Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   


Autor: Raluca Bogdan         Publicat în: Ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Raluca BOGDAN - PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fusei la picnic! La care picnic? Păi la picnicul de 8 Martie organizat de Consulatul general al României la Sydney. Era într-o sâmbăta! Mă sculai de dimineaţă devreme ca să pot ajunge acolo printre primele pentru a prinde o masă. Mai cunoşteam eu nişte cazuri cu niscaiva picnicuri româneşti când a trebuit să mănânc în picioare precum la autoservirea de la Lido. Deci, spre picnic! Eu care mi-am dus zilele mai mult prin oraşul de pe Yarra, Melbourne, nu prea cunoşteam “Sidni” prea bine. Am găsit totuşi Olympic Park-ul din Homebush, destul de uşor. Loc de parcare ... berechet! Întâlnirea era la tarlaua P 10 C, Village Green, pe care am observat-o imediat ce am intrat pe poarta parcului! Cum? Păi, după steaguri! Pe un chioşc de lemn, pardon “gazebo”, fluturau două steaguri enorme, tricolorul românesc şi înstelatul australian. Mărimea acestora, 2.20 metri pe 1.40 metri., că deh, am avut curiozitatea să le măsor! Când ajung lângă chioşchiul cu pricina văd agitaţie mare! Încă nu sosise lumea de rând. Erau prezenţi doar „oamenii consulatului”. Montau grătare, cărau, precum furnicile, containere cu mâncare, lăzi cu bere, cu vin şi pungi cu gheaţă. Cu toţii erau veseli şi bine dispuşi de parcă veniseră la nuntă.  
 
Dau cu ochii de o veche cunostinţa! Nea Iosif Pricop, regele fotbalului românesc din Australia. Cine nu-l ştie pe nea Pricop? Păi am intrat odată să mănânc un chebab la un turc, unul Yusuf, care ţine un restaurant prin Surry Hills. Când i-am spus câ sunt românca m-a intrebat dacă îl ştiu pe „Gika Haji” şi pe aga Pricop! I-am spus că pe Hagi nu-l ştiu personal, dar că pe domnul Pricop Iosif îl ştiu...! Yusuf s-a închinat în faţa ghiauresei, adică a mea, şi când a venit timpul să plătesc, ioc, n-a vrut să-mi ia nici un ban! Aferim! Mi-a motivat că o face din respect pentru aga Pricop şi românii săi. Acesta i-a antrenat fiul aşa de bine în ale fotbalului, de-a ajuns bâzdâgul de copil buyuk (mare) fotbalist pe la o echipă de elită din Turcia! Aşa că, se simte dator faţă de toţi conaţionalii lu’ aga Pricop, care-i intră in local! Ăsta da suflet de turc! Păi dacă sultanul Bayazid – Fulgerul ar fi avut aceleaşi sentimente faţă de români ar mai fi scris Eminescu, Scrisoarea a III-a? Nu! Că n-avea motivaţie!  
- ‘neaţa nene Pricop! Ce faci matale aşa devreme pe aceste meleaguri?  
- Sărumâna, duduie Raluca, ce sa făc! Bine! Păzesc locu’!  
- Păi ce eşti dumneata, security guard? Ştiam câ musiu Fulga se ocupă de asemenea meserii!  
- Ha, ha! Îmi zambeste simpaticul „elvispresley” al nostru, dându-şi mâna prin părul negru ca pana corbului! Nu sunt security şi nici gard, dar am stat aici aproape toată noaptea ca să păzesc locul. De pe la patru dimineaţa! Trebuia păzit! Că de nu, îl ocupau alţi picnicari. Toată lumea vizează locul ăsta. Are acoperiş, mese şi grătare. Ce mai, un „giugiuc” de loc pentru o întâlnire de aşa mare!  
- Bravo nea Pricop! Eşti adevarat erou al picnicului românesc!  
- Să nu uitaţi să veniţi şi la meciurile de fotbal care se vor ţine pe terenul din apropiere! Am invitat şi „profesioniştii” de la Columna şi Rapid! Ce meciuri vor fi, de zile mari! Vor juca toţi, şi consulii, şi ziariştii, şi preoţii, şi nemulţumiţii, ba poate şi femeile ...  
- Am să fiu acolo! Vă promit! Dacă joacă şi femeile intru şi eu pe post de fundaşă!  
- Bună dimineaţa, domnişoara Bogdan, se auzi vocea cristalină a consulului general ascuns după o enormă tavă ticsită cu mititei, pe care o ducea în spinare. Bine aţi venit la noi la picnic! Ce mai faceti? Ce mai e nou prin Melbourne? Ce mai face domnul Emil Cică? Ce cancanuri mai scrieţi în revista „Românul Australian”?  
- Păi văd că le ştiţi pe toate!  
 
