Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Rodica P Calotă         Publicat în: Ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Rodica P. CALOTĂ - SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
C.P.  
31 august 2016. Sărbătoarea limbii române la Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus), organizată de revista româno-canado-americană STARPRESS  
 
Ziua Limbii Române, dedicată, în acest an, poetului, criticului literar şi membrului titular al Academiei Române, George Coşbuc, de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani (1866-2016), a fost sărbătorită împărăteşte, în data de 31 august 2016, la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, în amfiteatrul Academiei de Spiritualitate, Cultură, Artă, Ştiinţă, la a cărei ridicare a purces Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Antonie Plămădeală – este vorba de o clădire cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de locuri la cazare şi un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri – a fost ca în acest spaţiu să poată fi primiţi, găzduiţi şi serviţi oameni din afară, care în dorinţa lor de studiu şi retragere să se poată bucura de condiţiile oferite de mănăstire, de materialul ştiinţific necesar studiului pus la dispoziţie de bibliotecă, precum şi de atmosfera propice studiului oferită de cadrul natural, aşa cum putem afla şi din acest fragment de discurs: „(…) socotind că Biserica trebuie sa joace un rol important in viaţa religioasă, socială şi culturală din vremea noastră şi pentru viitor, am hotărât să continuăm în afara incintei mânăstirii o clădire nouă, cu rosturi bine stabilite.  
 
Am numit-o „ARHONDARIC ŞI CHILII”, din aceasta văzându-se şi rostul ei: să adăpostească monahi, închinători, vizitatori. Pentru a preciza si mai bine rostul acestor chilii, am avut in vedere ca această clădire să aibă şi o destinaţie mai specială, şi mai înaltă, să fie adică un centru de spiritualitate şi de cultură religioasă pentru cât mai mulţi vizitatori. Ea se va numi „ACADEMIA DE LA SÂMBĂTA” în sensul că va fi un loc în care se vor organiza conferinţe, simpozioane şi alte întâlniri româneşti şi internaţionale. Pentru aceasta vor exista suficiente locuri de cazare şi o modernă sală de conferinţe. Temele care vor putea fi dezbătute vor cuprinde un spectru larg de preocupări: spiritualitate, cultura, arte, ştiinţe. Acestea vor fi înscrise chiar pe frontispiciul academiei.” (Extras din cuvântarea Î.P.S. Sale Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, rostită la Sibiu, 3 august 1997 )  
 
Aici, alături de românii de pretutindeni, am participat , ca invitat, la manifestările culturale organizate cu prilejul Zilei Limbii Române, constând în:  
• Marţi, 30 august 2016  
La IZVORUL părintelui ARSENIE BOCA  
Orele: 19:00 – Recitari poezii/ „Părinte ARSENIE BOCA …” susţinute de scriitoarea Ligya Diaconescu şi scriitorul Florin T. Roman (compoziţii proprii) şi recitări din clasicii literaturii române – actriţa Doina Ghiţescu, colorate cu momente muzicale interpretate de Gheorghe Cărbunescu – din Rm. Vâlcea, cu binecuvântarea părintelui Constantin Mateescu – preşedintele Ligii Scritorilor -Filiala Rm. Valcea, care a susţinut şi o scurtă cuvântare.  
 
• Miercuri, 31 august 2016  
- Lansarea antologiei »Limba noastră cea română »(fragmente din operele scriitorilor prezenţi în antologie)  
- Susţinerea alocuţiunii „Alteţea Sa Regală, Limba Română” de către doamna profesor universitar Anca SIRGHIE din Sibiu şi Canada  
- Prezentări şi lansări de carte ale unor scriitori români din diaspora : Melania Rusu Caragioiu din Montreal/ Canada; „ Glia de aur”, Florin T. Roman din Arad; „Elegii si nostalgii”, Gina Agapie, Buzău; „Zidul de zăpadă”, Nicoleta Claudia Drăgan Bucşă, Braşov, „Petale de rouă în dar”;  
- Înmânarea diplomelor Revistei STARPRESS 2016  
- Prânzul duhovnicesc  
- Serata literară şi ospăţ românesc la poale de Făgăraş  
- Focul de tabără  
 
