Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Radu Olinescu         Publicat în: Ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

MAI EXISTĂ ȘI ACUM ....... SFINȚI ?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Duminică 15 iunie 2015 a fost Ziua tuturor Sfinților, care poate avea o conotație deosebită, așa cum afirma ziarul Lumina, revista săptămânală a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Actualitatea acestui subiect provine din miile de creștini uciși în zilele noastre în Orient (Siria, Iraq), cât și în Africa (Sudan, Mali, Eritreea, Nigeria), ca victime ale intoleranței și fanatismului religios. Se repetă oare, persecuțiile religioase din secolele I - IV ale erei noastre, din timpul imperiului roman ? 
  
Desigur, acest subiect de actualitate se pretează la variate interpretări. In primul rând, ziarul Lumina abordează acest subiect, cu multă precauție, accentuând textele biblice. Astfel, deși dogma principală creștină ne porunceș - te să iubim pe vrăjmașii noștri, conform Scripturii, după Matei (10, 32 - 38) Cel ce iubește pe părinți mai mult decât Mine sau cel ce iubește pe copii mai mult decât pe Mine și cel ce nu-și ia crucea și nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Astfel ni se cere o ierarhizare a iubirii. Mai concret, cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu (Matei 19, 27 - 30). Evident, autoritățile romane, lăsau martirilor creștini o opțiune, aceia de a se lepăda de credința creștină, respinsă cu demnitate, conform textelor mai sus citate, preferând moartea în chinuri. Fapte valabile atât unor Sfinți consacrați, cât și a miilor de creștini anonimi. 
  
In zilele noastre, miilor de creștini masacrați de fanaticii musulmani NU li se lasă nici o șansă de alegere. A fi creștin este ... suficient! 
  
Sunt creștinii, victime preferate ale intoleranței religioase ? Se pare că în epoca noastră, răspunsul este afirmativ. DAR, masacrele pe motive religioase sunt un obicei cu rădăcini din negura timpurilor. Pe timpul imperiilor sumer- ian, asirian, egiptean, etc, ocuparea unui nou teritoriu era urmată de distru- gerea zeilor locali și masacrarea celor ce nu renunțau la vechea religie. Conform obiceiurilor ocupanților de pretutindeni, distrugerea templelor și a preoților vechiului cult, asigura o stăpânire sigură. Revoluția franceză din 1789, dar și comunismul au reluat acest vechi obicei 
  
Ulterior, autoritățile romane au nuanțat acest obicei, permițând celor supuși păstrarea vechii religii, în condițiile supunerii și plătirii impozitelor. Puterile europeene, coloniale și creștine au aplicat ambele metode în noile teritorii cucerite în Africa, Asia și Americi. Și această aplicație cu excesele cunoscute .... erau în numele textelor biblice. 
  
O altă caracteristică a persecuțiilor și uciderii în masă pe motive religioase este transformarea acestei pedepse în ...spectacol sau execuții în locuri publice. Acest sadism se aplica prizonerilor (la asirieni, azteci, incași), cât și la răsvrătiți, revoluționari, eroi, etc. Intre uciderile creștinilor în circurile romane și execuțiile din timpul Revoluției franceze din 1789 – 1993 sau ale lui Horia, Cloșca sau Gheorghe Doja, diferența era doar mijloacele de chinuit și omorât. Din acest punct de vedere,acum, fanaticii jihadiști nu fac excepție, tăierea capului prizonerilor creștini se filmează prin telefon mobil, gen selfie. 
  
Dacă discutăm acest subiect prin perspectiva Istoriei, se impune o conclu- zie zguduitoare; deși conform Legilor Naturii, Cel mare mănâncă pe cel mic, universal valabilă, pe toată scara ființelor, de la nivelul microbilor, execuția se face instinctual și rapid. Nu se cunoaște un animal, care să ucidă în masă, în chinuri și ca spectacol. Luptele pentru câștigarea dominației în grup, pentru o femelă sau uciderea puilor unei femele din aceiași specie, pentru a-și asigura procreierea propiilor urmași fac parte din Legile Naturii și au loc instinctual și motivațional. 
  
