenii locului.  
 
Torino pune la dispoziţia vizitatorilor un circuit, auto şi pietonal, de mare valoare istorică şi arhitecturală. Pe lângă Palatul Regal, reşedinţa oficială a ducilor de Savoia până în 1865, o construcţie banală aş spune, circuitul cuprinde palate, reşedinţe şi castele din centrul oraşului şi împrejurimi: Palatul Chiablese, Biblioteca Regală, Muzeul Regal de Arme, Palatul Carignano, Villa della Regina, Castelul Valentino. Plus grădina! Palatul Madama atrage atenţia prin frumoasa faţadă, realizare a arhitectului cosmopolit Filippo Juvarra. Cele două turnuri, datează din epoca romană!  
 
Din Piaţa San Giovanni zăresc masivele ziduri ale Porţii Palatina. La Torino găseşti multe colecţii de artă importante: opere ale artiştilor Leonardo da Vinci (constat că da Vinci e peste tot în Italia), Antonello da Messina, Beato Angelico, Andrea Mantegna, dar şi ale unor străini precum Van Eyck, Rembrandt şi Van Dyck. De alfel, Galleria civica d'arte moderna e contemporanea di Torino este al doilea muzeu de artă modernă din Italia, cu 5.000 de picturi şi 400 de sculpturi. Reţin că şi Muzeul antichităţii egiptene are cea de a doua colecţie de profil din lume. După cel din Cairo. Am văzut British Museum şi mi-i de ajuns. Din cauza energiilor negative, emise de masivele sarcofage din bazalt, ce-mi sugerau congelatoarele trecutului/viitorului, mă apucaseră trepidaţiile de era să dau în primire!  
 
Pe Via Montebello găsim biserica Mole Antonelliana, care găzduieşte, acum, Muzeul Naţional al Cinematografiei ! Am fost mirat de cozile mari pentru vizitarea muzeului, cu o mare secţiune dedicată filmului neorealist italian. Recunosc. Nu mi-au plăcut filmele acelei epoci (Sordi, Tati), dar asta nu contează la nepriceperea mea în ale artei filmului. Oraşul s-a făcut cunoscut şi prin platoul pe care s-au realizat filmele clasice „Jaf în stil italian2 (1969) cu Michael Caine (există un tur al tuturor locaţiilor de filmare) şi „Deep Red” (1975, regizor Dario Argento).  
 
Universitatea din Torino, principala instituţie universitară din oraş a sărbătorit, în 2004, 600 de ani de existenţă. Oraşul mai are şi Politehnica şi Institutul European de Design cu o mie de studenţi. Nu întâmplător, Torino a fost capitala mondială a designului în anul 2008. La Torino se află orchestra simfonică naţională a Radioteleviziunii italiene. Pentru că tot suntem în domeniul culturii, amintesc faptul că UNESCO a ales Torino drept capitală mondială a cărţii între aprilie 2006 şi aprilie 2007. E o recunoaştere a activităţii de promovare a lecturii şi informaţiei întreprinsă de municipalitate prin bibliotecile sale şi Târgul de carte, unul dintre cele mai importante din Europa.  
 
Oraşul i-a dat pe Victor Emanuel al IIl-ea al Italiei, regele Piemontului şi primul rege al Italiei unificate, pe Umberto Eco, filozof şi scriitor, autorul celebrului roman „Numele trandafirului”, şi al frazei mult adevărate „imbecilii au invadat facebookul” (citat aproximativ), pe Giovanni Agnelli, fondatorul Fiat, pe Luigi Lavazza, om de afaceri în industria cafelei... În afară de meciurile echipei Juventus, fotbalul în Italia fiind pâinea zilnică a canalelor tv specializate şi pentru tiffosi, după faimoasa pâine italiană, cea de toate zilele, la Torino au avut loc numeroase evenimente spotive de răsunet mondial sau european: Jocurile olimpice de iarnă (februarie 2006), urmate, în martie, de Jocurile paralimpice iar în anul următor Jocurile Universitare de iarnă. Torino a mai găzduit Universiada de vară (1959 şi 1970), iar 2006 a găzduit Olimpiada de şah şi Campionatul mondial de scrimă.  
 
Am admirat Basilica Gran Madre de Dio, situată pe colinele de vest, de unde te învăluie, de vizavi, priveliştea spre vârfurile, acoperite de zăpadă, ale Alpilor. În afara oraşului, ar mai fi de vizitat castelele Rivoli, Moncalieri, Venaria, Agliè, Racconigi sau Govone, care găzduiesc evenimente, expoziţii şi iniţiative culturale de interes local, regional. În 1997, acest complex de monumente istorice a fost declarat patrimoniu UNESCO. Iată de ce am fost la Torino, unde casandrele turismului spun că nu prea ai ce vedea. Unde nu are Bârladul copilăriei mele sau Piatra-Neamţ, alt oraş de suflet, o asemenea ofertă turistică! În schimb, ele l-au avut pe alde Titi şi Pinalty. Primari de doi lei, dornici doar de a-şi promova propria personalitate găunoasă şi de a-şi umple buzunarele. Bucureştiul ar avea ceva la ofertă, dar este extrem de prost gestionată. Numai Centrul istoric dacă ar fi fost amenajat la timp ar fi acoperit un sfert din veniturle Primăriei. 25%. Toţi consilierii vor să facă bani pentru propriile buzunare, ca şi comercianţii şmecheri dâmboviţeni păcălind, în continuare, clienţii. Merge o dată, a doua oră, PA ! Multe crâşme fiind, deja, ocolite.  
- Alo, suntem la Torino! Ce te-a apucat? Iar nu-ţi dă pace vocaţia?  
-------------------------------------------------  
Sergiu GĂBUREC  
Bucureşti  
sâmbătă, 15 august 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO / Sergiu Găbureac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1690, Anul V, 17 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Sergiu Găbureac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sergiu Găbureac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!