Toate aceste sublime manifestări au fost legate de interpretarea textelor de către actriţa renumita, plină de har, Doina Ghiţescu, de piesele muzicale interpretate cu talent de dl Gheorghe Cărbunescu, pe versurile poetului nepereche, Mihai Eminescu, de romanţe din repertoriul naţional, plămădite sub faldurile ocrotitoare de lumină pietroasă ale munţilor Făgăraş, dar însoţite de pioasa recunoştinţă adusă celor trei împăraţi ai spiritului: spiritul voievodului martir Constantin Brâncoveanu, ctitorul impunătoarei zidiri, spiritul ieromonahului Arsenie Boca, fost stareţ al mănăstirii, cel numit de Parintele Dumitru Staniloae „Ctitor de frunte al Filocaliei româneşti”, prilejuindu-ne reamintirea unui citat din biblie: „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea.” (Isaia 52, 7) şi spiritul românismului ortodox, prin prezenţa românilor din diaspora, veniţi să celebreze acest eveniment, la invitaţia doamnei director general al S.C. Starpress SRL şi al Revistei internaţionale româno-canado-americane “STARPRESS”, membră a Clubului de Presă Transatlantic şi fondatoare a AJRP (Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni), Ligya Diaconescu, dar şi din voinţa arzătoare de a menţine aprinsă flacăra limbii române.  
 
În pofida vicisitudinilor la care este supus destinul uman, doamna Ligya Diaconescu a pus mai presus de problemele personale, soarta limbii strămoşeşti, sacrificându-şi liniştea pentru a organiza această întâlnire, la doar două zile de la funeraliile soţului defunct, dovedind respect şi responsabilitate faţă de un asemenea act de cultură şi faţă de participanţi, dar şi marea pasiune şi putere de sacrificiu a domniei sale, faţă de menirea ce i-a fost încredinţată pe acest pământ, gest care ne-a reamintit sacrificiul iluştrilor noştri predecesori pentru ca „dreptcredinciosul” neam românesc să dăinuiască.  
 
În deschiderea manifestărilor, scriitoarea Ligya Diaconescu a dat cuvântul scriitorului George Echim care a citit mesajul adresat de preşedintele LIGII SCRIITORILOR ROMANI – Alexandru Florin Ţene, care din motive obiective în acest an nu a putut participa la sărbatorirea Zilei Limbii Române la Mănastirea „Sâmbăta de Sus” dar care este prezent cu gândul şi cuvântul scris, împreună cu soţia, scriitoarea Titina Nica Ţene.  
 
Despre slava sufletului românesc a vorbit renumitul profesor filolog Ion Topolog, care a citit poezii din creaţia scriitoarelor Ligya Diaconescu şi Mariana Popa, afirmând că acestea sunt intr-adevar poezii româneşti şi nu versificaţii, scrise cu talent şi trăiri emoţionante.  
 
Părintele Constantin Mateescu – preşedintele Ligii Scritorilor -Filiala Rm. Vâlcea, a vorbit despre importanţa sărbatorii şi sustinerea organizării unor astfel de manifestări, pentru a nu ne pierde cultura şi identitatea românească.  
 
Tot despre slava sufletului românesc vorbeşte elocvent, în articolul domniei sale „Ce faceţi cu sufletul românesc?”, publicat de „Condeiul ardelean”, editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe, jud. Covasna, domnul avocat George G. Echim, membru fondator al mai multor asociaţii şi fundaţii de interes social şi literar, autor, colaborator, membru fondator şi redactor al Revistei de cultură „Ritmuri Braşovene” şi al revistei trimestriale de poezie „Claviaturi”, a cărui bogată activitate publicistică ne demonstrează nu doar preocuparea pentru cultivarea limbii române, ci şi o responsabilitate civică superioară pentru îndrumarea tinerilor pe calea îngustă, dar sclipitoare a moralei în artă, dar şi în viaţă.  
 
