Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



JOCUL DE-A VIAŢA 5
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAPITOLUL 5  
Edith tricotează o căciuliţă pentru copilaşul ei şi se gândeşte la cele întâmplate: „Furia lui Dumnezeu s-a abătut asupra lor. De ce să sufere un copil nevinovat?” „Ce vrei să spui?” „Blestemul trece din generaţe în generaţie. Doamne, când o să înceteze!?” „Nu, nu trebuie să mă mai gândesc,” îşi spune ea şi înşiră pe pat hăinuţele pe care le-a pregătit pentru micuţul care urma să vină pe lume. Zâmbeşte când vede ce mică e cămăşuţa pe care a brodat-o şi o strânge la piept. „Vlad, am fost născută acasă, nu-mi amintesc nimic despre părinţi.” „Vrei să spui că tatăl meu...” „S-ar putea să fie şi al meu... Iar Marta mi-ar putea fi mamă. Doamne! Atunci totul e clar despre ce blestem pomenea mătuşa lui Vlad”, gândeşte ea şi mai priveşte o dată cămăşuţa, o împătură frumos, apoi scoate valiza şi o pune pe pat.  
Uşa se deschide şi intră Nelu.  
-Ediith, ce faci? Unde pleci? De ce îţi faci bagajul?  
-Tocmai voiam să merg până în satul meu, să văd ce mai face naşa.  
-La ora asta?  
-Nu e departe.  
-De ce-ţi trebuie haine de copil?  
-Cămaşa asta, naşa voia s-o brodeze. Se zice că aduce fericire dacă un om bun atinge hainele copilului.  
-Da? Eu am crezut că faci bagajul fiindcă ai aflat totul...  
-Ce să aflu?  
-Adrian ne lasă să locuim în camera de lângă bucătărie. Voi merge mâine acolo, ca să aranjez totul....  
-Bine, sigur, e foarte bine.  
-Poate mergi şi tu cu mine să mă ajuţi.  
-Nu cred că o să reuşesc să mă întorc la timp  
-Nu eşti în apele tale. Ce e cu tine?  
-Am obosit.  
-Atunci, de ce trebuie să te porneşti la drum? Crezi că n-am observat că eşti mereu plecată? Unde ai fost?  
-Am fost la Marta...  
-La Orăştie? De ce?  
-Se vorbeşte atâta despre ea în casa asta... Voiam s-o văd şi eu.  
-Ce-ţi pasă ţie de ea?  
-Cine ştie...  
-Vorbeşte mai clar.  
-Nu e în toate minţile.  
-Marta?  
-Exact cum spune lumea. E nebună.  
-Aşa e. Din fericire, Elia nu e fiica ei.  
-Îmi pare rău pentru fiica ei, oricare ar fi ea.  
-Şi mie îmi pare rău...  
*  
Despre Elia şi Adrian vorbesc toţi ai casei.  
-Credeam că îi faci o scenă lui Adrian pentru ce a făcut.  
-Viaţa noastră e... De ce să o facem şi mai grea?  
-Stai, Mona! Eşti supărată pe mine?  
-Dacă Adrian vrea să fie cu Ana şi Elia cu fratele meu, de ce să nu se poată?  
-Ştii foarte bine de ce!  
-Ştiu, Vlad. Tu poţi să te culci cu o fată fără să fii căsătorit cu ea, dar Adrian nu are voie.  
-Cum poţi face comparaţia asta?  
-Diferenţa e că Edith e săracă şi n-are un tată, să se ocupe de ea.  
-Eşti rea.  
-Ba rău e să faci un Iad din viaţa Anei şi a lui lui Adrian. Nu te înţeleg. Ce vrei tu, Vlad?  
-Nu vreau ca tatăl meu să moară de supărare.  
-Te rog, vorbeşte cu tatăl tău.  
-Nu se poate.  
-Poate că nu suporţi ideea că cineva se poate căsători din dragoste, în timp ce tu eşti legat de mine.  
-Ce vrei să spui? Dacă nu te-aş iubi nu ţi-aş mai fi spus despre Edith, aş fi ascuns asta.  
-Mă iubeşti pe mine, dar ai fost cu ea!  
-Ţi-am mai spus de atâtea ori că...  
-Ştiu. Te simţeai singur. De aceea n-ai venit la mine?  
-Sigur. Te respect prea mult ca să profit de o slăbiciune de moment.  
-Mi-e atât de greu să...  
-Nici mie nu mi-e uşor. Mi-am trădat iubita, iar ea are dreptate să mă urască. Mama mea e o criminală, tata, pe care-l credeam mort, a revenit în sânul familiei, după ce a fost cu Marta, iar acum cel mai bun prieten şi sora mea sunt obligaţi să se căsătorească. Numai iubirea ta mă poate mângîia, Mona, crede-mă. Dacă nu m-ai mai iubi, ar fi ca şi cum aş muri, îi spune Vlad şi o îmbrăţişează. De ce ne certăm noi mereu?  
-Nu ştiu, chiar nu ştiu.  
-Nu mă mai iubeşti? o sărută el fără să mai aştepte răspunsul.  
Fără să bată la uşă, Edith intră şi îi surprinde pe cei doi îmbrăţişaţi, sărutându-se.  
-Scuzaţi-mă. Vreau să vă întreb ceva.  
-Intră te rog. Vă las, le spune Mona şi iese.  
-Nu vezi că ai nimerit într-un moment nepotrivit?  
-Îmi pare rău. Voiam să le spun părinţilor tăi că merg până în sat la naşa mea, dar nu sunt acasă.  
-Acum?  
-Da. Ea e bolnavă, nu poate veni la mine.  
-Bine, spune-i lui Gicu să te ducă el cu maşina.  
-Mulţumesc. Aş putea rămâne puţin acolo?  
-Da, stai cât vrei. Am angajat pe cineva în locul tău pentru că nu mai poţi sta prea mult în picioare din cauza sarcinii. Du-te şi odihneşte-te.  
-Vlad, îţi mulţumesc pentru tot...  
-Cum adică?  
-Fiindcă eşti bun şi eşti un prieten de nădejde...  
-Vorbeşti de parcă îţi iei rămas bun pentru totdeauna.  
-E bine ca vorbele bune să fie spuse la timpul lor. Altfel, s-ar putea să nu mai avem ocazia să ni le spunem.  
-Încă mai ai vorbe frumoase să-mi spui?  
-Pentru mine, tu eşti cea mai bună fiinţă.  
-E ciudat că spui asta, după ceea ce... Eşti nemaipomenită, Edith.  
-Pur şi simplu, te iubesc.  
-Ţi-ai scos din cap ideea cum că ai fi Ana?  
-Da, e o prostie. Iartă-mă că te-am îngrijorat cu prostiile astea. Plec şi chiar dacă sunt sau nu Ana, n-o să regret nimic din ce am făcut. Aş vrea să nu uiţi asta... îi spune ea şi închide uşa, în timp ce lacrimile îi curg pe obraji.  
 
