Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Radu Olinescu         Publicat în: Ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Exista sindromul Don Quijote
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recent au fost prezentate publicului principalele opera ale lui Marcel Chirnoagă, grafician şi desenator talentat, (1930 – 2008), cunoscut pentru o tematică originală. A frapat, mai ales ciclul de opt lucrări închinat lui Don Quijote. In acest sens, M. Chirnoagă poate fi asociat mai multor artişti, care au omagiat acest personaj legendar, imaginat de scriitorul spaniol Miguel Saalvedra de Cervantes ( 1547 – 1614 ). Printre artiştii plastici, care au imaginat în lucrările lor pe Don Quijote se găsesc nume ilustre ca Daumier, dar cel mai celebru este cel realizat de Pablo Picasso. 
  
Desigur, majoritatea cititorilor au citit o versiune popularizată a romanului Don Quijote, definit ca picaresc, care cu timpul a fost impins spre cărţile de aventuri pentru tineret. 
  
Dacă acesta ar fi fost scopul lui Cervantes, acest roman ar fi fost de mult uitat sau minimali-zat. Ori, Cervantes a scris romanul în jur de 1600, devenit, destul de repede un best-sellers pentru adulţi. Aproape de sfârşitul vieţii, Cervantes a publicat un al doilea volum, predomi-nant filosofic, mai greu de citit, fapt ce a făcut să fie puţin răspândit şi citit. Aventurile apa-rent hazlii ale lui Don Quijote nu explică persistenţa acestui personaj dealungul timpului, devenit, evident, un arhetip, ce a inspirat atât artişti, dar şi psihanalişti, psihiatrii, etc. Chiar regizorii de film i-au închinat mai multe ecranizări, cea mai faimoasă fiind cea din 1972, în care Don Quijote este interpretat inegalabil de actorul Peter O’Toole. 
  
Halucinaţiile lui Don Quijote sunt, de fapt, componenta principală a tehnicei autorului care, astfel, îşi permite să descrie drama sa proprie, cea a autocunoaşterii, a speranţelor ireali-zabile, transmiţând-o posterităţii în condiţiile dominanţei Inchiziţii şi intoleranţei Contrarefor-mei. Lumea în care a trăit Don Quijote, de fapt a lui Cervantes nu a fost cea a Renaşterii redată de Raphael şi Michelangelo, ci aceea a contemporanilor transmisă prin operele lui Goya, Breugel sau H.Bosch. Cînd şi-a scris romanul în închisoare, Cervantes ştia că eroul (se pare chiar el însuşi) va eşua în încercările de a realiza o lume mai bună şi va pieri. Eroul (Don Quijote) îşi va depăşi scriitorul (Cervantes), constituind o proiecţie a visurilor sale neîndepli-nite. Iar servitorul Sancho Panza pare să fie în contrapondere, posesor al supunerii, resemnă-rii oarbe, a realităţii, dar nu a bigotismului, atât de răspândit în acele timpuri. Probabil că Cervantes a scris al doilea volum, tocmai pentru a clarifica mesajul iniţial. 
  
Forţa romanului provine din viaţa zbuciumată a lui Cervantes. Participant la câteva războaie, capturat de piraţii algerieni, unde a stat aproximativ cinci ani, Cervantes a ajuns din nou în Spania intolerantă. Devenit perceptor de impozite, ajunge la închisoare, fiind acuzat de înşelăciune şi fraudă. Este în final eliberat, dar prea târziu pentru a reîncepe o nouă viaţă. Şi astfel, inspirat din propria viaţă, conştient de imposibilitatea realizării visurilor din tinereţe, îşi descarcă tensiunea psihică cumulată prin scrierea acestui roman imaginar. 
  
Cervantes a scris capodopera sa la vârsta de 50 ani. Ori acum 400 de ani, vârsta de 50 ani putea fi echivalată, ca limita superioară a speranţei mediei de viaţă, când orice om este conştient că a ajuns la capăt. Datorită evenimentelor din viaţa lui, Cervantes realiza că în condiţiile închisorii, fără avere sau familie, viitorul lui era complet fără speranţă. In asemenea condiţii stresante, Cervantes a folosit o tehnică întâlnită frecvent de psihiatrii, când pacientul fabulează, construind o lume imaginară, în care devine erou pozitiv, învingând duşmanii, iar ca orice cavaler ce se respectă va salva pe Dulcinea, o frumoasă în pericol. Cu alte cuvinte, un vis frumos, cu ochii deschişi, o proiecţie a speranţelor refulate. 
  