Plecând de la eseul cu titlul „Zece comandamente ale lui Mihai Eminescu faţă de starea Naţiunii Române”, (Dr. Mircea Frenţiu, Blaj, publicat în Bilunarul de atitudine şi cultură “Condeiul ardelean “, Anul XI, Serie Nouă –Nr. 303, din 15-28 ianuarie 2016, p.11), geniul eminescian este pus în slujba Sufletului Românesc, poetul izbutind astfel să rămână viu, mai viu decât mulţi „vii-morţi spiritual”, întrucât, la distrugerea sufletului unui neam participă nu doar faptele unor „cozi de topor”, ci şi nefaptele-inacţiunile, nepăsarea, ignoranţa, iar cei care lucrează la distrugerea elementelor identitare ale fiinţei naţionale săvârşesc o crimă împotriva umanităţii: „Umanitatea a trăit şi este normal să trăiască cu respectarea, măcar minimală, a regulilor şi legilor firii, a identităţii, libertăţii şi demnităţii fiinţei umane, a comunităţilor naţionale, fără a se permite să se uzeze abuziv de tăvălugul mondializării; ţinând seama de principiile de viaţă general cunoscute, acceptate şi acceptabile, printre care unitatea în diversitate”, îşi argumentează dl George Echim punctul de vedere, fortificându-l cu afirmaţia inerentă unei conştiinţe neaoşe româneşti, chiar universale: „Fără existenţa, întreţinerea şi afirmarea, fără trăirea şi manifestarea ideii de patriotism şi a sentimentului patriotic, Sufletul Românesc este lipsit de conţinut”.  
 
Tot la consistenţa (inconsistenţa actuală) a sufletului românesc conduc şi citatele următoare, al căror mesaj pătrunde şi circulă ca moleculele de hidrargir în suflet, de unde pleacă prin vene: „(…) lumânarea sufletului nostru încă nu s-a stins, căci au mai fost şi-alţi bărbaţi de seamă care-au ştiut să ne vorbească nu doar de bucurie, ci chiar de fericire, pe care-au înţeles-o, de la daci citire, ca jertfă de sine şi de bucurie a morţii, de care nu au parte, fireşte, decât aceia care cred cu-adevărat în sufletul nemuritor”, iar gândirea carteziană nu dă greş nici în alegerea următorului citat, ca schelă a edificiului argumentaţiei: „(…) şi dacă Sufletul Românesc are o bună parte cugetătoare, speculativă, cum a dovedit-o de-a lungul ultimelor două milenii de dreaptă credinţă, atunci, în ciuda vremurilor grele care s-au abătut din nou asupra noastră, sufletul acesta ar putea fi trezit la nemurire, prin vorbe frumoase, prin epode, prin meditaţii şi prin rugăciune. „Nu întâmplător am ales să folosesc drept concluzie motto-ul care ne atrage atenţia şi simpatia, chiar admiraţia pentru virtuţile unui neam deosebit, care a supravieţuit sub pavăza credinţei sale: În pofida a tot ceea ce ne-a fost, ne este şi se pare că ne va mai fi împotrivă, NOI am fiinţat şi vom fiinţa, spre dezamăgirea, regretul şi chiar disperarea unora…”, mesaj mesianic, al cărui optimism trebuie şi merită să fie frecventat.  
 
Acest articol ne-a fost dăruit de autor la serata literară , găzduită de Casa de vacanţă şi creaţie Mariana şi Ovidiu Popa din Vistişoara. Gazdele ne-au copleşit cu ospitalitatea, frumuseţea locului amenajat în scopul delectării şi relaxării invitaţilor, primirea oaspeţilor cu pâine şi sare de către amfitrioni, costumaţi tradiţional, care ne-au oferit o cină copioasă cu feluri de mâncare tradiţională, pregătită cu grijă şi multă pricepere.  
 