După ce a lăsat tava lângă unul din grătare, m-a îmbrăţişat cu căldură şi m-a întrebat dacă vreu ceva de baut.  
- Doriti un whisky, o bere sau un pahar de vin?  
- Ce preţuri aveţi?  
- Fără preţuri! Totul e pe gratis!  
- Adică cum?  
- În cinstea Zilei Femeii, am organizat acest picnic unde au fost invitate peste 500 de persoane. Să fie câţi mai mulţi români! Totul este suportat de consulat, nimic nu se plateşte!  
- Cine a pregătit atâta mâncare, că văd peste tot doar tăvi pline.  
- Ei, cum cine? Noi! Staful consulatului! Ne-am mobilizat şi am reuşit! Ba uite, avem şi uniforme! Ai noştri, cei de serviciu, şi-au pus tricouri cu emblema consulatului...  
- Sunteţi foarte bine dotaţi! Ce aţi pregătit pentru astăzi?  
- Păi nişte micişori şi nişte pulpiţe de pui la grătar...  
- Şi credeţi că o să ajungă la toată lumea?  
- Sunt sigur că nu o să plece nimeni flămând acasă!  
- Ce vă faceţi dacă plouă?  
- Nu cred că o să plouă! Câte biserici am vizitat de când am sosit la Sydney, n-o să mă lase Dumnezeu chiar acum fără vreme bună!  
Într-adevăr, Dumnezeu a ţinut cu consulul Grecea şi a dat mult senin celor prezenţi la picnic. Ei, au fost şi câţiva norişori şi un surogat de ploaie, dar cine s-a speriat?  
 
Tot căutând să aflu cât mai multe secrete pentru articolul meu, am pus mâna pe nişte informaţii... aur-curat! Cum că, doctorul economist, Ovidiu Grecea şi-a mâncat două zile din viaţă, preparând 1184 de mici şi 372 de pulpe de pui! Desigur, împreună cu soţia şi cei doi copii! Ăsta da sacrificiu diplomatic! Nimic nu i-a scăpat ochiului meu de Argus! Am măsurat chiar şi micii! Lungimea, aproximativ 12 centimetri! Deci cu puţină aritmetica, am ajuns la următorul rezultat! 1184 mici X 12 cm = 14208 cm, adică aproape 150 de metri de mici! Cred că această performanţă ar trebui trimisă la The Guiness Book of Records! Apoi să nu mai vorbim de dichisitul pulpelor. Au mai fost prezente 25 de pâini tăiate felii, 20 de tuburi de muştar, ketchup-uri şi alte sosuri picante. Şi ce să zic de băuturi! 20 de lăzi de bere, 3 sticle de tărie a 1.250 ml fiecare, 12 sticle de vin roşu, 12 de vin alb si vre-o 20 de navete cu băuturi răcoritoare, toate puse la gheaţa în cădiţe de plastic. 20 de saci cu gheaţă! 500 de farfurii plastic, 500 de tacâmuri, un munte de serveţele şi 24 de suluri de hârtie igienică! Punct! Ba sorry, mai erau în dotare 4 grătare duble care au sfârâit incontinuu şi o staţie de amplificare, cu difuzoare şi microfoane. Operatori la grătar, staful consulatului! Precum nişte ţambalagii moderni, manevrau cu dexteritate ciocănelele, pardon, ustensilele de întors micii şi fripturile. La obiectivul nr.1, domnişoara vice-consul, diplomat-jurist, Lavinia Toma, la obiectivul nr.2, doamna Liliana Grecea, soţia marelui consul, la obiectivul nr.3 doamna Tatiana Cosma şefa serviciului de secretariat şi contabilitate. Domnul Cătălin Cosma, profesionistul tehnico-administrativ, manevra un grătar mai mare şi mai special! Cu o dexteritate de scamator oferea celor înfometaţi mititei apetisanţi şi sfârâitori! La barul improvizat ad-hoc, consul general, Ovidiu N. Grecea, fost prefect al Bucureştilor, oferea cu mărinimie udătura pentru gâturile celor însetaţi.  
- Bună ziua! Bună ziua! Bine aţi venit! Doriţi o berică, un vinuleţ sau un vizichi pentru pofta de mancare? Pentru copii avem Fanta, Coca Cola, Sprite, apă minerală şi plată...  
Gazde educate! Pai când au mai avut parte românii de la antipozi de o aşa servire nobilă şi academică? Doctori, economişti, ingineri! Şi apoi, zâmbete, strângeri de mână şi vorbe de duh! Lugu, lugu!  
 
