Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Catinca AGACHE Ion Muscalu , un istorisitor pasionat al ,,cnezatului din vale”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De la debutul editorial al scriitorului Ion Muscalu a trecut un sfert de veac, timp în care el a publicat, cu un efort de creație de invidiat, peste 23 de cărți și are în lucru câte altele, respectând un program sever de stat la masa de lucru, dincolo de atribuțiunile, care nu sunt puține, de zi cu zi. Într-o perioadă de revoluționări la nivelul societății, de apariție în viața noastră a internetului și telefonului mobil etc, când călătorim în spații prin această uluitoare invenție ce a cucerit și subjugat planeta, când tinerii crescuți și formați în această nouă societate informațională au o viteză de gândire și reacție uluitoare, preferințe și gusturi noi de petrecere a timpului liber, Ion Muscalu sfidează toate aceste lucruri și propune publicului cititor, atât cât mai e acesta, o resuscitare a unei specii literare despre care se credea că a rămas acolo în trecut, când era devorată cu sufletul la gură de mii și mii de lectori: romanul istoric. 
  
Scoborâte din eposul sadovenian, atât de iubit altădată -aproape uitat astăzi -, romanele sale reînvie o lume, eroi și fapte pline de măreție tocmai pentru a sublinia ideea că suntem un neam cu un trecut istoric măreț (nu așa cum încearcă a deturna adevărul un oarecare, foarte la modă printre contestatarii necunoscători ai trecutului nostru, Lucian Boia) de care trebuie să fim mândri, că avem acolo, dar și în prezent (nevăzute însă) modele ca să putem face față debusolării, încercării de răsturnare a scării valorilor, de minimalizare a noastră ca nație, uciderii demnității naționale. Căci de câte ori nu auzim la tineri ,,mă c. în ea de țară”, ca și cum țara, și nu vremelnicii ei conducători, poartă vina deziluziilor lor. Vine așadar, în plin pătrar al secolului XXI cu o invitație epică sinceră de a plonja în acel trecut și a ne încărca bateriile pentru prezentul bulversant cu firicelul acela de speranță în viitorul acestei nații. De la Măria Sa Ștefan Vodă la Ion vodă ce Cumplit și viteaz, la voievodul-martir Miron Barnovschi, la universalizatul Vlad Țepeș, Vasile Lupu, de la domnița Oleana la Dafina Doamna, el țese și țese în jurul acestor figuri legendare ale neamului ,,povești”de-a dreptul captivante care, dacă și-ar găsi maetrul transpunerii pe ecrane, ar putea deveni seriale cu mare succes la public (vezi ,,Suleiman Magnificul”, serialele coreene care au cucerit, incredibil, toate vârstele). Toposurile aduse în centrul epicii sale (Piatra Șoimului, Mânăstirea Capriana, Poarta Țării, Valea Albă, Codrii Cosminului, Cetatea lui Duma Negru), metaforele parabolice din chiar titlurile acestor ,,istorisiri”(Piatra Șoimului, Cântecul ciocârliei, Lupul Alb, Acvila Neagră, Vulturul deșetului, cuvintele metaforice din titluri (Răpirea, Nunta, Bătălia, Primarul, Armeanul), scrierile cu majuscule a multora dintre locuri, fapte, evenimente (din prețuire pentru istoria lor), trezesc interesul, invită la lectură, vorbind ele însele despre însemne ale unui trecut fabulos, neexploatat și prezentat lumii așa cum el a fost, cu nimic mai prejos decât al altor mari nații, dimpotrivă. 
  
