AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Poeme > Constiinta >  


Autor: Romeo Tarhon         Publicat în: Ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Scrisoarea Părintelui Iustin Pârvu căre Poporul Român - versificare poemică

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Popor român, eu mor și-ți scriu  
Să-ți amintești prin fumul  
Istoriei cât ești de viu  
Și încotro ți-e drumul.  
*  
Ești singurul stabil popor  
Din Europa mare,  
Pe-același spațiu trăitor  
Al nașterii-ți sub soare.  
 
Istoria, nu eu o spun,  
Ci-a neamului sorginte,  
Ești unic, vechi și cel mai bun  
Dar Europa minte  
 
Și te lovește pe nedrept,  
Cu ura-i te apasă,  
De ce o lași, când tu, cel drept,  
Te știi la tine-acasă?  
 
Esti primul neam în veci înscris  
În piatră și în glia  
Înțelepciunii:primul scris  
Pe plăci de Tărtăria.  
 
Nu eu o spun, ci exegeți,  
Istorici, cronicari,  
Cu din vechimi de daci și geți  
Ce nu au fost barbari,  
 
Cu șapte mii de ani-napoi,  
Când nu erau popoare,  
Strămoșii noștri pentru noi  
Semnau prima scrisoare...  
 
Ci, de acum e dovedit  
Că suntem neam de geniu;  
Sumerienii au cioplit  
Hăt, după un mileniu  
 
Alt scris al lor, însă vrăjmași  
Ai țării și ai noștri,  
Se fac a nu știi și-s trufași  
Făcând încă pe proștii...  
 
Dar câtă vreme ai să taci  
Cât inima ți-e frântă...?  
De dinainte chiar de daci,  
Ești ginta neînfrântă.  
 
Nici un imperiu sau norod  
Deși ți-a smuls din trupu-ți,  
Nu a durat vreun arc de pod  
Să îți supună scutu-ți,  
 
Nici unul, cât ai fost unit,  
Cum nici romanii, care  
O parte doar au stăpânit,  
N-a rupt Dacia mare.  
 
Nici un Alah sau Dumnnezeu,  
Vreun pasă sau vreun papă  
N-a fost stăpân al tău și-al meu,  
Ci noi l-am tras în țeapă...  
 
Și singuri ne-am zdrobit și-nchis  
În gherle de istorii,  
Ne-am fost călăi și ne-am ucis,  
Noi suntem trădătorii...  
 
De ce te lași slab, dezbinat  
Și pari a-ți fi rușine  
De tine însuți, ce bărbat  
Mai laș vezi decât tine?  
 
Creștinității i-ai fost braț  
Când năvălea Islamul  
Și-Apusul tremura în laț,  
Ci însuți i-ai fost hramul  
 
Cu sângele-ți stropind păgâni,  
Ai nimicit hiena,  
Iar Iancu, Prințul din români,  
A mântuit Viena...  
 
Și-acum, popor izbăvitor,  
În paria te-nmască,  
Deși din zei coborâtor,  
Sub tine iadu-l cască?  
 
Or, drepturile tale, când  
Vei prinde-a le pretinde?  
Din tine au purces pe rând  
Mari stele strălucinde,  
 
Minți luminate cu sfânt har,  
Din energii divine,  
Genii pustii ce tot mai rar  
Apar să strălumine.  
 
Dar câte-n alte țări nu merg  
Știința să-și afirme,  
Și meritele li se șterg  
De către minți infirme?  
 
De ce-ai lăsat, popor nătâng,  
Acestea să se-ntâmple?  
Să îți pierzi brațul drept și stâng  
Și visul de sub tâmple?  
 
Dar astăzi știu că vrei și poți:  
Istoria rescri-o!  
Jupânii-s tot fanarioți,  
Ia-ți de la ei adio!  
 
De tine nu au păs nicicât,  
Ci numai de-a lor burtă,  
Să strângă bani, sta-le-ar în gât,  
Memoria li-i scurtă.  
 
Urmașilor ce-ai să le lași,  
Cum crezi c-or să te vadă?  
Tu taci, te uiți la bogătași  
Cum aurul ți-l pradă,  
 
Cum sarea, mierea, grânele  
Cu brațul tău le fură,  
Țițeiul, Ccodrii, stânele,  
Și hrana de la gură...  
 
Cum visterii străine cresc  
Precum cele romane...  
Cum Dumnezeul românesc  
Ți-l terfelesc, sărmane!  
 