Lumea a început să se adune încet-încet. Serviciul de protocol şi primiri, era asigurat de elegantul şi manieratul consul economic, dr. economist, Viorel Predoşanu, împreună cu simpatica sa soţie, Gabriela. Pe la miezul zilei am numărat mai mult de trei sute de suflete! Toţi veseli, bine-dispuşi, joviali, fericiţi... Mai ceva ca pe Câmpia Libertăţii de la Blaj! Au fost prezente şi alte naţionalitaţi originare din Romania. Am întâlnit rromi, evrei, maghiari, greci, ba chiar şi o mulţime de anglo-saxoni prieteni sau parteneri de viaţă ai românilor prezenţi. Ponderea etnicilor a avut-o şi de data aceasta membrii societăţii „Akropolis”, a grecilor originari din România.  
 
L-a început, oamenii s-au adunat pe grupuri de prietenie sau pe societăţi, apoi au început să se mixeze, să comunice şi să îşi impărtăseasca ideile şi părerile de parcă ar fi fost prieteni de când lumea. Într-un colţ, profesόrul, GMV (George Miţin Varieşescu), fost dirijor, compozitor, muzician, folclorist, preşedintele societăţii „Mihai Emi(ţi)nescu” şi editor al faimoaselor reviste de cultură şi artă „Mihai Eminescu” şi „Căruţa cu poveşti”, era în dezbateri comunitare cu 3M (Mister Mihai Maghiaru), preşedintele ARA (Asociatia Românilor din Australia) şi editorul revistei „Buletin de informaţiuni” şi cu domnul LAN (Lae Almăjan Nicolae), preşedintele societăţii culturale „Semenicul”, fără revistă, dar cu un frumos web-site. Am tras cu urechea să aud ce discută! Toţi trei, dezbăteau cu ardoare problema unirii românilor de pe aceste meleaguri. Nici unul n-a băut o picătură de alcool! Doar „aqua chiorensis”! Domnii 3M şi GMV doar apă minerală, iar mr. LAN doar apă plată! Nişte sfinţi fără vicii! Nici de fumat nu i-am văzut să fumeze şi nici de mâncat nu au mâncat nimic! Or fi început postul paştelui! Ba să nu mint, l-am ochit pe domnu’ GMV dosind doi mici în portofel! Poate pentru pisica de-acasă!  
 
La una dintre mese, mi-a atras privirea, un grup foarte vesel! Centrul atenţiei era simpaticul Savu Postelnicu, veşnic înconjurat de doamne frumoase şi bine îmbrăcate! Ce mai, un adevărat Casanova! Apoi la o masă din apropiere, grupul celor de la „Akropolis” în frunte cu veteranii fraţi Dimitriadis, Dinu şi Spiro, glumeţi şi bine-dispuşi ca întotdeauna. L-am mai remarcat printre cei prezenţi şi pe marele regizor de film, Iosif Demian (vezi filmul „O lacrimă de fată” Cannes, 1982), fost profesor universitar la catedra de cinematografie de la Australian Film and Television Radio School (AFTRS). Acesta se înfrupta cu nişte şniţele barosane! Când l-am întrebat de unde le-a luat, mi-au spus că a venit cu ele de-acasă şi m-a invitat să gust şi eu unul. I-am propus să-şi ia şi dânsul câţiva mici la portofel pentru a-şi echilibra balanţa bugetară! S-a uitat la mine cu o privire asemănătoare obiectivului aparatului de filmat şi s-a pierdut în mulţimea ce aştepta la rând în apropierea barbeque-urilor tixite cu mititei...  
 