Nu a fost neglijată nici hrana spirituală, fiecare primind, la introducerea în grădina fermecată, un poem scris de dna Mariana Popa sau de dna Ligya Diaconescu, precum şi câte un aforism ca desert, din bogata carte a înţelepciunii populare româneşti. Eu am nimerit un poem al doamnei Ligya Diaconescu, „Trăire”, care m-a impresionat prin forţa spunerii, cu precădere în versurile: „Băteam în pragul casei, cu drumuri prăfuite/ Şi hainele din mine erau mai cenuşii/ Şi mă-ntrebam de, oare-mi vei recunoaşte gândul/ Când sufletele noastre sunt oarbe şi târzii”.  
 
Puţini creatori simt, pe pielea şi în carnea lor, în toată fibra, măreţia, dar şi responsabilitatea purtării hainelor ce ni s-au dat, asceza pe care o presupune arta, rigoarea acestor drumuri prăfuite pentru a ne şlefui sufletele, doar ştim cât de îngustă e calea către astre, atât de aspră şi de îngustă… încât unii nici n-o observă, iar alţii o ignoră. Pe această cale a construit dna Ligya Diaconescu scara pe care să urce cultura şi inteligenţa românească la nivelul la care se află acum, iar manifestările prilejuite de voinţa transcenderii românismului poartă amprenta domniei sale şi constituie un brand naţional şi internaţional, prin participarea multor români din diaspora.  
 
Ne-au încântat şi delectat cântand şi scriitorul, avocatul George Echim, într-un minunat costum popular, actriţa Doina Ghiţescu, cântaretul Gheorghe Cărbunescu, profesorul Ion Topolog dar şi minunata noastră gazdă, Ovidiu Popa.  
 
Au citit din creaţiile personale scriitorii: Olimpia Sava din Galaţi; Nadia Urian din Bistriţa; Florin T. Roman din Arad; Dorin V. Moldovan din Braşov; Victoria Fătu Nalaţiu din Bistriţa; Tudosia Lazăr din Iveşti, Bucceşti/Galaţi; Mariana Popa din Braşov; Ligya Diaconescu din Rm. Valcea & Toronto; Melania Rusu Caragioiu din Montreal; Rodica P. Calotă din Târgu Jiu; Rodica Ghinea din Braşov; George Echim din Braşov; Maria Chirtoaca, Câmpulung-Muscel; Sorin Radu Chiorean-Alămoreanu, Brasov” şi alţii...  
 
Focul de tabără a încheiat apoteotic un episod din această magnifică „trăire” a faptelor de limbă românească, în dumbrava transformată în altar de meditaţie şi trăiri distilate la cele mai înalte temperaturi spirituale, astfel încât nu puteam să nu apreciem versurile şi muzica unui nou imn românesc, compus de dl academicianul dr.ing. Adrian Toader Williams, care ne-a citit din creaţiile sale şi în amfiteatrul academiei, la deschiderea festivităţii.  
 
Bineînţeles că nu puteam încheia fără să ne manifestăm gratitudinea faţă de organizatori şi gazde, prin cântec şi recitări, fie ele în limba maternă sau franceză, fiindcă într-adevăr, nimeni nu a regretat nimic, deci febra lui „Je ne regrette rien” a convins auditoriul că avem dreptate să fim solidari pentru o cauză nobilă şi să recităm, în limba latină, versuri ale marelui nostru poet, Mihai Eminescu : „Somnolente avicellae/ Atque nidos congregarunt/ In ramulis ocultarunt/ Noctem bona!” şi altele.  
 
Am răsfoit cărţile primite în dar de la colegii mei de breaslă şi am constatat că mă pot hrăni vreme îndelungată cu frumuseţea gândurilor şi sentimentelor, cu utilitatea informaţiilor cuprinse în ele şi, eclectic, am decis ca unele dintre ele să fie împărtăşite, să se bucure şi cititorul. Discretă şi elegantă sufleteşte, doamna Victoria Fătu Nalaţiu, poetă, prozatoare, dramaturg, pictoriţă, pasionată de haiku, apreciată de multe personalităţi literare, printre care şi criticul literar Alex Ştefănescu, premiată la diferite concursuri internaţionale din mi-a atras atenţia cu o carte de aforisme traduse în trei limbi europene, „Frumuseţe răpitoare într-alt cer de poezie”, carte care a obţinut „Menţiune specială” din partea juriului Concursului Internaţional Corona din Italia, şi din care am ales să citez capitolul II, întrucât conţine definiţii pertinente şi cuprinzătoare ale unor etape de formare a tinerilor şi nu numai:  
 