În plin pătrar al secolului XXI, când atenția publicului este canalizată criminal spre violență și kitsch, când sunt considerate valoroase scrierile literare, artistice în general, care încâlcesc mintea - indiferent cum s-ar numi curentul/trendul acesta -, o lectură de aceste gen aduce o reconfortare a spiritului, readuce în suflete raza de lumină și speranță în viitorul nației, a omenirii în general. Căci aceste ,,istorii” sunt scrise cu credință și cu respectarea întocmai a adevărului istoric, autorul documentându-se temeinic pentru fiecare volum în parte, scormonind prin arhive, biblioteci, deplasându-se la fața locului spre a-și putea vizualiza avant la lettre scenele, personajele ce urmează a evolua imaginar în acele cadre reale. Există la autor un adevărat cult pentru istoria acestui neam, o omenie, bună credință, o religiozitate nehabotnică, o bunătate și blândețe care se revarsă din tot ceea ce el scrie. Căci în toate aceste personaje, istorii, fapte de eroism este ceva și din sufletul autorului, el visându-se a fi în centrul acțiunii din acele vremuri, poate idealizate, dar care ne-au lăsat o țară pe care cei de astăzi nu știm a o prețui și apăra așa cum ei au făcut-o și cum ea merită, căci nu în zadar e numită Grădina Maicii Domnului, el, naratorul, un pasional cenzurat, fiind de fapt eroul principal al tuturor istorisirilor sale, ascuns în fiecare dintre eroii săi. 
  
Frazarea urmează îndeaproape modelul său declarat, fără a fi însă o copie fidelă a marelui povestitor, căci scrierile lui Ion Muscalu, deși amintesc de inconfundabilul stil sadovenian, au nota lor de originalitate, particularitate, autorul apropiindu-se cu reverența necesară față de chipuri și fragmente de istorie sfinte pentru neamul românesc. Este vorba despre o scriere alertă, care nu-ți lasă timp de respiro căci evenimentele se succed cu rapiditate, o scriitură foarte frumoasă, proaspătă, păstrând parfumul fin al cărților bisericești, al scrisului cronicăresc adecvat acestui secol însă, presărată cu arhaime scoase din ,,lada de zestere”, mustind de sens și foarte potrivit alese, de descrieri încântătoare de peisaje sau derulări alerte ale unor scene de epos medieval baladesc, eroic și romantic, dramatic și tragic, comic uneori homeric. Încât, odată intrat în miezul acestor întâmplări, nu-ți vine să mai ieși de acolo în realitatea nudă. În plus autorul deține arta portretului, eroii săi, luați direct din istorie, fiind descriși ca ființe vii care par că ies din carte, din timp și se mișcă printre noi în timpul lecturii. Mânuiește cu mult meșteșug scenele, planurile ce alternează amețitor, părând un maetru al capei trasând cu vârful sabiei contururi, atractive, mereu în mișcare. 
  
Dar, dincolo de romanele sale - parte din care sunt déjà traduse în franceză, rusă, engleză, și care au un palmares de premii la Saloanele de carte de la Iași și Chișinău – , Ion Muscalu are și alte preocupări demne de toată lauda, volumul de mărturii despre gulagul românesc din Bărăgan fiind o adevărată surpriză editorială (2013) în acest sens, cu atât mai mult cu cât acest subiect a fost decenii la rând tabu. Este vorba despre o carte document, ce cuprinde mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor și urmașilor lor, ce amintesc de Fântâna Albă, de gulagul sovietic, prin tragismul lor, prin cele îndurate de deportații și abandonații în câmp, sub cerul liber, la discreția intemperiilor, de către bolșevicii veniți pe cai și tancuri din est în frunte cu Ana Pauker.Sunt imagini și ilustrări zguduitoare, care nu pot fi șterse din minte multă vreme ca și întrebarea: Cum a fost posibil? O carte la care a contribuit și prima sa fiică, maică la mânăstirea înălțată pe aceste locuri pline de oasele celor condamnați la moarte. 
  
Aparent fără legătură, în realitate ca o continuare a preocupării sale pentru trecutul istoric al țării în care trăim și care se vrea depopulată din cine știe ce plan monstruos urzit la marile mese ale istoriei, este și interesul său pentru a nu lăsa moștenirea culturală a satelor românești - din ce în ce mai golite de tineri – în uitare. Monografiile realizate despre localități de care și-a legat destinul, sunt modele ale genului, excelând prin temeinica documentare și forma de organizare a vastului material, totdată se constituie în invitații deschise de urmare a exemplului său, ca așezările românești să-și tezaurizeze informațiile care altfel se pot pierde în negura istoriei când cineva s-ar putea întreba cine au fost înaintașii lui. 
  