Apoi am fost inconjurată de un grup de creştini de la biserica neo-protestantă penticostală, care m-au invitat să le fac o vizită la lacaşul dânşilor de rugăciune! L-am mai descoperit, ascuns sub o gigatică pălărie akubra, pe domnul Georg von Gross, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Australiene, apoi pe talentatul poet George Costea-Onceasa, pe multilateralul inginer (de la) Aristocrat, Ion Toni Glugă, pe inginera Alina Popescu, fostă NOCA (National Olympic Comitee Assistant), pentru lotul român la Olimpiada de la Sydney, din 2000, apoi veşnic talentata plasticiană, designer şi poetă, Dorina Bugariu, pe doamna Gilda Condurache, de la compania de înfrumuseţare “Allergan”, pe frumoasa şi faimoasa creatoare de mode, Ioana Cernivcean, patroana firmei „Kontrast”, pe inginerul de structuri şi rezistenţe ale multor blocuri „zgârie-nori” din Sydney, Mircea Bliuc, pe specialistul în industria ospitalieră, Mihai Tămaş de la “Waterfront Restaurant”, simpatica familie, Livia şi Vasile Iancu, bine-dispuşi şi veşnic pregătiţi să spună o vorbă de duh, să ţină un speech, sau să dea un recital de muzică sau poezie, apoi pe doamnele Victoria Subţirica şi Silvia Bâtlan precum două surori, care cântă ca ... două viori, ambele numai suflet şi bunătate în a-şi ajuta semenii şi mulţi, mulţi alţii. Nu pot să nu menţionez aici şi grupul societăţii culturale „Unirea”, în frunte cu preşedinta acesteia, doamna Sofica Iosif, alaturi de secretara Dame Emilia Verbina Markakis OAM şi de familia domnului Gabriel Calţanide, patronul firmei “Design Ceilings & Partitions”, preşedinte al Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul“ şi mare benefactor în întrajutorarea românilor!  
 
De asemenea, am avut onoarea să o întâlnesc pe Excelenţa sa, doamna Anca Visan, ambasadoarea României în Australia şi Noua Zeelandă, sosită de la Canberra împreună cu staful ambasadei, printre care doamnele Florina Sava, consilier politic şi Nadia Ghiorghe, ataşat la secţia consulara... Vesele, draguţe, feminine... Ce mai! O adevarată zi a femeilor frumoase!  
 
