Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Credinta > Mobil |   


Autor: Prodromos Bele Ieroschimonah         Publicat în: Ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Ieroschimonah PRODROMOS BELE - DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
URAREA MAICII IOANICHIA DIN KALYMNOS  
CĂTRE DUHOVNICUL EI  
 
Dintre munţi de piatră seacă  
Unde nimeni nu mă cată  
Vă trimit şi o urare  
În ajun de sărbătoare  
 
La mulţi ani cu sănătate  
Domnul să vă dea de toate  
Bunăstare, fericire  
Dragoste şi mântuire.  
 
RĂSPUNSUL DUHOVNICULUI DIN ATHOS  
MAICII IOANICHIA  
 
Printre stânci de piatră seacă  
Se retrag dintotdeauna  
Mulţi nevoitori ce cată  
Prin război să ia cununa  
 
Dumnezeu i-a ascultat  
Ori de câte ori cereau  
Şi răbdare lor le-a dat  
Luptele de câştigau  
 
De aceea îţi spun măicuţă,  
De vrei să te mântuieşti  
De ce nu te-nţelepţeşti?  
Şi în boală tot cârteşti?  
 
Pe surori le cleveteşti  
Şi nu vrei să le iubeşti?  
Înapoi te uiţi mereu  
Şi te rupi de Dumnezeu.  
 
Pentru un bun credincios  
Ţinta lui este Hristos, căci  
„Ce folos, ce folos  
O viaţă fără Hristos”.  
 
De ce nu te-ai spovedit  
De când aici ai venit?  
Nu auzi că „Fără Mine”  
Nu se mântuieşte nimeni?  
 
Caută de-acum să-ncerci  
La preot sa te spovedeşti  
Sufletul să ţi-l descarci  
Chiar şi prin tălmaci.  
 
De ce-ţi spun aceasta? – iată:  
Sfinţii nu aşa făceau  
Ci mereu se spovedeau  
Cu Hristos se-mpărtăşeau  
Şi în taină se rugau.  
 
Pentru cel neputincios  
Ca să vină la Hristos.  
Pentru el şi pentru lume  
Chemând des dulcele Nume.  
 
Deci, nu uita de rugăciune  
Zi şi noapte să o faci  
„Privegheaţi !” - aşa Ne spune  
Ca să nu fiţi înşelaţi.  
 
Roagă-te cu umilinţă  
Lui Hristos ce dă putere  
Ţin-te de El cu stăruinţă  
Şi prin rugăciune cere!  
 
Fără El, cu siguranţă,  
Noi nimic nu izbutim  
Şi în marea-nspumegată  
Înecându-ne pierim.  
 
El aşteaptă a ta rugă  
De când Lui te-ai logodit  
Şi-ţi întinde a Sa mână  
Ca lui Petru-odinioară  
Când pe mare s-a-ndoit.  
 
El doreşte din vecie  
Să te ducă sus în cer  
Unde-i numai bucurie  
fără chinuri sau dureri.  
 
Iar de crezi că ai greşit  
Răsădindu-te aici  
Şi vezi că nu ai sporit  
De rele să te dezici.  
 
Că avem şi-n ţară locuri  
Unde te poţi mântui  
Prin păduri, poieni şi dealuri  
Chiar şi-n zone de câmpii.  
 
FRATELUI IONUŢ  
 
Mi-ai cerut să-ţi scriu odată  
O scurtă poezioară  
Care poate-o să-ţi ajute  
Când ispite te-nconjoară.  
 
Fericit eşti frăţioare  
C-ai ajuns în Sfântul Munte  
Să primeşti aicea schima,  
Maica Sfântă să-ţi ajute!  
 
De vrei să trăieşti cu spor  
Şi chiar să te mântuieşti  
Ascultă de învăţător  
Fără să te îndoieşti.  
 
Căci prin el Domnul vorbeşte  
Şi-ţi zice ce vrea să-ţi spună  
Uneori te pedepseşte  
Alteori El se îmbună.  
 
Aşa face un părinte  
Cu al său copil iubit  
Îi arată mereu calea  
Când acesta a greşit.  
 
Fă cu dragoste-ascultare  
Oriunde vei fi numit  
Domnul îţi va da răbdare  
Şi-astfel vei fi mântuit.  
 
