Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Prodromos Bele Ieroschimonah         Publicat în: Ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Ieroschimonah PRODROMOS BELE - NU VĂ TEMEŢI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Dar îngerul le-a zis: - Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul din cetatea lui David”. (Lc. 2,10 –11)  
 
Iubiţii mei fraţi, la apropierea Marelui Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătorit pe 25 decembrie al fiecărui an, vă invit să urmărim împreună evenimentele, să vedem care este semnificaţia acestei sărbători şi să ne însuşim învăţămintele cuvenite.  
 
După ce a călcat porunca lui Dumnezeu şi a mâncat din pomul oprit, deşi era singur, doar cu femeia sa, Adam, de frică, s-a ascuns auzind glasul lui Dumnezeu ce-l striga: “Adame, unde eşti?” (Fac.3,9); de asemenea şi Eva greşind, a cuprins-o frica la auzul cuvintelor divine ce i se adresau: “Pentru ce ai făcut aceasta?” (Fac. 3,13).  
 
Pentru că “era frumos la arătare şi dulce la gust mărul ademenitor”, Eva a greşit, a greşit şi Adam, bărbatul ei, a greşit omul, neascultându-L pe Stăpânul său şi li s-a făcut frică, pentru că au păcătuit. De atunci, frica stăpâneşte sufletele tuturor acelora ce greşesc şi nu se pocăiesc.  
 
Ce era de făcut? Simplu: - trebuia să se fi pocăit, adică: să-şi fi recunoscut greşala, să-I fi cerut iertare lui Dumnezeu hotărâţi fiind să nu mai greşească şi lucrurile ar fi luat altă întorsătură, dar n-au făcut acest lu¬cru şi atunci Dumnezeu, i-a pedepsit părinteşte, scoţându-i afară din Raiul desfătării unde-i pusese, mus¬trându-i şi definindu-le clar pedeapsa atât pentru bărbat şi femeie, cât şi pentru şarpele amăgitor – diavolul, apoi, i-a promis omului, că îi va trimite totuşi un Răscumpărător (Fac.3,14 –15).  
 
De atunci, Adam şi Eva, omul, îl căuta pe Dumnezeu cu multă nădejde, încercând prin jertfe de sânge, sau prin arderi de tot, din roadele muncii lor (Fac.4,3-4), să refacă legătura ce era oarecând între om şi Dumnezeu, dar văzând că zadarnică le este încercarea, aşteptau nerăbdători să se împlinească “Făgăduinţa Tatălui” - adică: să vină Mesia - Răscumpărătorul.  
 
Patriarhii şi toţi Drepţii Legii Vechi, aşteptau această venire a lui Mesia, cu post şi rugăciune.  
 
Şi iată, că atunci, când Dumnezeu a hotărât, într-o peşteră sărăcăcioasă din Betlehemul Iudeii, noap¬tea, pe când păstorii păzeau turmele şi steaua de la răsărit devenise călăuza magilor persani, Pururea Fecioara Maria, Aleasa şi Născătoarea de Dumnezeu, alături de Dreptul Iosif, din Nazaretul Galileii, ţinea în braţe pe Cel ce pe toate le ţine - pe Mesia cel mult aşteptat.  
 
Bucuria, a umplut sufletele lor, pentru că Bucuria era cu ei. De această Bucurie s-au umplut şi su¬fletele simplilor păstori, care au auzit şi au crezut când au văzut cete de îngeri, cântând în cor şi zicând: “Slavă întru cei de sus , lui Dumnezeu şi pe pământ pace şi între oameni bunăvoire” (Lc. 2,14), iar lor le-a spus “nu vă temeţi că iată, vă binevestesc Bucurie mare care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor” (Lc.2,10-11).  
 
Aceasta este bucuria cea adevărată care trebuie să umple inimile noastre mai cu seamă la acest mare Praznic Împărătesc.  
 
“Nu vă temeţi“, sunt cuvinte des repetate în Sfânta Scriptură, cuvinte care se adresează întregii omeniri, din toate timpurile.  
 
Nu te teme Adame, îi spune Hristos pogorându-se la Iad; “Eu sunt, nu vă temeţi”, le spune Hristos Apostolilor pe marea Galileii (Mc.6,5); nu vă temeţi, zice Hristos tuturor celor ce cred în El;  
 
- “Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia” (Lc. 12,32), deci: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11,28); - aşa ”…dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (In. 16,33 ).  
 
Acesta este mesajul Bisericii lui Hristos, în aceste clipe de mare sărbătoare, în care datori suntem să nu trecem indiferenţi cu vederea faptul, că la acest mare Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, cu câţiva ani în urmă, s-au comis două crime organizate, victime fiind tocmai preşedintele României şi soţia acestuia.  
 