Autorul se oprește astfel la comuna Scobinți- locul nașterii și plecării sale spre lume, situată în prelungirea de după Bahlui a Hârlăului și la Poalele Cetății Dacice a Cătălinei; comuna Scânteia - locul înfățișării sale ca un altfel de primar din perioada de dinaite de 1989, aplecat spre cultură (vezi Tabăra de sculptură Poiana cu schit) și susținător al tradiției, al bisericii ca stâlp al neamului (vezi schitul descoperit de el și pt punerea în valoare a pledat decenii), al valorii artei (vezii fii săi, amândoi arhitecți, mezina familiei, déjà renumită pictoriță, cu doctorat în străinătate pe domeniu), al apropierii de lumea satului cu necazurile ei (model foarte departe de cel al primarului de azi, preocupat în genere de propriul interes); comuna Rediu (Rediu lui Tătar – care l-a atras prin istoria sa și recenta așezare a casei familiei între hotarele ei); Mânăstirea Bujoreni - la înălțarea căreia și-a adus și el obolul, cu al cărui preot stareț, adevărat luminător al satului după modelul preoților din vechime, om de vastă cultură și pioșenie, este bun prieten și colaborator în fapte de cultură și în cele de binefacere, sociale. 
  
Între acestea din urmă, volumul de memorialistică Cavalerii cneazului din vale, apărut în 2015, este unul special, întrucât el izvorăște direct din amintirile autorului legate de satul natal și împrejurimile sale ștefanieene, de ,,poveștile” păstrate de la moși trămoși ca o zestre scumpă, de chipuri ce i-au marcat anii deschiderii spre lume, de fapte și întâmplări uitate pe nedrept, ca multe dintre cele din trecut căci prezentul nu mai are timp de asta, nu-i așa? Motto-ul utilizat la textul ce deschide volumul - ,,Nu scriu pentru glorie,/Nici pentru a vorbi,/ Ci din râvnă pentru Adevăr”, de Sf. Ion Damaschin – se potrivește foarte bine întregii creații semnate Ion Muscalu – un muscal, singurul muscal iubit de Grigore Vieru, cum a declarat public minunatul poet tribun al românilor basarabeni, o lacrimă a lui Eminescu, plecat spre marele său idol în zi predestinată, noaptea dinspre 15 spre 16 ianuarie 2009, în drum spre casă de la o festivitate închinată nașterii acestui simbol al românismului. 
  
Primul dintre texte, ,,Cavalerii” cnezatului din vale, constituie poate cel mai sensibil și frumos omagiu, plin de liricitate și reverență, apoteotic chiar, adus Hârlăului - ,,cnezatul din vale”- și locuitoril lui, între care s-a numărat și autorul, și subsemnata, cetate plină de glorii altădată, căzută sub praful indiferenței nedemnilor diriguitori vremelnici. Începutul este edificator cât privește bogăția de informații, frazarea frumoasă, reverența pentru acele epoci și acele mari personalități: ,,La hotarul dintre Țara de Sus și Țara de Jos a Moldovei, pe Drumul Tătărăsc, la jumătate de cale dintre Frumușica și Tg. Frumos, pe râul Bahlui, către obârșii, ocrotit de codrii merei și ape întinse, sălășluiește dintru începuturi Târgul Bahlovia (Hârlăul zilelor noastre), așezare străveche de cnezat de vale atestată documentar dinaintea Descălecatului-sfânt răposatului voievod Bogdan I, loc minunat și binecuvântat de pronia divină, cu cetate trainică de zid și vestitele Curți Domnești, mai întâi ale voivodinei Margareta Mușat, ,,mama domniei mele ”(Petru I Mușat, 1378), ale slăvitului întru pomenire Ștefan cel Mare și al altor voievozi de seamă, capital a Moldovei vreme de patru ani(1622-1626), sub Radu Mihnea cel Bătrân, și a domnitorului martir Miron Moghilă Barnovschi voievod”. 
  