Nu te întrista de tot  
Când în cale-ţi va apare  
Din senin câte un „ciot”  
Aşa-i viaţa... frăţioare.  
 
Sigur, trebuie căinţă  
Ca să te poţi ridica  
Dar roagă-L cu stăruinţă  
Şi mereu să-i zici aşa:  
 
„Am greşit din neglijenţă  
Şi n-am făcut voia Ta  
Dar mă-ntorc cu umilinţă  
Doamne! Vezi, nu mă lăsa!”  
 
Iar când Domnul va veni  
Şi cu El te vei uni  
Ochii ţi-i va lumina  
Şi de „cioate” vei scăpa.  
 
Nu uita să-I mulţumeşti  
Atunci când eşti liniştit  
Pentru tot ce dobândeşti  
Că Domnul te-a miluit.  
 
SFĂTUIRE  
 
Peste puţin timp va veni  
A Domnului chemare  
Şi-atunci va trebui  
Un răspuns de plecare.  
 
Ce-ai făcut cât ai trăit  
Va şti întreaga lume  
La El nimic nu-i tăinuit  
Nici rău, nici fapte bune.  
 
De crezi că atuncea vei putea  
Ascunde o rea faptă  
Te păcăleşti de-a binelea  
Că pârâţi mulţi te-aşteaptă.  
 
Mai bine să fii sincer  
Şi cu gândul curat  
Mărturisind de-a pururi  
Că ai greşit ne-ncetat.  
 
Iar de-ai făcut vreodată  
O faptă părut bună  
Păzeşte-o tăinuită  
S-o ai ca pe-o arvună.  
 
Că Domnul-ţi dă putere  
Să faci întotdeauna  
Fapte de mântuire  
Şi tot El dă cununa.  
 
C-al nostru nu-i nimica  
Ce de-astă lume ţin  
Mărirea, cinstea, slava  
Domnului se cuvin.  
 
O CLIPÃ DE MEDITAŢIE  
 
Îmi pare rău de viaţa,  
pe care-am petrecut-o  
De-acum doar pocăinţa  
căci altfel am pierdut-o.  
 
De aceea te chem Doamne  
Să-mi vii în ajutor  
Să fii mereu cu mine  
Că fără Tine mor.  
 
Mă rog la Maica Sfântă  
La îngeri şi la Sfinţi  
Când marea e-nfuriată  
Vă rog să mă întăriţi.  
 
Măicuţă Preacurată  
Te rog nu mă lăsa  
Când valul mă înfruntă  
Să-mi pierd mântuirea.  
 
Învaţă-mă să plâng  
A mele fărădelegi  
Căci nu vreau să mă sting  
în focul cel de veci.  
 
Cu lacrimile-amare  
Petru a câştigat  
O pocăinţă mare  
şi rang de împărat.  
 
Tâlharul de asemeni  
Prin marea pocăinţă  
A dobândit cu lacrimi  
Raiul ca biruinţă.  
 
Şi-atâtea desfrânate  
Pe care Le-ai iertat  
Prin ruga lor fierbinte  
În Rai ele-au intrat  
 
Ajută-mi dar şi mie  
Să merg pe al Tău drum  
Să-ncep o viaţă nouă  
Altfel ca pân-acum!  
 
UN GLAS DUIOS  
 
S-a făcut de sus chemare  
Către lumea cea de jos:  
- Cine vrea a lui scăpare  
Să-L urmeze pe Hristos.  
 
Sigur, asta-ar însemna  
Pentru cel ce-a acceptat  
Ca să lepede lumea  
Atuncea când s-a-nrolat.  
 
Auzind acea chemare  
Un creştin mai pirpirel  
A pornit cu râvnă mare  
Ca să se-nscrie şi el.  
 
Dar nu bine a-nceput  
Lupta cea duhovnicească  
Că în cale i-a apărut  
O dihanie drăcească.  
 
„Ce să fac? Să dau-napoi?”  
Se-ntreba nedumerit.  
Dar deodată un glas vioi  
La ureche i-a şoptit.  
 
„Dragul meu, scrie-n Scripturi:  
«Mâna pe plug cine pune - ia aminte –  
Nu se cuvine-a da-n lături,  
brazda o ţine înainte!»”  
 