Discutarea acestui subiect este stânjenitoare și nu face cinste omului, dar în cursul Istoriei a fost abordată atât de preoți, sfinți (Toma d,Aquino), filosofi, (Hobbes), scriitori (J.J.Rousseau),biologi (Ch.Darwin), psihiatrii (S.Freud) sau etologi (K.Lorentz), etc, cu concluzii neconcludente. Dar psihologii ? In 1973,la cunoscuta Universitate Stanford din California a avut loc un experi- ment devenit celebru. Studenți sănătoși, voluntari au fost imparțiți în două grupe; apoi despărțiți. Unii făceau pe gardieni, ceilalți pe pușcăriași. Gardienii puteau aplica pedepse prin șocuri electice pușcăriașilor (de fapt, fără știrea lor erau fictive). Aproape toți care făceau pe gardieni au aplicat șocuri la limite mortale, deși nu primiseră nici un ordin, fiind la latitudinea lor. Experimentul a fost repetat cu alți studenți voluntari... cu acelaș comportament. Ce concluzie putem obține ? Oricum experimentul a fost oprit, 
  
Problema fiind actuală și imperios necesară a fost reluată ca studiu.... deabea după 2000, tot în SUA, dar de această dată de cei mai competenți savanți, neurologii și cu aparatura adecvată secolului 21, tomografia computerizată, de rezonanță magnetică nucleară. Studiile care au durat peste cinci ani la mari universități americane au demonstrat existența în creierul oamenilor sănătoși a șase zone cerebrale în diferite locuri, dar strâns conectate formând un creier moral, adică un centru de decizii morale. Acest centru este deasemenea puternic conectat cu sistemul limbic sau centrul emoțiilor. Concluzia principală este capacitatea, aparent înăscută de a evita suferințele altuia și de echitate, dar strâns legate de emoții. 
  
Aceleași studii au demonstrat că violența, cruzimea, lipsa de discernă- mânt apar cu mare frecvență la persoanele psihopate, cu leziuni ale zonelor aparținând creierului moral. Intr-adevăr, marea majoritate a călăilor, bandiți, criminalilor în serie, sadici sunt psihopați, cu caracteristici aparte. 
  
Dar domeniul este mult mai complex. Activarea acestui centru moral are loc treptat sau insuficient și depinde în totalitate de limbaj, de educația primită (șapte ani de acasă). Incă la sfârșitul secolului 19, psihiatrul celebru S. Freud a subliniat rolul Religiei în controlul agresivității și violenței. Omul este un animal social, care impune o învățare (educație) mai lungă, dar necesară formării unui adult responsabil, inteligent și cu capacitate de a face față societății în care trăiește. Educația religioasă este o condiție necesară, dar nu suficientă. Și creștinii au fost în stare de mari atrocități (Inchiziția), contra zicând chiar esența Religiei. Mai mult, vechile religii, utilizau sacrificii umane pentru îmbunarea zeilor în loc de rugăciune. Budismul și mai târziu creștinis- mul sunt singurele religii, care au propovăduit înțelegerea suferinței și mai ales Iubirea aproapelui. Sunt singurele religii, prin care rugăciunea implică CREDINȚA, iubirea de oameni, activând centrul moral din creier 
  
Aceste studii științifice nu pot explica, deocamdată, în totalitate comportamentul complex uman. Factorii decizionali în multiplele situații sociale sunt mult individualizați, depind de educația primită și capacitatea de a gândi matur, responsabil. Ce se va întâmpla cu noile generații, lipsite de educație religioasă, răsfățate, imature și cu o cultură de televizor ? Vor avea discernământul necesar controlului moral, pentru care avem dotarea necesară din creier, dar nu și maturitatea ? 
  
Referinţă Bibliografică:
MAI EXISTĂ ȘI ACUM ....... SFINȚI ? / Radu Olinescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1621, Anul V, 09 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Olinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Olinescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!