Pe la orele 13:00, marele consul general a trecut la microfon şi a ţinut o prelegere despre ziua de 8 Martie, precum şi importanţa şi rolul femeii în societate. A prezentat-o invitaţilor pe doamna ambasadoare şi staful acesteia. Excelenţa sa, la rândul său, i-a salutat pe cei prezenţi şi a felicitat doamnele a căror sărbătoare era. S-au ţinut toasturi, printre s-a remarcat cel al simpaticei doamne, după cum am spus, Livia Iancu, care ne-a vorbit despre prietenie şi care, în numele comunităţii, a mulţumit organizatorilor pentru frumosul eveniment. Mai apoi, „generalul” a împărţit câtorva doamne diplome de excelenţă. În spatele meu, două ilustre cucoane se ţineau de taclale şi comentarii. N-am zis bârfe!!! Am tras cu urechea, fără să vreau, la discuţia avută de cele două regine de mahala:  
- I-auzi fă, se dau şi diplome! Nu numai mici şi pulpe pe gratis! Dece le-o fi dat domnu’ consulat cucoanelor de lângă iel ditamai diplomeli?  
- Poate au ceva merite. Poate dânseli au pregătit pulpeli! N-ai auzit ce zicea consulu’ Greuceanu? „Pentru contribuţii deosebite la bunu’ mers al comunităţii româneşti d’ acilea!”  
- Greceanu fato! Că aşa-l cheamă! N-am înţeles prea bine ce-a zis, ca n-aud numa’ cu dreapta!  
- Tanţo, lu’ aia mai slabuţă, parcă-i zice Ana Curea, i-a dat diplomă pentru că făcu peste 17 copii! Cum să nu-i dea săraca, păi asta e eroină! Dacă mai trăia nea Nicu i-ar fi dat şi medală şi loc de casă, cum i-a dat şi Marghioalei lu’ Milică, aia de la Topoloveni, când a făcut şase copii.  
- Medală zici? Nu vezi făi fato, că şi domnu’ consulat a dat medală! Uite-o în piept la doamna aia mai micuţă de statură şi cu fundiţă-n păru’ alb! Io-te-te colea pe piept la dânsa ce medală atârnă!  
- Fă, tu ţi-ai pierdut nu numa auzu’ ci şi ochelarii! Nu vezi fă femeia lu’ Dumnezeu că aia e doamna Marcachina! Medala i-a dat-o regina Angliei nu Greuceanu! Cică a ’nfiat nu ştiu câţi copii din România!  
- Da’ la Aneta lu’ Maghiaru şi la Sofica lu’ Procopie, dece le-a dat diplomă?  
- De unde să ştiu Tănţico? La Aneta i-o fi dat că l-o fi ajutat pe Mihai la picnicurili ARA. N-ai văzut că aşa se dau peste tot nevestelor de preşedinţi! Cât s-o fi zbătut săraca pentru binele românilor? Şi apoi, cine mai face sarmale aşa de bune ca dânsa? Iar lu’ Sofi, de ce? Păi nu e ea preşedinta de la Unirea! Sau poate i-a pus o pilă ăia de federaţia de futbol. Că Pricoape îi ştie pe toţi, şi pe Ţiriac şi pe Mutu!  
-Care Mutu fato? Că ăsta nu mai are nici o putere de când l-au dat afară engleji de la Celsi! Cu toate că, i-a şoptit cineva lu’ Culaie, bărbatu-miu, că după ce-i trece perioada de suspendare se transferă în Italia! Îl face Băşescu ambasador...  
- Ete... flioşc! Dă-l încolo de mut! Da’ zi şi mie, la aia blondă, nevasta fotografului, de ce i-o fi dat fă diplomă?  
- Ei, de ce? Fiindcă se ‘nbracă mişto şi e întotdeauna proaspăt spălată pe cap! Nu vezi fă ce păr are?  
- Bag mâna-n foc că e perucă!  
- Taci clanţo ca ne aude barbat’su, că asta-i peste tot, ştie tot! Mai rău ca enterpolu!  
- Să trăiţi domn’ Roca! Să vă trăiască familionul! Şi nevestica! Ptiu că frumoasă mai ie! Şi e şi diplomată! Ce păr domnule, ce păr...! Îmi faceţi şi mie o poză pentru ziar?  
 
Am râs cu poftă! Erau simpatice! După terminarea diplomelor date de diplomaţi, că de aia sunt diplomati, să dea diplome... iar se apropie de microfon doamna Livia Iancu! De data asta împreună cu cu domnul soţ! Acesta foarte grav, începe să cânte „Marşul lui Iancu”. Doamna, cu o voce suavă, cantă vocea a doua. Îmi pun intrebarea, daca l-ar fi chemat Stratulat, ce marş ar fi cântat? Oricum, duo Iancu ne-au încântat urechile! Au urmat la microfon şi alte persoane cu aptitudini vocale! Ce mai! Un adevărat spectacol de cântec şi dans! Da, da! Am zis şi dans, că acesta a fost „pornit” de doamna Silvia Bâtlan, ajutată de doamna Markakis... şi de domnul Savu Postelnicu, un dansator foarte talentat. A urmat apoi, domnul Dinu Dimitriadis, care ne-a prezentat un „purpuriu” de vechi cântece de pahar, de alde: „Hai acasă măi tramvai” şi „Du-mă acasă puişor”. Încheierea a fost minunată! Hava Naghila! Un frumos cântec israelian, interpretat virtuos şi de cântăreţul Dinu şi de românaşii dansatori! Ce mai! Un adevărat spectacol multicultural! Păcat că a început ploaia şi ne-a alungat artiştii!  
 
