Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

CEVA E PUTRED ÎN … PARIS!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Frica ucide libertatea. Cel mai rău ar fi să ni se facă teamă. Tot mai multă teamă. Să ne autocenzurăm. Ca pe vremea României comuniste. Libertatea când se negociază, dispare. Unii au ajuns să ucidă că n-au simţul umorului. Andrei Pleşu spunea atât de inspirat că a crede în Dumnezeu înseamnă să-ţi pui întrebări. Dar fanaticii exact asta nu fac, nu se întreabă niciodată, ei ştiu totul. La Paris chiar când scriu aceste rânduri are loc un mare miting, cu circa un milion de participanţi, care militează pentru pace, pentru libertatea de exprimare. N-am văzut însă pe nimeni indignându-se că mai ieri teroriştii islamişti de-ai Boko Haram au măcelărit 2000 de oameni în Nigeria, un întreg orăşel. Puţini au fost cei care au spus respect pentru sufletele omorâte la Baga. Toată lumea a vorbit doar de cele trei zile de teroare de la Paris, despre criza teroristă de 53 de ore dintr-o capitală pe care am vizitat-o recent şi în care am fost uimit de huliganismul negrilor, întrecând multe alte mojicii ale ţiganilor noştri. Săreau turnicheţii de la metro, lovindu-i cu picioarele, în market-uri desfăceau produsele vidate şi le consumau conţinutul sub ochii camerelor de luat vederi şi ai supraveghetorilor, care nu-i deranjau, ba chiar se bucurau când plecau apoi, fără să plătească. Siktir serifsey! Mă întrebam atunci, ca şi acum, de ce nu stau acasă dacă nu le place în Europa, de ce să preiau eu, ca gazdă, religia şi obiceiurile tale? Se pare că din ce în ce mai mulţi negri sprijină islamiştii în Europa şi America. Ar trebui urmăriţi foarte atent. Pentru c-au murit acum 17 oameni nevinovaţi sau mai puţin vinovaţi. Dumnezeu să-i odihnească-n pace! E adevărat şi că proştii fac în realitate ce văd în filme, dar povestea de la Paris, dincolo de critica justificată a serviciilor lor de informaţii, pare a avea toate elementele unei farse macabre, de la care, până la un nou război, mai este doar un pas mic. Haideţi să disecăm puţin povestea. Serviciile secrete franceze au anunţat că i-au depistat pe cei care au comis oribila crimă, grație actelor de identitate abandonate în Citroenul C3 pe care aceştia l-au lăsat de izbelişte pe străzile Parisului. Deci, ce înţeleg de aici : că teroriştii ăia antrenaţi ca la carte să ucidă cu sânge rece, au fost aşa de tâmpiţi încât şi-au pus cagule pe cap să nu fie recunoscuţi, dar nu au plecat de acasă decât cu buletinele în buzunar. Documente pe care ulterior masacrului le-au lăsat, ca nişte Dorei, la îndemâna anchetatorilor, astfel încât aceştia să-i poată depista instantaneu ... Actele puteau fi false pentru a-i duce pe anchetatori pe o pistă greşită, dându-le timp celor doi criminali să ajungă undeva unde să fie în siguranţă. Şi încă ceva ce nu înţeleg: după ce au ucis jurnaliştii francezi, teroriştii au petrecut câteva minute bune pe stradă, trăgând în stânga şi în dreapta. Şi Poliţia franceză, nicăieri. Şi nu erau 3 terorişti care au plecat cu Citroenul C3, ci 2. Ambii aveau Kalashnikov. Nici urmă de aruncătorul de grenade AG7 - o armă extrem de distructivă, la care făceau referire martorii, care este un aruncător de proiectile reactive de fabricaţie 100% românească. Repet: AG7 este un aruncător de grenade (de proiectile reactive) de fabricaţie 100% românească Dacă au avut-o, de ce nu au folosit-o ? Mai mult: analizând imaginile din stradă, am rămas