*  
Elia se întoarce acasă.  
-Ştii ce s-a întâmplat? o întâmpină Vlad.  
-Ce s-a întâmplat?  
-Acum o oră m-am întors de la Adrian. Tata a spus să mergem cu toţii în sufragerie. Nu ştiu, dar cred că pentru azi au fost destule.  
-Ce e? se apropie Tina de cei doi. Ce-i cu graba asta? Tocmai voiam să mă culc şi m-aţi chemat. De ce?  
-Nu ştiu. Tata vrea să ne spună ceva.  
-Ce-o fi având tata să ne spună?  
Tina se apropie de tatăl ei şi îi spune:  
-Te rog frumos tată, nu ne mai ţine ca pe ghimpi.  
-Copii, e bine că sunteţi aici? Bine, mulţumesc... Trebuie să vă spun ceva, le spune el şi îşi duce mâna în dreptul inimii.  
-Ce e? Te doare ceva? îl întreabă Elia, grijulie.  
-Nu, nu. Nu e nimic...  
-Tată, stai jos... îi spune Tina speriată.  
-Nu-i nimic. Iată ce voiam să vă spun. Voi sunteţi familia mea şi mă bucur că suntem împreună. Eu şi voi, copiii mei...  
Aşezat pe scaun, Felix oftează cu mâna pe piept.  
-Tată, ce s-a întâmplat? îl mângîie Tina pe frunte.  
-Ştiţi, că am păcătuit cu femeia aceea, cu Marta...  
-Tată, de ce să ne mai amintim după atâta timp? încearcă Elia să îl faca să nu mai spună nimic.  
-Vă amintiţi că am avut o fiică, aşa că, spuneţi-mi puteţi s-o primiţi în familia noastră?  
-Adică, vrei să spui că a apărut şi e sora noastră?  
-Da, dacă s-ar dovedi că-i aici chiar în clipa de faţă ce atitudine aţi avea faţă de ea?  
-Aş încerca să mă apropii de ea, răspunde Tina.  
-Am vrea să ştim cine e? întreabă Vlad.  
-Dacă vorbeşti aşa înseamnă că ai găsit-o deja, spune bucuroasă Elia.  
-Sunt sigur că am găsit-o. Numele ei e Stela.  
-Stela, fata de la Adrian?  
-De ce le bagi în cap copiilor asemenea prostii?! ţipă Olga nervoasă, şi intră în sufragerie. O simplă literă pe o păturică. Tatăl vostru a înnebunit!  
-Mamă, linişteşte-te...  
-Cum să mă liniştesc, Tina?  
-Olga, acceptă situaţia! Va trebui să o primim alături de noi pe fiica mea.  
-Cu plăcere, dacă-mi dovedeşti că e fiica ta, nu a altcuiva... Şi ce fată, nici nu mă aşteptam ca Marta să aducă pe lume altceva...  
-Tata crede că Stela, fata care e în casă la Adrian e sora noastră, le spune Elia.  
-Să mergem, draga mea, se apropie Olga de Mona. Ar trebui să te depărtezi de familia noastră. Sodoma şi Gomora!  
-Mă retrag, am de citit o carte. Oricum, n-o să pot dormi, le spune Tina.  
-Vlad, Elia, sper că n-o să vă goniţi sora, când va veni să locuiască aici.  
-Facem cum spui tu, tată, îi răspunde Elia.  
-Cum crezi tu de cuviinţă... e de acord şi Vlad.  
-Doamne ajută casa asta! îşi face cruce şoferul Gicu, oprit curios în prag, de unde a ascultat toată discuţia.  
 
VA URMA  
 
© JOCUL DE-A VIAŢA roman de RODICA ELENA LUPU / Editura ANAMAROL, 2013 /ISBN: 978-606-640-068-8  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
JOCUL DE-A VIAŢA 5 / Rodica Elena Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Elena Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!