Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Roni Căciularu         Publicat în: Ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Roni CĂCIULARU - CA LA TEATRU, MADAM !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Stau într-un fotoliu mic, asemănător cu cele de acasă, mănânc parizer şi beau cafea. E bine! După drumul de la Bacău până aici, la Pensiunea unde am reţinut din timp o cameră, ca şi după transportul bagajelor de la maşina amicului meu, un pic de tihnă e binevenită. Stau picior peste picior şi privesc pe ferastră. Sunt în Braşov, supranimit, pe drept, Regele oraşelor din România (aşa scrie pe umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piaţa Sfatului şi din faţa bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiţi!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraş, de la poaele de Carpaţi, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru de lapis lazuli şi e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături de nişte scame parcă făcute din vata unor norişori alburii, dantelaţi cu sidef pe margini. Un nor ceva mai gri, s-a oprit undeva de-asupra Tâmpei şi-i mângâie crestele care, la rândul lor, parcă fumegă din vechile păduri Braşovene... Se-aude cumva şi o doină, iar din depărtări de timp, răzbat spre mine ritmuri de baladă.  
 
Personaje din istorie şi fire de legendă se-ntreţes pe înaltul zării, iar zidurile groase, de-aici, de jos, din Cetatea vechii Corone, în care eu stau boiereşte, vin pe lângă noi, să ne şoptească poveşti de dragoste şi tainice dureri din veacuri dispărute. Aerul, afară, e minunat, curat şi răcoros, dar soarele blând şi bun dă văpaie totuşi acoperişurilor de ţiglă roşie sau maron. Minunate locuri, aici, în Piaţa Sfatului, iar unele culori îmi amintesc şi de pânzele pictate, cu har şi dor, de Liana Saxone Horodi... E un alt Braşov, şi totuşi mă regăsesc şi-n el.  
 
Lume în mişcare. Eleganţă şi civilizaţie. Curăţenie şi bun gust. Braşov! Farmec citadin şi aer sănătos, alpin. Ne aflăm în inima târgului. Loc binecuvântat , loc de farmec, însă plin şi cu fiori din vremuri seculare, trăiri de nebănuit azi, în minunatul context al unui spaţiu ce tinde să devină Capitala Culturală a Lumii. ( Poate-i prea mult, dar contează sensul pe care ţi-l imprimi în viaţa ta de om sau de oraş! ).  
 
...Parizerul cere bere, dar n-avem, n-am apucat încă să ne organizăm mai bine, bagajele sunt desfăcute şi-aranjate în mobile noi, care-aduc însă aici, în odaia mare şi curată, legende, vorbe de clacă, întâmplări aparte şi, dacă ai deschidere spre a recepta fie şi în parte, trăiri ce-au fost şi nu mai sunt, te poţi împlini mai mult, ştiind mai bine pe ce pământuri calci şi cu ce oameni şi fapte dispărute se-ntâlnesc paşii gândului tău. Trăieşti acum şi trăieşti atunci. Lăsăm de-o parte viteza maşinii şi circulaţia de pe şosele şi, în sfârşit, aşternem vieţii un ritm de tihnă şi vacanţă. Camera unde stăm are ferestre mari şi ele cuprind întreaga Piaţă a Sfatului. E centrul medieval şi modern al Braşovului: piaţă largă, frumoasă, ocrotită de jur împrejur de case bogate-n amintiri, iar odăile clădirii noastre, vibrează şi de farmecul clipei cu ascunse zbateri din veacuri dispărute. Ele, odăile, au cunoscut aici bunăstarea, dar şi tumultul amalgamat de bucurii şi tristeţi, de gânduri bune şi rele, de fapte obişnuite cândva, dar neacceptate azi.  
 
Scările, nu multe, până la primul etaj, sunt din lemn vechi, făcute-n formă de evantai, dar sunt solide şi lustruite, fără a le fi ascunsă patina vremilor. Camera, cu pereţii ne-ncărcaţi inutil şi al cărei candelabru dă valoare şi distincţie, are mobilă nouă cu ecouri vechi, de lume bună şi ţintuită-n timpul ei trecut şi stins. Duşumeaua e acoperită de un amplu covor pluşat pe griuri şi note discrete, iar când păşeşti, lemnul parcă ar geme, iar auzul meu discerne cumva un glas incert de om... Când te mişti, partenera ştie. Dar ne obişnuim repede cu nedesluşitul cor al lemnelor de sub covor. Ascult atent, în timp ce consoarta păşeşte, trebăluind nimicuri, căci ea nu poate altfel. Ascult. Şi cred că un om al legii glăsuieşte câteodată, aici, în liniştea odăii noastre, rostindu-se pentru ordine şi pace, pentru dreptate şi adevăr. Şi iată de ce: în acest imobil a locuit, în Evul Mediu, un înalt judecător al obştei Braşovului medieval. Personaj de vază, înstărit, om ce avea în mâinile sale, pâinea şi cuţitul.  
 
