Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Omagiu > Mobil |   


Autor: Rexlibris Media Group         Publicat în: Ediţia nr. 1683 din 10 august 2015        Toate Articolele Autorului

Rexlibris Media Group prezintă: UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
REVINE IARNA...  
 
Revine iarna... Gândul mă îmbată.  
Tocite zile îmi destramă ore;  
Mă reîntorc din visuri incolore  
Să mă ascund în umbra ta înceată  
 
Dar îţi mai caut nopţile de vată...  
Trec mai uşor când spun că nu mă doare  
Această clipă ce întreabă: "oare  
M-ai şi uitat sau noaptea derivată  
 
Din alte vremuri începu să geamă?"  
Eu mă retrag să îţi adorm Destinul.  
Aştept de-o viaţă trecerea prin Vamă...  
 
Pe patul meu stă treaz acum doar chinul.  
Aprind şi focul să nu-ţi fie teamă;  
Revine iarna... Eu rămân Străinul...  
 
 
FRATE  
 
nu mai văd, nu mai simt, nu mai aud, numai  
memoria mă aleargă  
spre singurul suflet  
ce  
mă recunoaşte, îmi răspunde şi mă găseşte  
de câte ori mă ascund în mine  
 
astăzi  
sufletul acela s-a regăsit  
deşi  
sub un alt nume  
spunându-mi să-i rămân  
frate...  
 
 
PASĂREA DE FOC  
 
Din asfinţit se naşte o pasăre de foc  
Şi mă înalţ de-acuma, şi parcă mă sufoc,  
Şi se întoarce roata cu liniştea în sus,  
Şi simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus  
 
Mă las rotit spre dealuri, spre vale niciodat’  
De când mă ştiu primit-am, dar şi mai mult am dat  
Din viaţa mea - atâta cât pot să vă mai las -  
Doar amintiri şi temeri, şi, poate, înc-un glas ...  
 
Oceane de lumină s-au ridicat şi pier  
Topite sub omătul unui postum Prier  
Că mult din cele spuse, gândite la pahar  
S-au rătăcit în visul acelor fără Har  
 
Şi trec pe lângă alte asemenea poveri  
Uitând că ochii lumii sunt, astăzi, prea severi  
Şi las să treacă umbra aceluiaşi apus,  
Să uit că într-o vreme destinul m-a supus  
 
Dar simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus  
Şi se întoarce roata cu liniştea în sus,  
Şi mă înalţ de-acuma, şi parcă mă sufoc.  
Din asfinţit se naşte o pasăre de foc -  
 
 
TE VOI AŞTEPTA...  
 
temerea că nu vei fi  
prezentă la inaugurarea naşterii mele  
mă face să ignor  
vârsta pe care o am  
 
deşi nu mai cred  
în iubire  
trebuie să trec prin haosul din mine  
 
voi mai avea timp să mă apropii  
de tine  
sau lumea a îmbătrânit  
încât  
şi o privire trebuie amendată?  
 
dar  
fiecare pas  
trebuie făcut  
înaintea celuilalt pas...  
 
DE CÂTE ORI ...  
 
De câte ori te căutam, spuneai  
Că umbra mea mai umbră se va face  
Şi rana ce urma să mă aprindă  
Sub timpul tău în zbor se va preface ...  
 
De câte ori nu te priveam de-ajuns  
Mă întrebai de ce te ţin în braţe  
Şi îmi zâmbeai, dar zâmbetul acela  
Nu mai ştia de ce să se agaţe ...  
 
De câte ori te mângâiam, plângeai  
Şi lacrimile deveneau păcate;  
Suspinele se întorceau în mine  
Şi frunzele mureau nevinovate ...  
 
De câte ori mă rătăceam, plecai  
Cu sufletul spre altă umbră care  
Te întrupa din rimele străine -  
Credeai că amintirea nu mă doare?  
 
De câte ori mă înşelai, tăceam...  
Tăcerea mea nu îţi spunea cât sufăr?  
Dar căutam să te aduc pe lacul  
Unde pluteau atâtea flori de nufăr ...  
 