Totuşi, ăl de sus, a ţinut cu consulatu’ şi după vre-o zece minute de stropeală s-a făcut iar frumos şi senin. Bărbaţii, precum nişte gladiatori, au strigat: „La luptă!”, adica la fotbal! Repede s-au făcut echipele! F.C. Vlădica, având ca jucători preoţii şi ziariştii, adică parintele Pătru, părintele Ilie, părintele Petre, părintele Vasile, părintele Prunduş, George Miţin şi Varieşescu, Laurenţiu Spirit Fulga, şi Roca de la imagini. Mai trebuiau să joace incă doi părinţi, Anghel şi Costache, dar aceştia aveau meci în deplasare. Totuşi li se simţea prezenţa pe teren, părintele Anghel cu spiritul, iar părintele Costache cu duhul! De la echipa „Pro-consul”, au intrat pe teren următorii protagonişti: Grecea I (marele consul general) , Grecea II (fiul cel mare al generalului), Grecea III ( fiul cel mic ibidem.), Viorel Predoşanu (consul cu afacerile), Cătălin Cosma (serviciul secret şi grataragiul consulatului), şi încă vre-o doi trei jucatori profesionişti de la echipele Columna-Semenicul şi Rapid-Sydney! La mijloc, marele arbitru cu barbişon, Ion Rusu. Pe margine, vopsit la păr precum pana corbului, Elvis Presley, pardon, nea Pricop, omniprezent, cu aparatul de filmat într-o mână şi cu pietre în buzunar ca să nu-l ia vântul... care sincer, bătea cam tare! Onoare primei pase au avut-o pro-consulii, că aşa a zis moneda cea cu două feţe... de leu! Din primul şut, Grecea Unu, l-a accidentat pe George Miţin Varieşescu stricându-i o roată de la „Căruţa cu poveşti”! Acesta a părăsit terenul şciopătând. A mai bombănit parca ceva la adresa generalului! Parcă: „Las’ că o să-l faultez eu în revistele mele!”. Nimeni nu a înţeles la ce făcea aluzie!  
 
După ieşirea lui GMT, jocul a devenit nervos! Grecea I s-a retras în poartă şi a blocat-o total! „Pe aici nu se trece!” a strigat domnia sa cât îl ţinea gura, mai ceva decât soldaţii detaşamentului Păuliş. Vlădicii, au folosit şi dânşii un şireltic şi l-au mutat în poarta pe părintele Patru, pardon Pătru (bată-le norocu’ de diacritice!), deoarece era mare şi mai dezvoltat... vorba aia, ş-avea oi mai multe, mândre şi cornute! Nişte draci de copii, ai nu ştiu cui, îl tot tracasau pe bietul nostru rasputin, cântând în cor: “La popa la poartă, şade-o mâţă moartă…”. Părintele nu se putea concentra la apărarea porţii şi era cât pe ce să încaseze niscaiva goluri. Noroc că şi pentru sfinţia sa poarta era cam mică! Mai ales când stătea din profil! Pâna la urmă a rezolvat problema! La un semn discret al domnului 3M, a luat mâţa moartă şi a aruncat-o în grădina consulatului! Adică pe terenul acestora. De frică, toţi pro-consulii au luat-o la goană, care incotro! În acel moment, marţialul Fulga, îi plasează lui pr. Prunduş balonul... Acesta printr-o moliftă o pasează spre poziţia deţinută de GMV, dar profesorul lipsind de pe teren, după cum v-am spus, mingea se duce în plata domnului direct spre poarta lui Grecea I. Întrucât nici acesta nu se afla la datorie, având de eliberat nişte paşapoarte UE unor vechi emigranţi români sosiţi pe aceste meleaguri odată cu retragerea romanilor din Dacia, mingea intră în plasă! Şi... GOOOOOOOOOOOL! Unu la zero pentru sfinţi! Jale mare la proconsuli! Grecea II şi Grecea cel mic plângeau cu lacrimi de crocodil, Cosma, de necaz, îşi zmulgea păru’ de pe cap, iar Predoşanu de pe picioare! Nea Pricop supărat de mama focului că nu intrase şi dânsul în echipa bieţilor consulaţi se certa cu Roca că face mereu fotografii compromiţătoare şi nu este de loc atent la joc! „Băi, domnu’ foto, jocul ăsta nu e popice!” după care a început să strige sacadat: “Roomânia! Pam, pam, pam, pam, pam! Con-su-latu! Con-su-lungu!” mai abitir ca microbiştii români la meciurile echipei naţionale.  
 