Mesajul lui Cervantes, scris în a doua parte a vieţii a fost înţeles de elita intelectuală, dar nu de publicul larg, ce a fost frapat doar de aventurile halucinante. Sigmund Freud, înte-meietorul Psihanalizei a fost atât de mult fascinat de personajul Don Quijote şi mesajul său, încât a învăţat limba spaniolă pentru a citi romanul în original. In acest sens, filmul muzical din 1972 a rămas de referinţă tocmai prin cântecul lui Don Quijote (to reach the impossible dreams ) încearcă să-ţi îndeplineşti visurile irealizabile, i-ar fi plăcut şi lui Cervantes. 
  
In lumea contemporană, personajul Don Quijote este mai prezent ca oricând. Lumea pare a fi plină de visătorii cu ochi deschişi. Cervantes nu a scris romanul pentru tineret, deşi aceştia au fost cei mai receptivi datorită perceperii aventurilor halucinante tragi-comice ale lui Don Quijote. Mai ales în Europa, tineretul a fost revoltat contra sistemului, veşnic nemulţu –mit, de multe ori neştiind ce vor concret, gata de a se ralia la orice manifestare. Mişcarea actuală Occupy the street este un exemplu. Pe timpul lui Cervantes, tineretul trebuia să-şi asigure un rost pentru a nu muri de foame. In lumea contemporană, capitalistă şi supra-abundentă, tineretul numai are nevoie de visuri irealizabile, se poate mulţumi, din păcate, cu halucinaţiile date de droguri, fără luptă cu sine, fără principii şi idealuri. 
  
In schimb, a doua categorie, mult mai largă, cuprinde oameni de vârsta doua, care au avut, mai mult sau mai puţin, vise sau idealuri, ce nu s-au îndeplinit din diverse motive. Sunt marea categorie a celor frustaţi, care se plictisesc şi fac politică, îşi descarcă părerile oricând şi tuturor care stau în jur. Sunt veşnicii nostalgici, neînţeleşi, frustaţi şi antipatici. Nu înţeleg evoluţia lumii în care trăiesc şi nici nu vor să o înţeleagă. Dacă lumea lui Cervantes era mai statică, ca evoluţie intelectuală, progresul tehnic rapid sperie pe cei mai în vârstă de azi îndemnându-i să trăiască în amintiri, frustaţii şi nostalgii. Desigur, în categoria sindromului Don Quijote nu sunt incluşi politicienii care flutură cuvinte pompoase, ce proslăvesc idealuri imaginare provenind din povestiri epice, uneori mitologice. Aceştia sunt falşii Don Quijote, care îşi ascund lăcomia, dorinţa de putere prin fluturarea unor idealuri irealizabile in care nu cred. 
  
Pensionarii care îşi deapănă amintirile şi frustările, care nu înţeleg evolutia vremurilor care le trăim sunt adevaraţii urmaşi ai lui Don Quijote. Ei sunt baza electoratului, pretutindeni sperând într-o alegere reuşită care să le satisfacă câte ceva din visele/dorinţele de altă dată. Şi de fiecare dată, luându-se după valul epocii, realizează că sunt eternii perdanţi. 
  
In schimb, falşii Don Quijoti, politicienii ipocriţi, trecând cu nonşalanţă prin toate culorile eşichierului politic, oportuniştii sunt adevăraţii câştigători. Ei promit orice, neţinând seama de posibilităţile reale şi nici de nevoile poporului. Din păcate, democraţia favorizează falşii Don Quijoţi, poate categoria cea mai detestată chiar de Cervantes. 
  
In toate timpurile au mai existat o categorie, poate cea mai periculoasă, falşii profeţi, unii nebuni, alţii foarte abili, dar toţi posedă o personalitate charismatică, reuşind să strângă în jurul lor tineri debusolaţi, vărstnici frustaţi, adulţi naivi sau bigoţi. Aceşti falşi profeţi întemeiază secte, luând cu neruşinare averea adepţilor naivi. Intre făuritorii de idealuri false, deosebirile dintre creatorii unor partide sau secte sunt destul de mici, eternii perdanţi sunt masa de oameni simpli, veşnic înşelaţi. Aceştia sunt urmaşii lui Don Quijote ? 
  
Referinţă Bibliografică:
Exista sindromul Don Quijote / Radu Olinescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1573, Anul V, 22 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Olinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Olinescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!