Prin ferestrele acestei case (dar, pe atunci, fără termopane, desigur) el vedea tranzcţiile ce se făceau în piaţa mare, urmărea fioroase execuţii ce aveau loc la Stâlpul Infamiei, stâlp ce se afla la numai câţiva metri de aici. Judele privea, ca şi mine ( dar cred, fără parizăr ) întâlnirile lumii bune şi plimbarea oamenilor în ceasuri de tihnă; de aici îi auzea Excelenţa Sa pe trâmbiţaşii care, din balconul Casei Sfatului (de vizavi), anunţau evenimentele majore ale urbei, sau primea trecerea timpului prin limbajul clopotului din ceasul turnului Primăriei de cu secole în urmă. Iar duminica, spaţiul Pieţei Sfatului şi al odăilor înaltului judecător se umplea(ca, de altfel, întreaga aşezare) de dangătul sărbătoresc şi de smerenie al clopotelor Bisericii Negre. Acum, în aceeaşi străveche încăpere, cu geamurile nedeschise, nu se-aud aceste plutiri sonore, cu-adânc ecou şi sens, dar atunci muzica lor înălţa firea şi dădea preţ existenţei.  
 
De fapt, Piaţa Sfatului e – după cum se ştie - doar o parte a oraşului, care-l subliniază mai accentuat pe cel modern, înaripat cu clădiri elegante, acestea alcătuind un curcubeu de stiluri arhitectonice (printre care ne-am plimbat, nu o dată, cu alte prilejuri ). De la stilul preromantic la cel gotic, de la cel clasic la cel renascentist ori de la stilul baroc sau rococo până la eleganţa şi geometria sinceră şi directă, curată şi lin arcuită a unor case moderne, lângă ziduri de cetate şi între crenelurile munţilor, te simţi parte din natură, chiar şi din natura locului, te simţi măreţ şi, totodată, insignifiant, când te gândeşti la trecerea timpului şi fiinţarea efemeră a oamenilor... Dar iată, după zbaterile lor, după nimcnicia şi grandoarea lor, iată, oameni buni, ce frumuseţe de oraş a rămas şi va rămâne!  
 
Am cam luat-o razna. O fi din cauza cafelei? E drept, gazdele ne-au pus la dipoziţie materie primă de calitate. Gazdele. Ce oameni! Ce oameni ne este dat să întâlnim! Doi intelectuali de clasă. Doamna Dorina. Dorina Boriga. O bijuterie de om, absolventă a Facultăţii de filologie ( „Secţia română-franceză”) împreună cu omul ei pereche, distinsul istoric Gheorghe Lazea, autor al unor puternice studii-eseu, de mare actualitate – dar şi omul priceput la toate cele ale gospodăriei. ( Titlul a trei cărţi semnate de acest cărturar: „Omul şi Puterea”, „Sub tăvălugul umanismului socialist”, „Teroare şi oroare în raiul comunist”). Dar despre ei, despre proprietarii pensiunii, vom mai vorbi, căci avem încă destule de spus! Să precizez numai un fapt: cu doamna Dorina ne-am auzit prima oară la telefonul pe care l-am dat, ca să rezerv o cameră. Găsisem în internet Pensiunea „La Maisonnette”, mi-a plăcut numele, apoi m-am şi documentat puţin: este la 100 de metri de Biserica Neagră, are Wi-Fi şi televiziune prin cablu, baie cu duş în cameră, confort şi igienă. Muzeul de istorie, ca şi cel al Civilizaţiei urbane se află la 50 de metri distanţă. Casa Sfatului, vizavi. In stânga, Casa Negustorilor. Tot ce este în jurul Pensiunii este istorie şi legendă, este farmec şi mister. In plus, viaţa cu elementele ei moderne şi de bun gust, de azi.Am presupus că n-are cum să nu fie bine. De fapt, de dreptatea mea, de miezul lucrurilor, m-am convins şi ceva mai târziu, în Braşov. Dar să continui cu ce m-a atras aici: restaurante şi cafenele de tot felul, la doi paşi. Nu departe sunt şi Teatrul şi Filarmonica... Poiana Braşov - la 10 km. Bun! Ne-am hotărât (dar şi datorită preţului convenabil): aici va fi sejourul nostru.  
- Vorbesc din Israel, doamnă. Aş vrea o cameră dublă. Îmi răspunsese chiar proprietara.  
- Domnule, m-aţi prins într-un moment special. Nici nu ştiţi! Abia am terminat de citit cartea lui Amos Oz „Dragoste şi întuneric! E grozavă. Scriitorul ăsta, e excelent! Am citit tot ce a apărut la noi din scrierile lui!  
- Doamnă, zic, dar ne asemănăm! Amos Oz este una din marile mele preferinţe...  
 
Şi iată-mă acum, picior peste picior, privind de la etajul unu, prin una din fereastrele camerei mele (deosebit de spaţioasă şi foarte curată), admirând freamătul cu aură de sărbătoare al mulţimii de localnici şi de turişti veniţi din toată lumea. Soţia mea este şi ea încântată. Făcând orecum abstracţie de parizerul meu cu pâine (e drept - m-a uns pe inimă!), îi spun doamnei mele, care mă aprobă:  
- E ca la teatru, madam!  
----------------------------  
Roni CĂCIULARU  
Petah Tikva, Israel  
7 septembrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Roni CĂCIULARU - CA LA TEATRU, MADAM ! / Roni Căciularu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Roni Căciularu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Roni Căciularu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!