mirat că nu am văzut nicio urmă de sânge şi nici un recul, după ce poliţistul rănit şi căzut pe trotuar a fost împuşcat în cap cu un glonţ 7.62, care, în mod normal, ar fi trebuit să-i sfărâme capul victimei şi să genereze o baltă de sănge. Ei au tras foc cu foc, nu s-au precipitat, erau în continuă mişcare, astfel ca să nu fie o ţintă uşoară pentru oricine. Deasemenea lucrau în binom, adică se sprijineau unul pe altul cu foc. Culmea ridicolului, la final, înainte de a se urca la volanul C3-ului, cel care l-a împuşcat pe poliţist, face un gest ciudat cu mâna, ca şi când ar fi transmis un semn cuiva. Şi nu în ultimul rând mă întreb şi eu, precum colegul Ovidiu Zară, cum dracului au reuşit să străbată teroriştii Parisul şi să se facă nevăzuţi fără ca niciun echipaj de poliţie să nu-i oprească ? Hai, înţeleg, că la faţa locului nu a ajuns Poliţia. Dar nici după să nu ai tu niciun echipaj pe urmele asasinilor ? În neuronul meu ceva nu se pupă ... Să fie oare doar oboseala de după sărbători ? Totul pare o nouă "făcătură", de care mai marii lumii globale aveau neapărată nevoie! Îmi spunea un specialist, subsemnatul nefăcând serviciul militar pentru c-am jucat fotbal de performanţă, dacă nu tragi din apropiere, glonţul de 7,62 îţi sparge căpăţâna ca pe bostan şi împrăştie materia cerebrală la locul de ieşire, cauzând o hemoragie abundentă. Eu cred că jurnaliştii de pe acoperiş au sunat prima dată la numărul de urgenţă, iar apoi s-au apucat să filmeze. Teroriştii, după unii monitorizaţi de FBI, au ieşit afară după 5-6 minute, timp suficient să fie încercuită clădirea sau cel puţin să fie blocate străzile şi ieşirile. Parcă seamănă cu "Gemenii" din 11 septembrie 2001. Cum suntem un popor bolnav de scenarită, pe teoria conspiraţiei, putem merge până acolo încât să credem că jurnaliştii de la Charlie Hebdo au fost intenţionat dirijaţi spre caricaturile religioase (o chestie complet lipsită de morală de altfel) tocmai pentru a-i transforma în ţinte. Glumă, glumă, dar miroase din nou a brigăzi roşii. Cred că ne aflăm în faţa celei mai mari conspiraţii din istorie. Nici măcar ‘’ei’’ nu ştiu ce să facă. Am sentimental că retrăiesc revoluţia română în direct, varianta franceză. Sper din tot sufletul să mă înşel. De aceea afirm cu toată convingerea că totul e o mascaradă pentru a reintroduce legea Big Brother, cu amendamente mult mai dure. Sclavii din mult doritul neo-sclavagism nu mai trebuie să mişte în front, gata! 
  
În loc de concluzie 
  
Celebrul filosof şi scriitor italian Umberto Eco i-a comparat pe jihadiştii din gruparea Statul Islamic (SI) cu naziştii, estimând că şi unii şi alţii nutresc o ‘'dorinţă apocaliptică de a pune stăpânire pe lume'’, informează AFP. ‘'Un război este în curs şi suntem cufundaţi în el până la gât’', a atenţionat celebrul scriitor, care a sărbătorit recent 83 de ani. De asemenea, Eco a evocat riscurile legate de fenomenele migraţiei în masă, înregistrate în aceşti ultimi ani. ‘'Încă în urmă cu 30 de ani scriam că, dacă nu va fi găsit un nou echilibru, va curge mult sânge'’. ‘'Civilizaţia occidentală, indiferent dacă are sau nu forţa de a se susţine, se confruntă cu un colosal proces de migraţii, cum s-a întâmplat în urmă cu secole pentru civilizaţia romană'’, a mai spus Umberto Eco. 
  
POMPILIU COMŞA 
  
Referinţă Bibliografică:
CEVA E PUTRED ÎN … PARIS! / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1473, Anul V, 12 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!