Libraries deepen the wells in the  
rainbow necklance.  
Books are made of rainfall, their shape  
are modified by star-eyes.  
Books are sunrays kneaded  
in the word-bread.  
All open books get any morning  
dressed in a child laughter.  
A book tames the quietness and pull  
out of the shandow the errants.  
Reading, you easily slip into the sun  
boats and drink the nectar of bliss.  
You, the reader, value the dreams  
growing up in the deeds’ flight !  
Open a book even in your dream,  
and deathless wings you’ll get.  
 
***  
Bibliotecile adâncesc fântânile  
în salba curcubeului.  
Cărţile-s din ploi, iar forma lor  
o schimbă ochii stelelor.  
Cărţile sunt razele de soare frământate  
în pâinea cuvintelor.  
Cărţile deschise îmbracă dimineaţa  
cu râs de copil.  
Cartea îmblânzeşte tăcerile  
şi îi trage din lăcaşul umbrelor pe cei rătăciţi.  
Citind, aluneci uşor în bărcile Soarelui,  
bei nectarul fericirii  
Cititorul preţuieşte visele ce cresc  
în fapte de zbor.  
Să deschizi şi-n vis o carte şi-ţi cresc aripi  
făr’ de moarte  
 
***  
Le biblioteche scavono fontani nella  
colanna dell’ acrobaleno.  
I libri ci sono dai piovi, la loro forma  
la cambiano gli occhi delle stelle.  
I libri ci sono le radici del sole  
impastato nel pane delle parole.  
I libri aperti vestano la mattina  
con un riso giovenile.  
Il libro dona i tranquilli e tira nella  
assa delle ombre quelli smarriti.  
Leggendo scivoli facilmente  
nelle barche del Sole,  
bevi dal nettaro della felicità.  
Il lettore aprezza i sogni che  
si alzano in fatti di volo.  
Apri anche in sogno un libro e ti  
cresceneranno alli eterni.  
 
***  
Les bibliothèques approfondissent les  
puits dans le collier de l’arc-en-ciel.  
Les livres nous sont des pluies et les  
yeux des étoiles les changent de forme…  
Les livres sont des rayons de soleil  
pétris dans le pain des mots.  
Les livres ouverts habillent les aubes  
au sourire d’enfant…  
Le livre apprivoise les silences et fait  
sortir de la demeure des ombres les égarés.  
Grâce à la lecture, on glisse facilement  
dans les kayacs du Soleil et on boit  
l’ambroisie de la félicité.  
Le lecteur aime les rêves qui se  
dressent dans les envols…  
Si on ouvre un livre dans le rêve,  
il nous pousse des ailes éternelles.  
 
O altă doamnă a scrisului românesc, Nadia Linul Urian, o profesoară din Cristeştii Ciceului, care a cucerit inimile italienilor, obţinând Menţiunea de onoare într-un concurs de literatură. Ca şi antecesoarea sa, m-a captivat cu mireasma unui stil nealterat de zorzoanele stilistice sau de concepţie, ca să nu mai vorbim de grobianismul, de vulgaritatea unor pseudocreatori contemporani. Aşa cum o descrie un coleg de-al său, prof. Nicolae Feier în „Predoslovie la un buchet de flori de câmp”: „Nadia Linul Urian are un farmec aparte al povestirii, care vine din preaplinul unei inimi curate de dascăl, racordat la valorile clasice ale învăţământului românesc transilvan, cultivat cu meticulozitate, cu perseverenţă şi cu rezultate absolut remarcabile în Şcolile năsăudene, valori care, din nefericire, se pierd acum”. Autoarea prezintă coerent şi autentic „satul românesc, tradiţiile sale, viaţa sa unică şi inconfundabilă, ocupaţiile tradiţionale şi moravurile sale, în raport cu morala creştină ortodoxă…” pentru că „Aşa sunt cărţile Nadiei Linul Urian. Portrete de oameni plini de frumuseţe şi har, prin care străbate lumina, sau, în opoziţie, suflete opacizate de tina păcatelor. Citiţi doar «Cânepa» şi vedeţi cum se străduieşte autoarea să îndese în desaga neuitării terminologia, ştearsă de tot din memoria colectivă a românilor, legată de această esenţială ocupaţie a femeii de la sat, care poseda o adevărată industrie casnică a confecţiilor vestimentare tradiţionale româneşti : meliţă, urzoi, stative, drâglă, sucală, iţe, nevedire, hecelă, bgileală etc., etc.” M-am convins uşor de acest lucru, parcurgând conţinutul cărţii „Mama Ioana”, savurând textele povestirilor „Sâdor”, pe care autoarea ni l-a şi citit la serata literară, „Oala de lut”, „În veci”, „Împărăteasa cu căruţul din lemn”, „Prostia”, „Bunica”, ultimele două amintindu-mi, pregnant, pe inegalabilul povestitor, Ion Creangă, fiecare text lăsând, la final, un spaţiu apodictic pentru meditaţie.  
 
