Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Radu Olinescu         Publicat în: Ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

MIROSUL, UN SIMT NISTERIOS SI SUBEVALUAT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MIROSUL, UN SIMȚ MISTERIOS ȘI SUBEVALUAT 
  
V-ați întrebat vreo-dată dacă vă puteți lipsi de MIROS sau v-ați plâns că nu-l aveți destul de desvoltat ? Ce s-ar întâmpla ? Nu veți mai simți mirosul pâinii scoase din cuptor (altădată, socotit cel mai plăcut) sau de fân proaspăt cosit (cine mai merge azi la câmp) ? Ca de obicei, femeile fac opinie separată; lor li se oferă flori, pe care le miroase (sau simulează) și mulțumesc cu grație. De fapt, s-a dovedit științific o dotare superioară olfactivă la femei. Desigur, există și mirosuri rele, ce avertizează asupra unei surse periculoase sau inevitabile (transpirația din tramvaie, în cursul verii ) 
  
Evident, mirosul la om nu pare esențial supraviețuirii, fiind înlocuit de văz și auz, simțuri cu dotare superioară. De altfel, cunoscutul psihiatru Sigmund Freud, acum o sută de ani ne-a consolat prin observația (admisă), că atunci cănd strămoșii omului (acum 10 milioane ani) au trecut la poziția bipedă, simțurile vizual și auditiv au devenit mult mai necesare, în dauna celui olfactiv. In consecință, MIROSUL ar fi un simț arhaic, rămas subdesvoltat ! 
  
Chiar așa ? Dar iată că în 2004, mirosul își ia revanșa neașteptat, dintr-un domeniu credibil. In 2004, premiul Nobel pentru Medicină a fost acordat lui Richard Axel (58 ani) și Linda B.Black (56 ani), ambii din New York, pentru descoperirea și studiul receptorilor olfactivi. Decernarea acestui premiu de mare prestigiu a surprins comunitatea științifică (inclusiv pe premianți), declanșând un val de noi descoperiri, chiar spectaculoase. 
  
1. Evident, omul are un miros mai slab prin aproximativ 5 milioane de receptori pe o suprafață de 5 cm cubi, comparativ cu câinele care posedă 250 milioane receptori pe o suprafață de 300 cm cubi. (Câinii polițiști știau aceasta mai de mult). Mirosul a fost demonstrat la toate ființele, de la reptile și pești, ba chiar la plante și unele bacterii (discutabil) 
  
2. Traseul nervos al mirosului din creier este surprinzător. Informația olfactivă ajunge mai întâi la centrul emoțiilor din adâncul creierului, apoi la partea conștientă din emisfere. Cu alte cuvinte, mai întâi simțiți mirosul florilor și apoi realizați frumusețea grădinii; sau mai întâi simțiți groapa cu gunoi și apoi o identificați și o ocoliți. Deci mirosul are o legătură mai puternică cu subconștientul, ca o primă și rapidă avertizare 
  
3. O parte din memorie se găsește și în centrul emoțiilor (sistemul limbic). De multe ori, un anumit miros ne amintește de o persoană sau anu- mită situație. Bebelușul simte mama, chiar fără să o vadă, iar un anumit miros ne poate reaminti drame sau situații din copilărie. Sindromul Proust (după numele scriitorului francez din sec. 19) asociază mirosul cu amintiri din copilărie, frustări sau nostalgie 
  
4. Omul (antrenat sau bine dotat) poate deosebi aproximativ 10.000 mirosuri sau arome rezultate din combinarea a 10 clase distincte de substanțe. Acuitatea mirosului este dată genetic, dar poate fi cultivată la unele persoane, pentru a deveni maeștrii parfumeuri, culinari sau cunoscători de vinuri. 
  
5. Mecanismul intim, de identificare și selecție al mirosurilor este încă neclar, existând multiple ipoteze. Printre cele mai recente figurează chiar Fizica Cuantică pentru a explica deosebiri structurale minime ale unor substanțe odorante diferite. Desigur, prilej exploatat de Medicina Alternativă prin AromoTerapie, simbolurile holistice ale unor parfumuri, etc 
  
6. Dar cea mai interesantă și senzațională știre, acum va fi prezentată. Desigur, știați de FEROMONI, substanțe volatile emise mai ales de mamifere pentru marcarea unui teritoriu sau semnalizare sexuală (exemplu, femelele în perioada de rut, ocazie de bătălii între masculi). Dar OMUL ? La ce i-ar trebui omului feromoni pentru selecția unei femei, când intervin atâția factori și cutume sociale. Chiar așa să fie? Bineînțeles că cercetările au pornit mai de mult, inițiate de industria parfumurilor. Inventarea unui parfum, care să atragă femeile sau să farmece pe bieții bărbați , ar asigura o avere considerabilă autorilor. Și cine caută....găsește! 
  
