Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Roni Căciularu         Publicat în: Ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Roni CĂCIULARU - INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Scriu numai în urma unui şoc emoţional!"  
 
Când discuţi cu Magdalena Brătescu, simţi o anume vibraţie, un fior aş spune, căci ai în faţă un om delicat şi puternic totodată, o scriitoare de succes, un om care emană în jurul său unde pozitive. Un suflet de femeie adevărată, greu de descifrat, imposibil de pătruns în toate tainiţele sale. O cunosc şi îmi face plăcere prietenia ei, dar mă şi tem de ea. Nu ştiu de ce. Poate pentrucă n-o desluşesc destul. De fapt, acesta este unul din mobilurile acestui interviu. S-o desluşesc pentru mine, în interesul unora dintre cititorii mei. Şi ai ei… S-o cunosc mai bine, să am idee cam cum să mă port cu ea, căci este vorba de o mare sensibilitate, a unei inimi triste, delicate şi fragile. Şi totuşi paradoxal, este atât de viguroasă, încât manipulează cu iscusinţă personaje. Mă refer, desigur, la cele din cărţile sale.  
 
Periodic, ea lansează câte un nou roman. Şi mereu, întâlnim în scrierile Magdalenei Brătescu, aceleaşi trăsături caracteristice: stil, forţă, delicateţe, nuanţe şi ascunzişuri sufleteşti, originalitate, sensibilitate, întrebări fără răspuns, răspunsuri fără întrebări, destine, întâmplări senzaţionale, mari iubiri, mari dezamăgiri, suspans, ură, radiografii psihologice, prietenie, intimitate, mari idealuri, coincidenţe, răsturnări de situaţii, adultere… Criticul Carol Isac afirma despre M.B. că „a impresionat lumea cititorilor de literatură bună cu un stil bine conturat, cu inventivitatea şi relevanţa intruziunii în nuanţele psihologiei de o înaltă acurateţe literară”. Marea Doamnă a literaturii române, Ana Blandiana, scrie: „Casa Diamant”( …) este o carte de adevărată proză, un roman captivant, pe care cititorul nu-l poate lăsa din mână, o frescă puternic colorată, cu personaje complexe şi vii, cu o mare capacitate de a recrea viaţa”(…). Iată şi opinia excelentului critic literar, Răzvan Voncu: „Magdalena Brătescu este una dintre cele mai bune scriitoare de limbă română din Israel (…).  
----------------------------------------------------------------  
 
- Magdalena Brătescu, ai vrea să-ţi faci un autoportret?  
 
- Dacă te referi la firea mea, într-o singură trăsătură de condei afirm: sunt o visătoare. În mai multe: o perfecţionistă, neîncrezătoare în forţele mele, nepregătită pentru viaţă, o hipersensibilă, cu un simţ al dreptăţii foarte bine dezvoltat şi un fel de Procust inofensiv; adică eu continui să trăiesc într-o lume a mea în care oamenii sunt buni şi sinceri. Nu cunosc sentimentul numit ură. Sau iubesc, sau sunt indiferentă. Pe cei care-mi fac rău, îi şterg din agenda mea sufletească şi socială. Nu suport, în preajma mea, persoanele rele, invidioase sau profitoare. Fizic nu le suport! Dacă vrei un portret fizic, ei bine, în imaginaţia mea mă văd la vârsta de treizeci şi cinci de ani, când eram frumoasă şi, în acelaşi timp, îmi venise şi mintea la cap! Am rămas o femeie excentrică, dar mai cu măsură...  
 
- Cum ai vrea, de fapt, să fie eul tău?  
 
- Exact aşa cum nu e: adică obraznic, şmecher, băgăreţ, suficient. Când ai să citeşti cartea mea „Chipul”, ai să înţelegi că am scris patru sute de pagini, ca să spun lumii că fiecare doreşte, inclusiv eu, să fie altfel decât e.  
 
- Magdalena Brătescu, scrii mereu despre „Sora lume!”. Cum e această soră, cum îţi apare ea?  
 
- Lumea asta a noastră e frumoasă şi urâtă, bună şi rea, deşteaptă şi proastă, e o experienţă inedită, care durează o o singură viaţă. O marfă de contrabandă, pe care am primit-o în consignaţie. Dar, cine ştie, poate mai există şi alte lumi…  
 
- Încerc să pătrund, un pic, mai în intimitatea sufletului tău. Lucrul ar fi aproape imposibil, dacă n-aş conta pe faptul că, fiind scriitoare, mă vei înţelege şi vei veni în sprijinul încercării mele… Pe asta mă bazez când te întreb, acum, de exemplu: ce stări conflictuale sunt în sinea ta?  
 