Repriza a doua a fost fără sare şi piper! Vlădicii obosiseră, iar proconsulii îşi pierduseră orice speranţă de victorie. Dar surpriză! Grecea II îi pasează lui Grecea III. Acesta prin forfecare trimite balonul spre unu’ de la Rapid, apoi din nou la Grecea II, dar intervine cu măiestrie părintele Prunduş, care câştiga mingea şi i-o pasează lui Fulga. Acesta într-un dribling de „spirit românesc” o trimite direct la Capul Roca (Nu, nu în Portugalia!!!). Roca se ţine de cancanuri şi trimite mingea după iepuri, acţiune care îl supară şi mai tare pe nea Pricop. Acesta începe să arunce în Roca cu rocile din buzunar, riscând să rămână fără lest şi să ajungă protagonist în noua ecranizare a filmului „Pe aripile vântului”. Mingea ajunge la un jucător de la Columna, numit Traian. Columnezu’ şutează puternic spre poarta lui Ilie, dar acesta, veşnic la datorie, respinge balonul cu balonul de la brâu. Mingea ajunge iar la capu’ Roca. Roca i-o plasează lu’ Prunduş... Acesta aruncă un pumn de prund spre pircopul de pe margine, dar este văzut de arbitrul cu cioc, care îl execută cu un cartonaş gălbui. Unşpe metri! Grecea cel mic se pregăteşte de execuţie, preia mingea şi o şutează puternic la popa la poartă, fără mâţă moartă! Vlădicul respinge şi printr-un şut puternic tip lumânare, i-o trimite lui Fulga. Fulga, uşor ca fulgu’, traversează terenul şi printr-o pasă dată cu călcâiul, precum la karate, trimite mingea în direcţia porţii adversarilor. E acolo unul de la Rapid, care alunecă şi bagă fără să vrea mingea în plasă! Gooooool! De fapt ... autogol! Doi la zero pentru vlădici! Spre norocul acestora iar începe să plouă torenţial! Ambele echipe, în frunte cu românu’ Rusu, o iau la goană spre pergola unde stăteau la taclale românu’ Maghiaru, Miţin şi Lae Semenic. Miţin speriat, crezând că jucătorii vor să-i mai tragă la ţurloaie sau să-i fure căruţa cu ... basmale, fuge şi se ascunde după Grecea I. Băieţii se apropie, dar consulul, mare diplomat, îi intreabă cu bunătate şi isteţime: „Copilaşi! O bere rece? Un miculeţ, o pulpiţă!”. Spiritele se liniştesc şi cu toţii încep să cânte „Deşteaptă-te Române”. Steagurile fâlfâie în vânt, ploaia se opreşte şi picnicul continuă.  
 
Este aproape şase seara. Nea Pricop, moţăie pe o bancă, doamna Sofi şi doamna Verbina îşi dau în bobi, căutând să ghicească cine va fi noul prezident al Statelor Unite, Demian şi-a terminat de mult de mâncat şniţelele şi micii take-away, Vasile Iancu, fredonează in gând „Marşul lui Stratulat”, marele consul adună aparatura, domnişoara Toma, mai cântă încă la ţambal rapsodia câtorva mici neprăjiţi... Ce mai! Ăsta da picnic! Dacă ar şti românii mei din Melbourne cum se distrează fraţii lor din Sydney, ar muri de invidie!  
 
Raluca BOGDAN  
Redactor al revistei Românul-Australian  
Melbourne-Sydney  
8 martie 2005  
(R. George ROCA 2015)  
 
Referinţă Bibliografică:
Raluca BOGDAN - PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) / Raluca Bogdan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Raluca Bogdan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Raluca Bogdan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!