Tot în registrul formator ludic se înscriu şi poemele doamnei Olimpia Sava, din Galaţi, prezentă în numeroase antologii naţionale şi internaţionale, despre a cărei personalitate multiplă găsim referinţe în „Monumentul cărţii şi ucenicia cuvântului”, „Întâlniri semnificative” (Cezarina Adamescu), „Cu alte cuvinte” (Mihaela Rotaru), „Şi la Tecuci nasc oameni” (Vasile Ghica), „Monografia comunei Iveştii”, (Nicolae Stanciu Buciumeni), „Galaţiul în spaţiul cultural naţional” (Ilie Zamfir), prezentată ca scriitoare cu un dezvoltat simţ civic şi bun-gust, iubitoare de copii, cărora le-a dedicat majoritatea scrierilor domniei sale. Am ales, spre exemplificare, câteva versuri din volumul „Învârtind cuvintele”, operaţiune executată de autoare întocmai unui prestidigitator, care îşi invită spectatorii la realizarea numărului râvnit, într-o complicitate seducătoare: „Dragii mei, nespus îmi place/ Să învârt cuvinte-n pace!/ De acceea, vă provoc/ Şi cuminţi, dar şi cu minte,/ Toţi să învârtim cuvinte!// Sigur că prea bine ştiu,/ Judecată pot să fiu,/ Că mai sunt şi-alte cuvinte,/ Dar nu mi-au venit în minte/ Şi-au rămas neînvârtite.// Scuze-mi cer!/ De voi găsite/ Şi notate, în curând,/ Vor avea şi ele rând//”  
 
Cartea poate constitui un auxiliar didactic eficient în procesul instructiv-educativ, la capitolul structuri polisemantice (omonime lexicale, gramaticale, chiar contextuale), dar şi la figuri de stil, prin folosirea metaforelor personificatoare, metonimiei, comparaţiei etc.). Şi iarăşi ajungem la marele nostru hâtru din Humuleşti, prin bogăţia paremiologică, prin adierea apoftegmelor moralizatoare din subsidiar.  
 
Închei această prezentare din colţul texistenţei mele (existenţa mea ca text în palimpsestul livresc contemporan) cu impresii despre o carte a unei celebre doamne din Montreal, Canada, Melania Rusu Caragioiu, recunoscută atât în ţară, cât şi în străinătate pentru prodigioasa activitate, ca membră în Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, Asociaţia Scriitorilor Români, Liga Scriitorilor Cluj, Filiala Timişoara, Cenaclul Asociaţia Culturală „Constantin Brâncuşi”, Timişoara, cenaclul francez „Anneau poetique”, Montreal, Canada, colaboratoare permanentă la revista franceză „Multivox”, vicepreşedintă a Cenaclului Epigramiştilor „Păstorel Teodoreanu”, Montreal, Canada, Comitetul director - probleme carte, Asociaţia Culturală Română Canada, Montreal, membru fondator al Cenaclului „Ars Poetica”, Montreal ş.a.  
 