- Am şi eu, ca tot omul, zile bune şi zile rele. În zilele bune mă bucur de fiecare fleac, şi nu mă frământă nimic. Numeşte-o inconştienţă, primesc. Trăiesc clipa. Iau din viaţă ce-i frumos. Mă mulţumesc cu te miri ce. Mă bucur de lucrurile esenţiale, de familie, de prieteni, de casă, de maşină, de o masă bună. Să-ţi spun că totul e perfect? Nu pot. Totul e relativ, dar cât timp suntem sănătoşi, restul contează mai puţin. Stări conflictuale cu mine însămi nu mai am din 2003, când am publicat prima mea carte, „Soro lume”. Atunci „m-am dezbrăcat în pielea goală şi am ieşit în stradă”. Am scris tot ce m-a durut, toate umilinţele pe care le-am înghiţit în tăcere, mi-am vărsat în scris toată fierea. A fost o defulare. Nu-ţi serveşte la nimic să respecţi, dacă nu eşti respectat, să fii bun într-o lume rea, să înghiţi insulte şi nedreptăţi de la cei de o seamă cu tine. Doar eşti om, fiinţa superioară, înzestrată cu gândire, comprehensiune, judecată dreaptă… Umilinţa şi generozitatea ta sufletească vor fi considerate de ceilalţi drept semn de slăbiciune, supunere şi prostie. Pot afirma că o dată cu publicarea primei mele cărţi, am înţeles mai bine toate acestea şi m-am iertat. M-am împăcat cu mine însămi. Azi umilinţe nu mai îndur! Răspund, sau şterg persoana respectivă din cercul meu. Sper să nu ajung la pustnicie!...  
 
- Care au fost cele mai frumoase momente din viaţa Magdalenei Brătescu?  
 
- N-au fost multe. Ca scriitoare – fiecare carte publicată, fiecare telefon sau e-mail de la cititori, fiecare cronică literară. Scrisul însuşi îmi creează o stare de extaz neasemuit.  
 
- Dacă ar fi să scrii o nuvelă, să zicem, despre anii tăi din liceu, care ar fi amintirea cea mai puternică de atunci?  
 
- Am să-ţi povestesc una din multele care-mi mobilează amintirile: Eram în clasa a VIII-a când un grup de elevi a dat foc liceului „Matei Basarab” (din Bucureşti n.r). Visul fiecărui copil, „să ardă focul şcoala”, s-a împlinit! Câteva zile nu s-a învăţat. Cred că atunci m-am apucat de fumat. Mă inspirase fumul... De abia după cincizeci de ani, dintr-o carte anticomunistă, am aflat adevărul despre acel incendiu. Fusese o acţiune de protest împotriva regimului şi nu o năzbâtie copilărească. Cei câţiva băieţi îndrăzneţi au fost arestaţi şi au făcut temniţă grea timp de mulţi ani. Viaţa m-a învăţat mereu că lucrurile nu sunt aproape niciodată ceea ce par.  
 
- Şi, ca-ntotdeauna, timpul trece, iar viaţa îşi continuă drumul, conturând un destin de om intrat în vâltoarea ei…  
 
- În al doilea an de facultate, am fost chemată de regizorul Izo Şapira la Teatrul Evreiesc ca să dau o probă pentru un rol de copilă. Am concurat cu Trisi Abramovici şi am câştigat. În aparenţă, o victorie, nu-i aşa? În fapt, a fost un mare ghinion. De atunci viaţa mea s-a schimbat radical. Următorii zece ani au fost oribili.  
 
- De ce? Ce a fost?  
 
- Acest capitol din viaţa mea a fost definitiv încapsulat. Creierul l-a încapsulat pentru a-mi putea continua viaţa…  
 
- Şi după un deceniu oribil, ce a mai fost?  
 
- Apoi a apărut şi soarele, dar pentru o foarte scurtă perioadă. La cursurile de ebraică ale Comunităţii evreieşti din Bucureşti l-am cunoscut pe Vladimir Brătescu, iubirea vieţii mele. După numai doi ani, el a plecat în Israel, iar eu am rămas singură timp de şase ani. Poate că fiecare piesă de pe tabla de şah a vieţii, îşi are rostul ei. La un moment dat, toate merg spre câştigarea partidei!  
 
- Şi-ai câştigat-o?  
 
- Am câştigat-o!  
 
- Eşti un om mulţumit de tine?  
 
- Niciodată n-am fost mulţumită de mine şi nici nu voi fi vreodată. Deşi cu alţii sunt supărător de indulgentă. Aş vrea să reuşesc cândva să-mi fiu pe plac. Poate intransigenţa mea înseamnă că mă tem de insucces, de greşeli, de mediocritate.  
 
- Care au fost momentele „cruciale” din viaţa ta? Cum ţi-au influenţat ele devenirea?  
 
- Ca tot omul am avut înfrângeri şi victorii. Am ratat intrarea la liceu. Am crezut că asta s-a întâmplat din pricină că nu eram fiică de muncitor, adică dosarul meu n-a corespuns cu cerinţele comuniste. Mai târziu, mi s-a sugerat că era un act antisemit. E adevărat că mulţi evrei premianţi, ca şi mine, au fost respinşi la admitere. O parte au plecat imediat în Israel. Eu am mai dat o dată examenul şi l-am trecut. Astfel am învăţat lecţia perseverenţei. Altă dată, la terminarea Facultăţii de litere, am primit repartizare într-un sat, deşi reuşisem a doua pe ţară. Mulţi absolvenţi cu note mici au renunţat la post şi şi-au luat supliniri în Bucureşti, chiar dacă nu erau bucureşteni. Eu m-am ţinut de litera legii. Dezvoltatul meu simţ al dreptăţii a primit o lovitură grea.  
 
