Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Poezia în formă pură sau Tratat de falsă singurătate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE 
  
(SINGURĂTATEA POETULUI DE CURSĂ LUNGĂ) 
  
Liviu APETROAIE 
  
Deşi în poemul de deschidere al volumului „Adorabila fiară”*, Cristina Emanuela Dascălu pare convinsă că „De mult/ Nu mai locuieşte/ Nimeni/ În Mine”, ceea ce urmează devine o experienţă cu totul lucidă de a accepta existenţa unui eu profund, răspândit în ţesuturile organice şi în câmpurile psihice, un eu pe care, simţindu-l confuz, îl caută, poetic, privind interior, ca un speolog, rămas fără lumină şi busolă, dar credincios şansei de a străbate nebănuitul labirint. 
  
Volumul e dens, densă este şi materia poetică, pentru că autoarea, urmare a experienţelor intelectuale, dublate de o erudiţie explicită, îşi defineşte dubla hipostază a trăirii, în veacul ce i-a fost dat: pe de o parte, un personaj al lumii deschise, aşa cum ne obligă vremea, pe de cealaltă parte, o fiinţă care se hrăneşte din interioritate, care simte şi caută sensul „adorabilei fiare” care o poartă, vectorial, înspre lumea trăită. „Port în mine adorabila fiară:/ Colţii-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelişul de solzi al mirosului scund.” Şi eterna muşcătură a colţilor dinlăuntru, cea care produce poema, reculegerea şi confesiunea. Prin poezie, Cristina Emanuela Dacălu îşi rosteşte eul, identitatea. Această „adorabilă fiară”, mai mult închipuită decât reală, recompune întreg proiectul spiritual al autoarei, acel proiect care nu are loc în contemporaneitate şi, probabil, nu va avea niciodată un loc şi un timp mai mult decât acum. Tocmai de aceea, cu siguranţă, conştientă de acestă ratare predestinată, poeta construieşte sistematic un loc al împlinirii, un spaţiu vegheat de o fiinţă abstractă, dar emanată de propriul eu liric, care să-i susţină refugiul.  
  
Întreprinderea e vastă. „Poezia e drumul invers”, iar acest drum răsturnat e construit din piatră amară şi dură; nu întâmplător, emoţiile poetei se aruncă, de multe ori, în structurile rezistente ale pietrei, în care se şi întruchipează. „Să sfărâm zidurile, dar construcţia să rămână Acolo,/ Să treacă orele, timpul să rămână pe loc/ Am alungat gândul absolutului din mine,/ De dincolo mă privea ochiul ce plânge,/ Şi am construit încă o sută de trepte”. Din sfărâmătura de ziduri, autoarea recuperează, cu un atent gest al memoriei, toate faptele rătăcite în structurile verticale şi le reaşează în construcţii orizontale, nimic nefiind în pierdere, ci, mai mult, într-o stratificare sufletească mult mai solidă, mai stabilă. E multă contorsiune în spiritul poetei, mereu e la graniţă, mereu (bună sintagma „Sfatul vameşului”, titlul celui de-ai doilea fascicol poetic al volumul), se retrage, îşi asumă singurătatea, falsă într-un fel, de vreme ce acolo, unde „cobor în mine ca-ntr-o catedrală de linişti,/ Paşii mei foşnind pe caldarâmul ideii de ieri”, o altă identitate are dreptul la exprimare. Acolo, unde, „ne construim zilnic; un cuvânt, o piatră,/ un cuvânt, o piatră,/ dăltuim în jurul nostru edificii de sunete/ de aceea ne şi auzim aşa de greu unii pe alţii/ închişi în propria noastră singurătate/ ca într-o temniţă fără uşi, fără ferestre”. Şi chiar în această temniţă absurdă, există un drum nesfârşit, nevăzut în felul lui, dar mereu deschis, e drumul celor aleşi să călătorească în propriul eu, să-şi întâlnească rostul şi destinul. 
  
Îmi atrage atenţia scrisul Cristinei Emanuela Dascălu. Clar, în complicarea lui propusă de temă. Supus, cu grijă, unei stări calofile, acordate cuvântului pur, curat, propriu românesc. Poeta găseşte lexicul grav, cel adecvat stării contemplative, ritualului de întoarcere spre sine. Versul e bine situat prozodic, cu reuşite ale unui ritm interior care face lectura plăcută. Poate şi faptul că acest tip de confesiune presupune sinceritate, obligă autorul să fie deschis tuturor tipurilor de hermeneutică.  
  
Poetica Cristinei Emanuela Dascălu te obligă, într-un fel, să vrei să cunoşti, în viaţă şi fapte, autorul. De multe ori, întâlnirea cu autorul poate fi dezamăgitoare. S-ar putea să-l vezi ca om, rupt de poema sa. S-ar putea să crezi că e o tehnică, pe care autorul doar o produce, din talent, inspiraţie ori bună mânuire prozodică. Mi s-a întâmplat, uneori. Nu şi acum, din fericire. Cred că poeta noastră va sfârşi tot ca poetă.  
  
„Vine ora spre tine/ Vine să-ţi bată, să-ţi spună/ Când imposibilul/ Cu posibilul au frontieră comună” (Sfatul vameşului). 
  
* Cristina Emanela Dascălu, Adrorabila fiara (poezie), ed. Cigarux 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Poezia în formă pură sau Tratat de falsă singurătate / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1342, Anul IV, 03 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!