Din alt text - Io, Miron Barnovschi Movilă Voievod – aflăm lucruri inedite despre scurta și fructuasa domnie, dar puțin cunoscută, a acestui domnitor-martir cu o vastă cultură, originar din Toporăuții Cernăuților, cu vaste moșii în Bucovina, fost staroste de Cernăuți și pârcălab de Hotin (Hotinul a cărui istorie adevărată e ștearsă astăzi de vecinii noștri și pusă sub ctitorirea unui hatman), apărător viteaz al hotarelor țării, făcător de acte domnești, hrisoave, urice, legiuiri, ctitor de mânăstiri, refugiat la Curțile Hârlăului (după trădarea boierilor – ce noutate!- hrăpăreți, cu un sfârșit tragic (de satârul călăului la Stambul), pentru că a ales surghiunul și nu îngenuncherea.. 
  
La fel de înțesat cu date și evenimente, textul Amfilohie Hotiniul aduce în prim pan un personaj mai puțin cunoscut, născut în ținuturile Hârlăului ,,într-o familie înstărită și evlavioasă”, student al Academiei Teologice de la Kiev, hirotonisit episcop al Hotinului, marele învățat și prelat întemeietor de școli episcopale (episcopia și școala de la Hotin transformate, odată cu încorporarea Bucovinei la Austria, în biserică catolică și, respectiv, în școală militară), nevoit a se retrage la ,,mânăstirea sa de metanie de la Zagavia”, unde traduce și elaborează ,,opera sa de mare valoare didactică, istorică, științifică, literară”. 
  
Un text absolut inedit vorbește despre originile foarte puțin cunoscute a unei mari vițe de boieri și cărturari patrioți bucovineni - Horodiștea Cotnarilor din Ținutul Hârlăului leagăn al neamului Hurmuzăchești -, despre moșia Hordiștei ce aparținea acestei mari familii, locul venirii pe lume a lui Doxachi Hurmuzachi (unde, în semn de prețuire, nu există nici un monument închinat lui, nicidecum o casă memorial cum ar fi meritat) - Hurmuzăcheștii, subiect ce a constituit titlul tezei de doctorat a renumitului cercetător cernăuțean Ilie Luceac, citat de autorul acestui volum ca sursă. 
  
Ion (Iancu Onu) prezintă figura luminoasă dar aproape necunoscută, a unui pedagog și autor de cărți din satul Bădeni (Abecedar, 1935), fost elev al învățătorului Mihai Busuioc de la Școala din Bădeni (chiar dascălul și personajul din povestirea ,,Domnu Trabdafir” de Mihail Sadoveanu), cu studii la Geneva, întemeietor al renumitei, dar uiatei în timp, Școli pregătiroare mixtă de învățători și învățătoare - Școala Normală ,,Principele Mircea” din Bădeni. 
  
Un ultimo text, Costache Fedeleș, este scris cu emoție vizibilă, întrucât personajul descris este chiar unchiul autorului, ,,unul dintre cei mai străluciți educatori pe care i-a avut țara noastră (Ionel Maftei), cu studii la Leizig, Berlin și Munchen, cu un doctorat în Germania, profesor la Școala Normală Vasile Lupu din Iași, Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași, Facultatea de Teologie din Iași și Chișinău 
  
Volumul se încheie cu un sumar și cu ilustrații grăitoare despre locurile, personalitățile, documentele amintite. 
  
Carte de memorialistică ce are la bază o documentare acribioasă uimitoare, ,,,Cavalerii” cnezatului din vale este valoroasă nu numai prin informațiile uluitoare oferite pe care autorul însuși pare a le struni uneori cu dificultate, prin portretele ample realizate cu pana sufletului, prin legăturile amețitoare dintre fapte, ci și prin calitatea ei literară intrinsecă, descrierile și frazarea domoală dar plină de zvâcnet cucerind aici ca și în romanele sale. Pare că nu Ion Muscalu a scris aceste ,,istorisiri”, ci ele l-au născut pe naratorul Ion Muscalu cu fabulosul lor ce nu i-a dat pace până nu au ieșit la lumină. 
  
Referinţă Bibliografică:
Catinca AGACHE Ion Muscalu , un istorisitor pasionat al ,,cnezatului din vale” / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1812, Anul V, 17 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!