AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Literatura > Eseuri >  



Vă implor,tăceţi mai tare!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Hărmălaia prezentă e rodul surdinei trecute. Polul plus de astăzi, al preaplinului, e urmarea polului minus de ieri, al deficitului. Aspiraţia spre belşug e revolta mută a săracului. Avem printre noi şi pe cei care au răspuns la orice, un fel de avocaţi fără barou. De aceea, sumarul unui manual pentru ticăloşi de talie mică pare la îndemână. Fi creativ. Înjură dacă trebuie, plângi dacă poţi. Fă exces. Fă-te remarcat. Atacă. Deturnează discuţia. Dacă nu poţi convinge, zăpăceşti-i. Poate pentru ca să uităm că minciuna repetată foarte des riscă să devină adevăr, iar jignirile tolerate sunt pe jumătate asumate. Lege anticinism nu se poate da. Şi nici nu ar fi sănătos. Însă toate celelelate sunt rezolvabile. Sau măcar aduse sub control. Până atunci, vom continua să facem zapping printre mitocani. 
  
De fapt ce este mitocanul? Mîrlanul (de la a (se)mîrli este în fond împreunarea ovinelor, din scr. mrljati, adică a strica, distruge. Cezar Petrescu scria undeva ''Până atunci îi ţinuse calea, ruşinat să nu cunoască lumea că i s-au aprins călcîile după o fată de mîrlan'', iar Eusebiu Camilar nota ''Pute ..., să intre aer... Toţi puţiţi, toată mîrlănimea ... ieşiţi afară ...''. Pe mitocanul etern abia geniul lui Rabelais îl scoate la iveală în chip strălucit. Cortegiile carnavaleşti îl aduc pe mitocan în piaţa publică, spre spaima şi deliciul privitorilor. Mîrlanul e, de obicei, sfidător. Ştie regulile şi le calcă cu voluptate. Îl caută pe omul cuvincios să-l calce pe bătături. Trăieşte din spectacol. Din încontrări publice. Pentru el, unul ca mine nu este strident. Viaţa mea ordonată e incoloră. Nu am gustul bîlciului. Mitocanul trage din fire tot ce strică rânduiala. E deviant. N-are manere. Perechea lui, ţoapa este informată în general de pe internet, ştie tot, cunoaşte tot cu privire la locul de derulare, de pildă, a unei ceremonii religioase, starea vremii sau costul şi rostul pelerinajului. Este atinsă de sindromul ''de guru'' , aşa că nu ezită să răspândească în jur gânduri cu iz de filozofie de salon de coafură, legate de tristul destin al neamului românesc, căci ţoapa este româncă, cu ''r''-ul apăsat, până în măduva oaselor. Mai nou, ţoapele sunt obsedate de medicina alternativ-naturistă, de tendinţele bio-eco de hrană sănătoasă. Până la urmă par nişte păpuşi automate, perfecte la exterior, vidate de sens şi năzuinţă în interior. La urma urmei, la tzoapa c'est moi! Dar ce ţoapă are puterea să recunoască faptul că e ţoapă? 
  
Ţoapa şi ţopîrlanul derivă din interjecţia ''ţop''. Mitocănia ordinară dezgustă. Mă întreb de ce nu-i ard o scatoalcă bădăranului, de ce nu-l înjur de mamă, de ce nu-l pun să lingă asfaltul pe care-l impurifică. De ce nu-l ia poliţiunea, cum vrea Ziţa. Mitocanul extraordinar, însă, nu trebuie să dispară. Are rostul lui în existenţa legii, pe care, în cele din urmă, spun savanţii, o consolidează. Am un coleg de breaslă mitocan enigmatic, demon al carnavalului, călăuză în noapte şi în călătoria spre Dincolo, maestru de ceremonii funebre.  
  
Celor păţiţi ca mine, le dau un sfat: să nu-i iubiţi pe mitocani. Doamne fereşte! Gândiţi-vă, totuşi, la plictiseala enormă a unei societăţi perfecte, fără nici un accident detestabil. Îţi vine să te sinucizi într-o asemenea lume, dacă nu te ucide ea mai întâi, fiindcă în esenţă este o închisoare. Fiţi mitocani cu graţie. Mitocani reflexivi. Nu vă feriţi de ridicul. Absenţa lui este mortală. Mitocanul e inepuizabil. Dacă nu te răzbeşte în lupta dreaptă, îţi dă la gioale. Conflictul dintre oamenii civilizaţi şi mitocani se sfârşeşte de obicei cu victoria celor din urmă. În luptele dintre ei, jocul insultelor scînteiază savant printre zarzavaturi. Spunem că mitocanul n-are gust. Dar se bucură de libertate ca un copil care calcă în bălţi. Canonul devine oprimant şi inoperant. E scandalos, nu? Cum nu ştiu dacă există o genă a mitocăniei? Aştept comentariile voastre. 
  
În loc de post-scriptum : autorul de faţă nu este plătit să scrie despre acest subiect. Aşa că scrie doar un eseu frivol, în vânt. Cu plecăciune, 
  
Pompiliu COMŞA 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Vă implor,tăceţi mai tare! / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 1367, Anul IV, 28 septembrie 2014.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!