Încă un moment dureros a fost când am avut parte de o naştere traumatică pentru că femeia acelor ani era considerată un animal (datorită constrângerilor ceauşiste). Atunci mi s-a schimbat definitiv firea. Dintr-o tânără veselă, entuziastă şi veşnic surâzătoare, am devenit o femeie tristă, iremediabil tristă. Emigrarea în Israel a fost un moment de cotitură foarte pozitiv. Am simţit gustul libertăţii, m-am ridicat pe scara socială, mi-am făcut mulţi prieteni potriviţi. Trăiesc într-o ţară civilizată, unde omul e respectat şi apărat. Iar de când am început să scriu, m-am reabilitat treptat şi în proprii mei ochi.  
 
- Ce crezi despre literatura de acum, care se scrie pe româneşte, în Israel?  
 
- Citesc întotdeauna cărţile pe care mi le trimit uneori colegi din Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limba Română. Apoi, fie că le spun părerea la telefon, fie că-mi scriu impresiile de lectură. Nu cred că există vreun roman în care să nu găseşti ceva bun şi interesant. Eu asta caut. Regret că nu există o librărie unde să ne vindem cărţile şi că nu participăm la Expoziţia de carte de la Ierusalim sau la Târgurile de carte din Bucureşti ori din alte oraşe unde trăiesc români. Mă indignează faptul că un coleg îşi poate permite să catalogheze creaţia unui alt coleg drept “gunoi literar”! Nu fac parte din detestabila tagmă a invidioşilor şi a suficienţilor cărora nu le plac alte cărţi decât cele scrise de ei înşişi. Şi mai cred că literaturii de limba română din Israel i s-ar cuveni o soartă mai bună.  
 
- Ce se află, acum, pe masa ta de lucru?  
 
- Nu scriu de meserie. Scriu numai când mă arde ceva tare în piept. Inspiraţia este un mare mister. Colaborez cu articole şi povestiri la presa de limbă română din Israel. Din 2013, semnez o rubrică „Din fotoliul spectatorului”, în care fac cronică de teatru, film, operă şi balet. Totodată, am început un volum de memorii intitulat “Aripa de sticlă”, din care am publicat un mic fragment. Este un Jurnal neconvenţional, în care amestec trecutul cu prezentul şi în care evenimentele se mixtează permanent cu filozofia mea de viaţă. Cochetez şi cu ideea unui nou roman, dar sunt încă la primele capitole. La mine e nevoie întotdeauna de un şoc emoţional, pozitiv sau negativ, care să-mi declanşeze dorinţa de a crea.  
 
- Ce-ţi reproşezi?  
 
- Îmi place la nebunie întrebarea asta! Îmi reproşez că n-am făcut bani... că n-am fost o mamă model... că mi-am ales meseria de profesoară... că nu sunt o luptătoare... că n-am venit în Israel la şaisprezece ani, aşa cum mi-am dorit... Ei, ar mai fi destule, dar sper să nu încheiem interviul de faţă cu această înşiruire de regrete tardive. Oricum timpul e ireversibil. Trecutul nu se mai poate schimba. Greşelile mele, ale celor pe care i-am iubit sau îi iubesc, greşelile impardonabile pe care ceilalţi le-au făcut cu mine, la urma urmei, m-au format ca personalitate. Şi asta-i important, nu?!  
 
- Ba, cu voia domniei tale, propun să ne oprim chiar aici! Mă mulţumesc să rămân cu imaginea aceasta, conturată până acum, a unui om adevărat şi complex, cu trăiri profund omeneşti, trist şi puţin excentric, sincer şi romantic, care e, de fapt, scriitoarea Magdalena Brătescu. Aş vrea să lăsăm şi cititorilor gustul acesta, pe care-l am eu acum, şi anume că mi-a fost dat să discut cu o persoană agreabilă, înzestrată cu un talent literar deosebit. Este de fapt chemarea de a-ţi cit toate romanele care, deşi „epuizate”, se împrumută de la o familie la alta şi în care întâlnim pagini de dragoste şi ură pătimaşă, suspans, trădări, vendete, răsturnări dramatice de situaţii, meditaţii asupra feminităţii, familiei, carierei, dialoguri ironice şi comice, imagini inedite din care nu lipsesc exotismul, aventura, sexul, Securitatea şi Mossadul, prietenia, omenia, istoria, o lume de ieri şi de azi, de acolo, de aici şi din alte meleaguri de pe mapamond, o lume care ar putea fi a fiecăruia dintre noi. O lume recreată după sufletul, gândirea şi freamătul tău de viaţă. Îţi mulţumesc, Magdalena Brătescu!  
 
------------------------------------------------  
 
A consemnat,  
 
Roni CĂCIULARU  
Petah Tikva, Israel  
7 noiembrie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
Roni CĂCIULARU - INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ / Roni Căciularu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1408, Anul IV, 08 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Roni Căciularu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Roni Căciularu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!