Căci Acel ce l-a chemat  
I-a promis dându-i de ştire  
Că multe încercări de-o răbda  
El îi va da mântuire.  
 
Şi apoi ca să-l întărească  
Calea Crucii i-arătat  
Căci El însuşi a croit-o  
Pentru-a lumii greu păcat.  
 
Aşa întărit creştinul  
Ţinta fiindu-i Hristos  
Înapoi nu se mai uită  
Şi la drum pleacă voios.  
 
De-acum ştie-acel creştin  
Cum să treacă peste toate  
Piedicile care-i vin.  
Cu Iisus orice se poate.  
 
CE-I PREA MULT STRICĂ  
 
Prea mult de Ţeghea m-am legat  
Punând acolo începutul  
Dar Dumnezeu nu m-a lăsat  
Să fiu acolo împilat.  
 
Prea mult de Ţeghea m-am legat  
Să uit nu voi putea  
Că primul şanţ noi l-am săpat  
Şi, iată, azi e mănăstirea.  
 
Prea mult de Ţeghea m-am legat  
Dorind a face-un Sfânt Locaş  
Măicuţele le-am înjugat  
La munca grea ca de ocnaş.  
 
Prea mult de Ţeghea m-am legat  
Dar n-a fost bine-aşa  
Şi Dumnezeu a observat  
Că-mi pierd mântuirea.  
 
Mai mult de Ţeghea m-am legat  
Decât de Dumnezeu  
Acuma văd cu-adevărat  
Că-i mai bun planul Său.  
 
De-aceea cu căinţă  
Te rog a mă ajuta  
Doamne, dacă-i cu putinţă  
Să fac voia Ta.  
 
URARE P.S. JUSTINIAN CHIRA  
 
Deşi aici nu ninge,  
Şi iarna-i tot o vară  
Hristos se naşte totuşi  
În câte-o inimioară.  
 
Mişcat de-a Sa iubire  
Şi multa Lui răbdare,  
De-aici din depărtare  
Bătrânului Vlădică  
Îi scriu a mea urare:  
 
„În a Domnului Lumină  
Coborâtă pe pământ  
Să vă fie de-acum drumul  
Până la mormânt”.  
 
PENTRU MICA OBŞTE DIN KALYMNOS  
(Ierom. Grigorie românul Sfântul Munte Athos)  
 
Vă mulţumesc de urare  
Dar vă spun cu întristare:  
 
„Cuvinte” n-am a vă da  
Dar vă-ndemn a căuta  
Pe la toţi marii părinţi  
Care au ajuns şi Sfinţi.  
 
Ei ne-nvaţă a asculta  
Numai dacă noi vom vrea.  
Ne învaţă a ne smeri  
Dacă vrem a-i auzi.  
 
Dragoste dacă nu este  
Poţi să ai toată ştiinţa  
Multe limbi poţi învăţa  
Că nimic nu-ţi foloseşte.  
 
Dacă vreţi mai multe lucruri  
Pentru a spori niţel  
Căutaţi şi prin Scripturi  
Şi-o să vă înveţe El  
 
Calea aceasta de-om urma  
Dumnezeu ne va vedea  
Ruga ne-o va asculta  
Şi-n Rai ne va arunca  
Fie Doamne Voia Ta.  
Amin.  
 
DRAMA UNUI TRÂNTOR  
(autobiografie)  
 
Într-un stup era odată  
Un trântor nemulţumit  
Că ceilalţi din a lui ceată  
Mâncau mierea necinstit.  
Neputând el să-nţeleagă  
Acest lucru-aşa ciudat  
S-a hotărât ca să meargă  
Într-altă ţară, - supărat.  
Totul era pregătit  
Dar aşa neprevăzut  
O piedică s-a ivit  
Şi din cale s-abătut.  
Că nişte sărmane-albine  
Neavând trântori destui  
I-au propus c-ar fi mai bine  
Să rămână-n ţara lui.  
Totuşi nu s-a-nduplecat  
Gândul lui a şi-l schimba,  
Şi din ţară a plecat  
Pâinea a şi-o câştiga.  
Credea biet nenorocitul  
Că el dacă va munci  
N-o să-l ocărască nimeni  
Şi „albină”- l vor numi.  
Ce e drept a fost primit  
Într-un stup frumos  
de-alţi trântori  
Şi-acolo s-a ostenit  
A-nvăţa mai multe lucruri.  
După un timp, cum a promis  
Grijuliilor albine  
Şi el însuşi s-a convins  
Să se-ntoarcă, că-i mai bine.  
Burzulitul trântor,  
iată c-a venit  
O, dar ce durere...  
Că ceilalţi din a lui ceată  
N-acceptau a lui părere  
Cum… să muncim de-acum şi noi?  
O, asta nu se poate  
Şi-au început a unelti  
Şi-ai băga beţe-ntre roate.  
De-acum bâlbâitul trântor  
(H)Rănit (şi) de albine,  
V-a sluji cu mai mult dor  
Celui ce se cuvine  
Că El îl va răsplăti  
Şi nu a lui confraţi  
Atuncea când va veni...  
Toţi vor fi judecaţi!  
(p. Prodromos, Αγίον Ορος, 1997)  
 
