Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Paul Polidor         Publicat în: Ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Paul POLIDOR - DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am citit cu pasiune, aş spune chiar devoratoare, scrierile Marinei, o combinaţie între stilul jurnalistic şi proza scurtă a modernismului de azi, extrem de captivante, neplictisitoare, însă, mai presus de orice, purtând „pecetea” personalităţii inconfundabile a autoarei. Temele abordate uimesc lectorul prin diversitatea lor, prin apetenţa către lumea reală pe care Marina Almăşan o descoperă şi re-descoperă zilnic suav, puternic sau „bombănind” cu ochi miraţi de copil, pentru că, nu-i aşa, parafrazându-i pe clasici, nimic din ce aparţine vieţii umane nu îi este străin prietenei noastre, Marina. Spun „prietenei”, fiindcă autoarea chiar îşi apropie foarte mult cititorul de problemele, insomniile şi speranţele vieţii de zi cu zi, probleme în care ne regăsim fiecare dintre noi.  
 
Vom face un excurs, aşadar, prin temele mini-prozelor Marinei Almăşan, încercând să argumentăm cât de nedreaptă este lumea în care trăim, unde bârfa şi veninul invidiei poartă „stigmatul” mondenităţii false... Persoana publică Marina Almăşan a fost judecată de români strâmb, nefiresc de dur (în Ţara unde lupu-i moralist, tu pui la zid mielul...), dând crezare tuturor afirmaţiilor denigratoare, murdare, emise de presa care vrea cu orice preţ scandal (chiar cu preţul distrugerii totale a sufletului celui incriminat; un fel de război total, de anihilare...). Publicul românesc, îndopat cu talk-show-uri, telenovele şi concursuri de sorginte occidentală (nu vedeţi că începem să nu mai avem cuvinte neaoşe în această lume nebună, ultrainformatizată?...) ar trebui să vadă şi să cearnă din viaţa unui artist ceea ce rămâne valabil şi peren pentru istoria culturală a acelui popor, şi nu problemele din viaţa personală. Acestea vin şi trec, precum apa: rămân doar pietrele aşezate în destinul neamului respectiv, chiar cel legat de culturologia mass-media (unde lucrul bine făcut, cu acribie profesională, devine din ce în ce mai mult o „rara avis”).  
 
Dând la o parte scandalurile legate de mariajele şi iubirile Marinei (nu uitaţi memento-ul Cristic: cine este fără de păcat, acela să arunce primul piatra!...), noi, admiratorii ei, ar trebui să citim printre rânduri şi să observăm că, în spatele înşelătoarelor aparenţe, stă omul de cultură Marina Almăşan, părintele Marina Almăşan, care a încercat să împace imposibilul în lumea perfidă a mass-media: şi capra, şi varza, şi soacra, şi televiziunea, şi bărbatul... Vi se pare uşor? Mie nu. Oamenii de televiziune nu prea au viaţă personală normală, dar Marina s-a încăpăţânat să rămână o mamă-prieten, o mamă afectuoasă pentru copiii săi.  
 
Este una din insomniile Marinei, când, ”legându-i instinctiv fularul la gât puştiului meu adolescent, am fost admonestată cu replica: „Hai, mama, încetează, nu mai sunt copil!” Aproape automat, ca într- un reflex pavlovian, mi-au venit în minte frecventele vizite făcute de mine mamei mele, care, invariabil, la plecare, îmi spune, neţinând seama de vârsta mea aproape matusalemică: „Eşti prea uşor îmbrăcată, azi e frig afară!” sau „Nu-mi place că ai slăbit şi eşti trasă la faţă! ... Până la urmă, deşi anii trec în galop pe lângă noi (de fapt PRIN noi!),rămânem copiii părinţilor noştri, până la adâncile lor bătrâneţi. E, poate, un alt fel de materializare a proverbului „Sângele apă nu se face” ...  
 
Dar se pare că nu este peste tot aşa. Desele mele preumblări pe potecile Planetei, precum şi avalanşa de filme americane care mi-au colorat maturizarea, au demonstrat că lucrurile pot sta şi altfel. Americanii, bunăoară, nu-şi cocoloşesc progeniturile, decât eventual până în momentul acela clasic, prezent în destule filme de-ale lor, în care, pe o pajişte întinsă de un verde ireal, printre baloane şi tonete cu hotdog, are loc ceremonia absolvirii colegiului, iar tinerii americani, îmbrăcaţi în robe şi înfăşuraţi în acel zâmbet alb şi larg, specific Hollywood-ului, se pregătesc să-şi ia zborul ... Şi, după genericele de final ale filmului, chiar şi-l iau, dispărând, uneori, pentru o veşnicie, prin cotloanele întinsei lor patrii. Iar părinţii americani rămân să-şi deruleze, idilic, existenţa, în vilişoara părintească, înlocuind cu succes frământările legate de bunăstarea odraslelor plecate în lume, cu liniştea unei partide de golf sau cu mici acţiuni umanitare, iniţiate de parohia din care fac parte. Din când în când, câte un telefon răzleţ îi încunoştinţează că au devenit bunici sau, în cel mai fericit caz, se trezesc, în faţa casei, cu o limuzină cu număr de California, din care se rostogolesc fiica, ginerele, nepoţii deja de vârsta şcolară şi obligatoriu un câine flocos, care dă activ din coadă. Fericirea e generală şi durează câteva zile.  
 
... La noi, la români (şi am constatat că acelaşi lucru se întâmplă şi la celelalte popoare răsăritene), cordonul ombilical este, se pare, mult mai puternic. Ne simţim răspunzători pentru copiii noştri până în momentul când doamna Aceea sobră, având ca accesoriu principal o coasă, cu sau fără cristale Swarovski, ne va invita în călătoria fără de întoarcere. /.../ Tema predilectă a discuţiilor cu vecinii, prietenii sau colegii de serviciu o reprezintă copiii noştri, ne legăm planurile de viitor de ale lor, le creştem copiii, îndurând, de multe ori, din partea acestora toate obrăzniciile pământului, doar pentru faptul că sunt „copiii copiilor noştri”. Trăim prin ei, trăim pentru ei, sacrificând, de multe ori, propria fericire, pentru ca lor să le fie mai cald, mai bine, mai uşor ... Aşteptăm recunoştinţă? Ne omoară absenţa repetată a măruntului „mulţumesc”? Face parte şi absenţa lor din penitenţa pe care ne-am asumat-o, în momentul în care ne-am hotărât să devenim părinţi. Şi uite, chiar acum, după ce voi expedia către Mehedinţeanul aceste rânduri, promit că mă voi repezi până la mama şi, fără vreo explicaţie anume, o voi strânge cu putere la piept! ... ”(din volumul “Insomniile Marinei”, Leda, Bucureşti, 2012).  
-------------------------------------------------------  
* Extras din revista “Personalităţi în aria interferenţelor internaţionale” Anul II, Nr7(2014 Director fondator şi editor: Paul Polidor  
** Foto (arhiva personală a autorului): „ Din mamă rusoaică şi tată ardelean, Marina este un produs perfect al interferenţelor culturale ... ”  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Paul POLIDOR - DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ / Paul Polidor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1384, Anul IV, 15 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul Polidor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Polidor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!