De câte ori spuneai: "nu te iubesc"!  
Credeam că zorii se vor naşte iară  
Atât de simplu... Nu ştiam că, pentru  
A mă iubi, îţi trebuia o vară ...  
 
 
REFUGIAT...  
 
... în catacombele poeziei ascult  
cântul ideilor  
observ poeţii cum sorb versuri  
 
mă retrag într-un colţ al sufletului  
îmi dezgrop părinţii  
şi îi văd  
bucurându-se de tristeţea ce m-a cuprins  
 
nu doresc să mai văd  
nimic, nu mai vreau să aflu altceva  
decât noaptea în care  
mama şi-a aprins lumina singură...  
 
 
CUM SĂ MAI DAI?  
 
Cum să mai dai când toate-s cu măsură  
Şi cum să umbli printre cei ce mor,  
Când alte umbre lunecă-n amor  
Şi-acelaşi Cer nici astăzi nu se-ndură  
 
Să se revolte şi să spună: "or  
Să ţină cont de vechea mea Scriptură,  
Negându-şi aplecarea către ură,  
Sau se vor stinge-n nemurirea lor?"  
 
Şi tot gândim că nu avem ce face ...  
E prea târziu să îi întorci, să-şi facă  
Încă o cruce, chiar de nu le place!  
 
Să fie pe vecie sau să-şi tacă  
Ultimul vis... Dacă vor spune: "drace"!,  
Tu să-i asculţi, dar te întreabă: "dacă? ..."  
 
 
SUNT...  
 
... cel mai păcătos semen  
al vostru:  
 
v-am furat inimile  
am pătruns  
în case  
fără a mi se deschide  
v-am ucis clipele de tristeţe  
şi  
nu în ultimul rând  
am violat sentimente  
dăruindu-vă poezie  
 
dar nu mă condamnați!  
 
mă voi condamna  
singur la  
(ne)tăcere...  
 
----------------------------  
Prof. Ionel NECULA: GEORGE TEI – UN POET REGĂSIT  
 
De uitat nu l-am uitat niciodată, dar recunosc că multă vreme l-am pierdut din atenţie. N-am mai ştiut nimic despre zbaterile lui, deşi eram convins că prima dragoste - pe care eu însumi am certificat-o prin încredinţarea unui premiu la prima ediţie a Festivalului de poezie „Costache Conache” - nu se uită şi nu se abandonează oricâte oprelişti ar avea de înfruntat.  
 
Mi-l amintesc bine. Nu avea subiecte privilegiate, orice pretext oferit de viaţă, de lume putea fi transpus în portativ liric şi adus într-o condiţie poetică. Scria o poezie caldă suavă şi muzicală, de parc-ar fi răspuns unei comenzi declamatorii.  
 
Acum, când l-am regăsit - după câte decenii? - observ că şi-a păstrat fibra începutului când, a şi convins un juriu vegheat de regretatul poet George Tomozei că merită premiul cel mare. Era şi a rămas menit să ardă-n poezie: „Eu sunt menit de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puţin în fiecare/ Ferindu-mă să bat acea cărare/ A necredinţei zeului Hazard// Să încrustez şi astăzi în chenare/ O poezie lungă de un yard/, Eu sunt creat de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puţin în fiecare// Mă las durut de visul meu bastard./ Când mai păstrez o minimă blazare/ In stânga mea o pasăre tresare/ Spunându-i viitorului: en garde!/ Eu sun creat de Dumnezeu să ard/” (Rondelul credinţei).  
 