DRAMA UNUI TRÂNTOR (2)  
 
Trântorul cel din poveste  
A trecut prin „iad” şi „mare”  
Dar acum primi de veste  
Că-i chemat la „ascultare”.  
Cică pentru „conferinţe”  
Trebuie urgent să vii.  
Avem şi alte cerinţe  
Pregătit numai să fii.  
A plecat iarăşi din ţară  
Bietul trântor supărat  
Şi-ar fi vrut ca să rămână  
Într-un „Stat”, mai depărtat  
Să îngrijească măcar mierea  
Ori să facă-n stup curat  
Chiar s-a hotărât să plece  
Cu un „roi” tânăr răsculat.  
Se gândiră ca-mpreună,  
Acolo-n străinătate  
Să înjghebe o „Stupină”  
Pentru suflete-nsetate.  
A umblat sărmanul trântor  
Din zi până la-nserat,  
Şi-mplinea porunca lor  
Că de-aceea l-au chemat  
Ştii!? – trebuie puţin să iasă,  
Se-nţelegeau între ele  
Să caute loc de casă  
Pentru vremurile grele.  
Să mai i-a contact cu alţii,  
Ştii?, poate că ne-or ajuta  
Că n-avem alte relaţii  
Pentru a face „Stupina”.  
Vremea însă a trecut  
Fără nici un rezultat  
Şi trântorul trist a făcut  
Drumul, de s-a înapoiat.  
Când în ţară a ajuns  
Cei din ceată s-au mirat,  
Că din S.U.A. s-a întors  
Şi-ascultare lui i-au dat:  
Na!... de acum să nu-ncerci  
Din ţară a mai pleca.  
Aici să rămâi pe veci  
Până noi te-om dezlega.  
(p. Prodromos, Los-Angeles, 1999)  
 
DRAMA UNUI TRÂNTOR (3)  
 
L-au ţinut pe bietul trântor,  
Aşa cum ei şi-au propus  
Cu vorbe şi cu umor,  
Până „sacii-n car şi-au pus”!  
 
Ei crezură că-l prostise  
Când pe „barba lui” făcură  
O frumoasă mănăstire.  
Să i-o dea... nu se îndură...  
 
După cinci ani de corvoadă  
Trântorul a înţeles  
Că albina-i tot albină  
Şi nu avea de ales…  
 
Când văzu că nu-i dreptate  
Umilit, se hotărî, să se ducă-n altă parte  
Şi-o munci şi el cum şti  
Până moartea i-o veni.  
 
S-aşeză pe-un deal, pe-aproape  
Vecin cu dalba mănăstire  
Şi-a luat pe Sfântul Gheorghe  
Protector şi întărire.  
 
Totul cu-ajutor ceresc  
Ce prin oameni s-arătat  
Într-un chip mult mai modest  
O altă mănăstire a-nălţat!  
(pr Prodromos Ţigăneşti 2010)  
-------------------------------------------------  
Ieroschimonah PRODROMOS BELE  
Mânăstirea „Sfântu Gheorghe”  
Ţigăneşti, Judeţul Teleorman  
noiembrie 2015  
Referinţă Bibliografică:
Ieroschimonah PRODROMOS BELE - DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) / Prodromos Bele Ieroschimonah : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1777, Anul V, 12 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Prodromos Bele Ieroschimonah : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Prodromos Bele Ieroschimonah
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!