Tu taci... Ca-n vremea altor vremi  
De botnițe maghiare,  
Deși ai drepturi, tot te temi  
Când luate-s în picioare...  
 
Și legea celor mulți o fac  
Tot cum vor ei, puținii,  
Tu taci... și-și bagă lor în sac,  
Și tot primești străinii...  
 
La fel și astăzi ca-n trecut  
În vremuri de prigoană,  
Românul pleacă abătut  
Pus de stăpâni pe goană  
 
Să-și vândă munca pe nimic,  
Și mintea strălucită;  
Tu taci... Cu un nimc mai mic  
În țară ți-e plătită...  
 
Câți dintre voi sunt viitori  
Brâncuși, Enești, sau Coandă,  
Câți Eminești, artiști, tenori  
Trecuți prin contrabandă...?  
 
Tu taci... Stăpânii ăstei țări  
Au doar de sclavi nevoie,  
Lipsiți de carte, buni de dări;  
Plebeul un gunoi e...  
 
Tu taci... Ca-n vechiul bolșevism,  
De preț sunt trădătorii,  
Se pune preț pe traseism,  
La preț sunt turnătorii...  
 
Tu taci... Pământurile azi  
Străinilor sunt date,  
Păduri de fagi, stejari și brazi  
Cad zilnic secerate...  
 
Tu taci... Peșcheș după peșcheș  
Îmbuibă guvernanții  
Cu banii șpăguiți în cheș,  
Cu euro-talanții.  
 
Tu taci... Pe-ascuns, prin viclenii  
Vechi situri sunt distruse,  
Să piară urma celor vii  
Din vremurile-apuse...  
 
Tu taci... Străbune așezări  
Sunt date azi pe pile,  
Cetăți cândva semețe-n zări  
Zdrobite-s de șenile...  
 
Tu taci... Tezaurul discret  
E dus la expoziții...  
Dispare-apoi, fără antet,  
Și ni-l iau rușii, friții...  
 
Tu taci... Slujbașii țarii vând  
Uzine, fabrici, bunuri...  
Și-s pedepsiți simbolic, blând,  
Să dea și alte tunuri...  
 
Tu taci... Oștirea-i de decor,  
Și-i pusă, slabă cum e,  
În slujba altora și mor  
Copiii tăi prin lume.  
 
Tu taci... Arhivele dispar,  
Invenții, inovații  
Din inventarul nuclear,  
Dispar și vinovații...  
 
Tu taci... Se fura urnele  
Cu votul tău din softuri...  
Se șterg pe urmă urmele...  
Alegerile-s mofturi...  
 
Tu taci... Vezii hoții în divan,  
(Ș)parlamentarii ștoarfe,  
Tocând al obștii tale ban  
Pe lux, mașini și boarfe...  
 
Tu taci... Copiii tăi în școli  
Sunt vaci de muls bănetul,  
Ies agramați și mototoli,  
Cultura lor e netul...  
 
Tu taci... Când bolile te frâng,  
Ești jupuit prin clinici,  
Vii viu, pleci mort, doctorii strâng  
Averi hoțești și-s cinici...  
 
Tu taci... Copilul ți-e bătut  
De unguri din echipă  
De ziua Țării; Imnul mut...  
Al ungurilor... țipă!  
 
Tu taci... Furat la buzunar,  
Guvernul te jupoaie,  
Te-ndatorează pe-un amar  
De ani, de te îndoaie.  
 
Tu taci... Dușmanii îți impun  
Ce bei, ce-nghiți Ești cobai,  
Prin codexuri azi te răpun,  
Mortalitatea-ți proba-i.  
 
Tu taci... Aleșii își aleg  
Legi cele trec prin cap, că  
Își vor spăla spurcatul jeg  
Puși pe hoții ți japcă.  
 
Tu taci... Al țării cotrocean(!),  
Ales ca președinte,  
Prieten e, pentru dușman,  
Te vinde și te minte...  
 
Tu taci și dormi, popor, și taci,  
Și lâncezești pe-o parte,  
Cu somnul morții te împaci,  
Cu moartea după moarte...  
 
Tu taci și taci și taci... Destul!  
Te scoală, te răscoală  
Și neamul tău prin veacuri du-l  
Spre glorie cu fală!  
*  
Popor român, tot ce am spus  
Nu-i tot ce vreau a-ți cere;  
Ești însuți Dumnezeu de Sus;  
Ce-i românesc nu piere!  
Referinţă Bibliografică:
Scrisoarea Părintelui Iustin Pârvu căre Poporul Român - versificare poemică / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!