Desigur că, cei ce au urmat la putere şi au patronat aceste crime, le-au aprobat şi le-au considerat le¬gale trecând mai departe nepăsători, la alte fapte, la fel de neplăcute lui Dumnezeu, Cel Care ne-a poruncit oarecând prin Moise zicând: ”… să nu ucizi, să nu furi, să nu fi desfrânat, să-ţi cinsteşti părin¬ţii…(Decalogul)“, iar mai târziu ne-a învăţat că “orice stăpânire, de Dumnezeu este rânduită” (Rom.13,1-7) şi totuşi mulţi dintre noi s-au “bucurat” atunci, cu bucurie deşartă c-au scăpat de un om şi astfel s-au făcut părtaşi la păcate străine. Ori, “Conştiinţa noastră creştină, conducându-se după Cuvântul lui Dumnezeu, nu poate fi de acord cu acestea. Suntem datori ca, supunându-ne Cuvântului lui Dumnezeu să acuzăm această faptă, altfel, sângele celor împuşcaţi va cădea şi asupra noastră, nu numai celor ce au comis crima” (Pr. Aleksandr Şargunov, “Minunile mucenicilor ţarişti”).  
 
Dar oare ne mai putem bucura la marile Praznice bisericeşti ştiindu-ne pătaţi de sânge omenesc văr¬sat, când Cel ce ne-a poruncit “Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi…”(In.13,34), ne în¬treabă, precum oarecând pe Cain: “Unde este Abel, fratele tău?”(Fac.4,9)?!  
 
Ne mai putem oare bucura când fratele nostru este închis, sau e grav bolnav, a fost victima noastră şi nu mai este?.  
 
Iată, în peştera din Betlehem, Pruncul Sfânt plângea pentru că nimeni n-a vrut să-I primească; pe drumul Golgotei, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, se ruga Tatălui Ceresc, cu aceeaşi durere sufletească, când toţi L-au părăsit, zicând: ”Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.”(Lc. 23,34).  
 
Oare cât o să ne mai rabde bunul Dumnezeu, fraţilor? Sau de ce ne mai rabdă?  
 
Oare nu vedem că Dumnezeu ne dă timp de pocăinţă şi multe semne, prin care ne întreabă ca pe Adam oarecând: “omule unde eşti”, sau ca pe Eva zicând-i: “femeie ce ai făcut?”  
 
Oare nu vedem că Dumnezeu ne cheamă la pocăinţă şi vrea să ne ierte, spunându-ne şi de această dată cu glasul Său plin de iubire şi bunătate: “Nu vă temeţi”, ci, “Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu” (Mt. 3,2 )??  
 
Cred, că este timpul să ne gândim, dragii mei, că odată cu Colindele de Crăciun suntem datori să osândim păcatele la care ne-am făcut şi noi, inconştienţi părtaşi, iar pe cei ce-au pus la cale şi prin care s-au săvârşit aceste grave păcate îi sfătuim să se pocăiască, să-şi recunoască aceste fapte nelegiuite în faţa lui Dumnezeu şi a tot poporul, pentru binele nostru, al tuturor.  
 
Atunci când aceste greşeli sau păcate vor fi îndreptate, prin mărturisire şi pocăinţă, Dumnezeu va re¬vărsa din nou asupra noastră, a întregului popor, binecuvântarea Sa cea cerească, va face să fie cu adevărat “pe pământ pace şi între oameni bunăvoire”.  
 
Numai atunci sufletele noastre se vor umple de adevărata Bucurie duhovnicească, dispărând cu totul frica şi îndoiala generate de pe urma păcatelor.  
 
Aşadar iubiţilor, vă îndemn pe toţi, să veniţi la Hristos Iisus Cel născut în ieslea dobitoacelor din Betlehemul Iudeii, dar să nu veniţi oricum, ci aşa cum păstorii şi-au adus prinosul şi magii de la răsărit darul, aşa şi noi s-aducem lacrimi de pocăinţă şi rugăciune; să-I cerem lui Dumnezeu iertare spunând din adâncul sufletelor: “Doamne, iartă-ne păcatele cele cu ştiinţă şi cele cu neştiinţă” şi astfel să facem din peştera su¬fletelor noastre, adevărat lăcaş Pruncului Iisus Hristos, Mântuitorului nostru.  
 
Iubiţii mei, în “peştera din Betlehem”, în sufletele noastre, din nou se aude un glas, deschideţi-vă urechile cu care v-a înzestrat Cel Atoatefăcător şi folosiţi-le pentru a-L auzi pe Iisus Hristos Care vă cheamă.  
 
Pe El să-L rugăm împreună să alunge frica păcatului din sufletele noastre şi s-o înlocuiască cu Bucu¬ria pe care au trăit-o toţi cei prezenţi la Naşterea Sa şi astfel Hristos să renască în sufletele tuturor.  
 
Nu vă temeţi!!!  
Fraţilor români, Dumnezeu precum ne-a făgăduit, nu ne-a părăsit; a fost, este şi va fi cu noi pururi. Amin.  
 
Ieroschimonah PRODROMOS BELE  
Mânăstirea „Sfântu Gheorghe”  
Ţigăneşti, Judeţul Teleorman  
Sfânta Seară de Crăciun  
24 Decembrie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
Ieroschimonah PRODROMOS BELE - NU VĂ TEMEŢI / Prodromos Bele Ieroschimonah : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1819, Anul V, 24 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Prodromos Bele Ieroschimonah : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Prodromos Bele Ieroschimonah
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!