Răsplătită cu numeroase premii, printre care premiul decernat de revista „La Pologne”, Varşovia, din partea revistei româno-canado-americane STARPRESS, în 2013 şi 2014, şi multe alte semne de recunoaştere a meritelor sale, participând la Salonul de carte „Gaudeamus”, Bucureşti şi la Salonul internaţional de carte Montreal, prezentă în 11 antologii, dintre care 4 bilingve, 6 plachete colective, dintre care 4 apărute în Canada, în limba franceză, în 2 anuare în România şi în alte 5 în Comunitatea Moldavă din Quebec, autoare a multor cărţi de poezii pentru copii, doamna Melania Rusu Caragioiu ne-a revelat un suflet cald şi nobil, care a emis energie pozitivă pe tot parcursul manifestărilor evenimentului, molipsindu-i şi pe colegii şi prietenii prezenţi, de la discursul iniţial, foarte bogat în citate şi exemplificări referitoare la literatura română, prin care a realizat o fulminantă incursiune, până la finalul care s-a produs pe fundal muzical, dna Melania intonând un cântec pe care obişnuiam să-l păstrăm ca pe un foc de artificii, la o agapă.  
 
Aceleaşi trăiri le descrie domnia sa în cartea „Ani de Canada” (Ed. Singur, Târgovişte, 2016), prezentându-ne câteva personalităţi de marcă ale scrisului românesc, printre care poeta Liuba Sârbu, autoare a mai multor poeme pentru copii, scrise în maniera ludică, dar percepute dureros de adulţi, precum poezia „Gândul”, „o meditaţie plină de savoare”, cum o numeşte dna Melania Rusu Caragiu, din care cităm versurile: „Cu el mă trezesc din somn/ Tot cu el sunt pân-adorm,/ Oare eu sunt casa lui ?/ Casa mare-a gândului?”. În aceeaşi tonalitate elegiacă se înscrie şi poezia „Nu-s vii doar viii…” care, spune comentariul critic, frizează antiteza, cum putem constata şi noi: „Senin e cerul/ şopteşte şi mă tot îndeamnă/ să-i simt căldura… dar, Mamă,/ în mine-i gerul!”. Sugestivă şi temeinic gândită, chiar suferită mi-a părut sintagma „Te-ai aşezat în zidul firii mele”, din poezia „Patimi daco-gete”, amintindu-mi de mitul sacrificiului Anei, cea zidită pentru ca mănăstirea să dureze.  
 
Interesantă este captura sinesteziei, în poemul care poate fi distilat alchimic în versul „Să ascultăm o culoare”, la dl. Al. Florian Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, „diplomat în jurnalism european, dânsul ne reprezintă cultura română de la înălţimea unui for internaţional”, prezenţă culturală ubicuă, „de o energie şi un har scriitoricesc proverbial, este întâlnit la conferinţe, simpozioane, prezentări, întruniri, mereu atent să răspundă chiar şi la cele mai umile solicitări care afluează spre ordinatorul său”, aşa cum ni-l prezintă dna Melania Rusu Caragioiu.  
 
Evident că efortul de a aduce în peisajul culturii contemporane fapte de limbă şi viaţă din diaspora nu se limitează la aceşti autori, şi nici la o simplă tragere la sorţi a unui fragment de text din întreaga ţesătură a unei cartografieri literare. De aceea, voi încheia cu o strălucită întrebare retorică, adresată tuturor conştiinţelor: „Cum ai putea oare să nu te simţi şi să nu fii un adevărat patriot, când între atâtea comunităţi etnice din Canada, fiecare îşi poartă portul, obiceiurile, îşi respectă sărbătorile, steagul patriei sale, limba maternă şi toţi dau importanţă şi sărbătorii tale?”  
Într-adevăr, cum am putea ?  
---------------------------------  
 
Prof. Rodica P CALOTĂ  
Târgu Jiu  
septembrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Rodica P. CALOTĂ - SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS / Rodica P Calotă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica P Calotă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica P Calotă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!