Acesta este poetul George Tei. Aşa îl ştiu de multe decenii şi constat că timpul n-a adus prea multe modificări în felul lui de a se poziţiona liric la problemele lumii. Are o aplecare mai specială pentru sonete şi rondeluri – pentru poeziile în formă fixă şi cred că atunci când se va alcătui o antologie a celor mai reuşite rondeluri, poetul nostru va fi bine reprezentat. În felul lui este un ambiţios, dac-ar fi să confer adjectivului un sens pozitiv, ar vrea să se întindă peste toată întinderea universului, ba chiar dincolo de marginile lui, în transcendent, acolo unde nu mai întâlneşte decât singurătatea divinului cu care ar vrea să conlucreze la mai buna aşezare a rânduielilor: „De-ar fi s-i dau vieţii numai un singur vers/ Mi-aş ridica mândria la rang de castelan,/ Dar nu ştiu cât mă legăn şi cât mai am de mers/ Pe drumul ce mă scoate la primul meu brelan// Sub vântul căutării, flotant şi mai pervers,/ ceda-voi conştiinţei nereuşitul plan/ De a-i lăsa vieţii, numai un singur vers;/ Mi-aş ridica mândria la rang de castelan// Şi neştiut de nimeni, aş face alt demers,/ Că nu mă vreau adeptul unui anume clan/ Al meu prieten este întregul univers! - / Şoptindu-i, nepăsării, un asonant sit down// Să-i pot lăsa vieţii, măcar un singur vers…// (Rondelul mândriei)  
 
Dar dincolo de varietatea pretextelor aduse în partitură lirică predomină neliniştile Erosului, franja de porniri afective încercate de poet şi dispuse într-o gamă generoasă de imagini surprinzătoare. Tonul devine tandru şi se infuzează de o sensibilitate orfică, prelungită uneori într-o meditaţie metafizică: „Aş pune seara într-un cuib de lună” (Condamnă-mă), spune poetul, iar destăinuirea nu-i deloc aleatorie, ci adâncă şi susţinută de alte imagini tulburătoare.  
 
George Tei este un poet autentic. Se retrage în poezie ca-ntr-un sanctuar binecuvântat de zei şi face din lirism un El Dorado mandolinar în care se regăseşte cu toate trăirile sale subiective. I-am citit antologia „Niciodată cuvintele”… (Editura Topoexim, Bucureşti, 2011) pe nerăsuflate şi-am regăsit în cuprinsul ei poetul de demult, care m-a cucerit cândva cu poezia lui silfidă. Pendulează între clasic şi modern, dar eu cred că este mai mult un modern în ţinută clasică. L-am girat odată la începuturi, îl creditez şi acum, când este împlinit ca poet şi bine aşezat în Arcadia poeţilor .şi-l recomand tuturor celor doritori de poezie bună.  
 
 
***  
Prof. Ion DRĂGHICI: POETUL CU SUFLETUL LA VEDERE  
 
L-aş numi pe George Tei poetul cu sufletul „la vedere”. Nimic ascuns. La el nu găsim încifrări idioate cu pretenții de enigme, nu găsim şarade a căror rezolvare nu există. Găsim un poet a cărui metaforă mângâie, durerea lui doare ca o durere de sfânt cuibărit într-un suflet omenesc, veşnic aflat într-o nesfârşită horă a simțirilor.  
 
Să nu facem greşeala de a-l cataloga, să-l ascundem într-un curent literar, în vreo orientare artistică. Poezia lui va scoate la iveală tot timpul mereu altceva. Şi nu numai acum; mâine, peste o vreme, peste vremi.  
 
Dacă în „Revine iarna…Eu rămân străinul…” îl găsim pe George Tei un bacovian cu tot evantaiul de regrete şi suferințe, în ”Pasărea de foc” este cutezătorul, cel ce renaşte precum pasărea Phoenix din propria-i cenuşă plin de verb şi nerv poetic, la fel ca Serghei Esenin când pleacă de acasă în universul Rusiei imense. Alteori, pătruns de patosul prefacerilor, apocaliptice parcă, şi-ar dori să facă minuni pentru fericirea celorlalți – „De-aş fi un os”. Curge versul dur, bărbăteşte ca la Adrian Păunescu, fără a cădea în păcatul imitației.  
În versul alb găsim expresia plină de filosofia antică, prin verdict implicită şi altruistă ce declanşează proprii reflexii şi gândiri din existențial – „Trecerea prin iubire”.  
N-am să număr verbe şi interjecții, nu doresc şi nu pot să fac un inventar al scrisului poetului George Tei, ci doar subliniez că avem în față un poet dăruit nouă de Dumnezeu şi el dăruit cu har luminos de a scrie…  
Referinţă Bibliografică:
Rexlibris Media Group prezintă: UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI / Rexlibris Media Group : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1683, Anul V, 10 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Rexlibris Media Group : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rexlibris Media Group
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!