In primul rând s-au identificat GLANDELE APOCRINE existente pe mâini, obraz, sâni, axilă și bineînțeles, organele genitale. Evident, glandele apocrine sunt mai numeroase la bărbați (mai ales în perioade active) . Cum era de așteptat, secrețiile glandelor apocrine conțin un amestec complex de substanțe. Un component principal este ANDROSTERONUL, înrudit structural cu hormonul masculin testosteronul, dar și cu mosk-ul, un miros secretat de cerbi în perioada de împerecheiere ( ce neașteptată coincidență). In plus, transpirația din acele locuri din corp favorizează unele colonii de bacterii, ce metabolizează grăsimile existente în sudoare. Această acțiune determină o mare complexitate a transpirației, caracteristică fiecărei persoane (în bine sau în rău) 
  
Acest fel de transpirație este mirosită în mod obișnuit ? Depinde de mai mulți factori, DAR, s-a mai descoperit că avem, tot în nas, în plus, un organ specializat, numit VNO (VomeroNasal Organ), descoperit în 1703 la un soldat rănit, însă medicul respectiv nu a știut utilizarea biologică. La fel a pățit si dr Jacobson în 1811, care a confirmat descoperirea prin publicarea acesteia. Deabea în anii 90 ai secolului 20, a devenit evidentă funcția VNO de detectare a feromonilor și la om. Dar iată, că au intervenit și geneticienii, care au demonstrat un control genetic al compoziției secreției de feromoni la om, conform unui program cunoscut drept HLA. 
  
Asemenea unei reacții în lanț, această descoperire a antrenat savanți din mai multe domenii. Astfel celebra National Geographic Society din USA a întreprins un studiu al compoziției feromonilor la om pe 1 milion de persoa- ne. Rezultatele nu au fost clare, din cauza marii variații individuale, dar și de folosirea exagerată a parfumurilor, deodorantelor și uleiuri volatile. In final, s-au implicat și psihologi, sociologi și, bineînțeles, industria parfumurilor. Oricum, datele biologice obținute au demonstrat că feromonii acționează și la om, dar la nivel subconștient (vezi observația nr. 2 de mai sus). 
  
Informația prin feromoni se transmite centrului emoțiilor din creier, influențând subtil mai ales comportamentul femeii. Centrul VNO pentru identificat feromoni, pare să fie cel mai ancestral ori arhaic organ olfactiv. La animale, existența VNO și a feromonilor este necesară împerechierii sexuale, dar și a relației mamă – făt, dar la om ? Au apărut studii psihologice, care implică stabilitatea unui cuplu în funcție de complementarea genetică prin feromoni a bărbatului și femeii. In continuare, datorită complexității vieții sociale, au apărut doar speculații despre o potrivire genetică a sistemului feromoni – VNO în atracția bărbat – femeie, în sensul atractivității și stabilității cuplului. Câte speculații s-ar putea compune despre marile iubiri celebre (Romeo și Julieta) sau pentru marii cuceritori, gen Don Juan. Ce influență mai au feromonii la om, când, încă în lumea treia, mai mult de jumătate din căsătorii sunt impuse de părinți sau de interese materi- ale ? Poate că Natura, prin sistemul glande apocrine – feromoni a favorizat atracția bărbat – femeie prin program genetic de complementare. Nepotrivirea genetică (sugerată de Natură prin feromoni) ar putea fi implicată în înmulțirea semnificativă a dramelor conjugale, adulterul, divorțurile în dauna copiilor. Abandonul crescut al noilor-născuți sugerează, că nici relația ancestrală mamă –făt, cu implicații ancestrale biologice numai funcționează în societatea modernă. Rolul feromonilor la om a fost preluat de folosirea exagerată a deodorantelor și parfumurilor. 
  
Referinţă Bibliografică:
MIROSUL, UN SIMT NISTERIOS SI SUBEVALUAT / Radu Olinescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1788, Anul V, 23 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Olinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Olinescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!