Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Paul Leibovici         Publicat în: Ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

CROAZIERĂ pe BISTRIŢA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După un zbor de câteva ore am aterizat pe aeroportul din Cluj Napoca unde ne aştepta un elegant şi confortabil auto-turist . 
  
Iar la drum...spre Bistriţa unde gazdele amabile ne-au servit o cafea, apă de izvor şi ...numeroase cuvinte de,,bun venit''. 
  
Autocarul avea fotolii comode şi cum eram după câteva ore pe drumuri, în legănatul plăcut era cât pe ce să adorm. 
  
Vocea îndrumătorului care povestea despre m-ţii Rodnei mi-a atras atenţia. Aşa dar, mi-am şters cu batista umedă pleoapele apoi, fruntea şi am ciulit urechile. 
  
,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi şi seara ne vom odihni la Rodna.''spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. 
  
Şoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar, aerul proaspăt contribuia împreună cu legănarea din fotolii la o somnolenţă plăcută. 
  
Mie îmi sună în urechi cel mai potrivit cuvânt al ghidului,,odihna''. 
  
După ce rucksacul şi încă o boccea au fost transportate în intima cameră, urma duşul şi odihna mult visată. 
  
Dar, vocea plăcută pe care o auzisem ne invită la ,,masa de seară''. Gazdele primitoare au deschis câteva sticle cu vin de ,,Valea vinului'',ceea ce într-adevăr ne-a refăcut. 
  
Des-de dimineaţa am pornit-o spre Izvoarele Bistriţei din inima m-ţilor Rodnei. Parcul Naţional pe unde se află izvoarele Izei-Tăul-Muced. 
  
În faţa noastră se înălţau Carpaţii Răsăriteni cu înălţimele Gutăi, Rodnei, Bistriţei. 
  
Încă din perioada primei tinereţi mi-am dorit să urc pe o plută care timp de câteva zile se înalţă şi coboară, se suceşte pe la coturi şi opreşte după ore de legănare pe valuri, la marginea unui sat unde ne puteam odihni. 
  
Cu toate că în zilele noastre, plutăritul e interzis căci nu mai e rentabil o plimbare pe unica plută a lui moş Neagu, e ca şi cum am face o săritură înapoi spre vremea tinereţii! 
  
Butucii care cândva erau rostogoliţi din pădurile din jur pentru a devenii pentru câtva timp ,,vase plutitoare'' şi apoi prelucraţi la fabricele de cherestea din Piatra-Neamţ, Bacău sau Galaţi de ani au fost suspendate. 
  
,,Plutăritul'' pe mici distanţe a rămas doar în poveşti sau un sport vremelnic. 
  
După ce ghidul luă legătura cu nişte foşti plutaşi, în una din primele zile am pornit-o la vale, adică spre Gura Barnarului de unde s-a început plăcuta legănare pe apele Bistriţei. Am parcurs cam 40 de kilometrii. Privirile ne fugeau ba pe apele strălucitoare ale Bistriţei, ba spre nestăvilitele întinsuri care ne înconjurau. Liniştea era din când în când 
  
  
întreruptă de cântecele pasărilor ori ale colegilor de pe plute care îşi suceau capetele şi încercau să se ia la întrecere cântând melodii care le veneau pe coardele cam străpezite. 
  
Cei patru plutaşi încercau să povestească din amintirile lor. La drept vorbind, plutăritul era o meserie pe cât de anevoioasă, pe atât de grea şi periculoasă. Nu odată câte un plutaş rămase fără degetele de la picioare, ba după spusele unuia din ei-a lui Vlad, a cărui părinte a fost toată viaţa plutaş, s-au betegit pe viaţă. Se întâmpla ca apele furioase să nu de-a voie pe la vreun cot, să treacă dihania de plută...atunci Zărnoiu-că aşa s-a numit bietul om, s-a dat jos de pe plută şi tot încercând ,contra valurilor să le înfrunte puterea ajutat de alţi plutaşi, deodată i s-a prins corpul între plută şi mâlul adânc... 
  
Plutaşii noştrii şi-au făcut semnul crucii împingând alene pluta spre mal, în aşa fel ca noi turiştii-oaspeţii lor, să poată coborâ în voie . 
  
Ni se pregătise odăi de odihnă peste noapte în satul Lunca. Ba, gazdele ne-au pus pe masă tot felul de bunătăţi precum o mămăligă fierbinte alături de brânză de burduf şi o roată de caş pe care le-am udat mai întâi cu câteva înghiţituri de ţuică de prune. Apoi, ne-au adus, pe un fund de lemn o găină bine rumenită cu mujdei. Cănile de lut ars le-au umplut cu vin de casă aşa că noaptea a trecut mai mult sprijinindu-ne de pereţi, decât pe paturile din cele două camere, pregătite cu multă destoinicie. 
  
Nu mai erau chiar ,,zori de zi''când ne-am dus spre rubinetul cu apă rece ca să ne împrospătăm fiinţele. ...şi nici ora plecării pe a doua rută nu mai era după plan, dar am reuşit să urcăm pe plută şi să străbatem distanţa Barnar- Lunca –Poiana Teiului în cele mai bune condiţii. 
  
Secretul de a ajunge cu pluta la destinaţie e să ştii să vâsleşti pentru a putea duce pluta unde vrei. Plutaşii au fost oameni care cunoşteau mersul apei. Cunoşteau unde sunt bolovani, poduri de lemn care înlesneau trecerea dintr-o parte în cealată a satului. Plutaşii ştiau să înnoate ca nimeni altul. Erau experţi în prevederea vremii, după semnele ce se arătau ori pe bolta cerească, ori ale vietăţilor precum peşti,broscoi şi chiar viermişori care pluteau pe şi sub apă. Ascunzătorile unora din micile vietăţi marine semnalizau ,,vremea'' după cunoscătorii naturii-meştrii plutăritului. Adesea, ei prevedeau timpul aversiunilor şi pericolele când s-ar fi putut lovi două-trei plute între ele, din pricina furtunilor. 
  
Sportul plutăritului ar aduce în România sute, poate chiar mii de turişti, dornici de asemenea atracţii sportive. Pe anumite porţiuni de pe Bistriţa s-ar putea practica plutăritul, după cum spune profesorul Cojocaru-care a propus ca la Zugreni pe o distanţă de 60 de kilometri, să se organizeze plutăritul primăvara, când este multă apă. 
  
  
Ceea ce ne-au povestit luntraşii, dar şi noi am constatat că Bistriţa s-a modificat foarte mult în această lungă perioadă decând plutăritul a fost desfiinţat. 
  
Ca unul din tinerii care pe vremea şcolii împreună cu alţi colegi ne aventuram pe Bistriţă de la Piatra-Neamţ până după Podul de Fier de la intrare în Bacău, acum nu mai era posibil . 
  
Au apărut tot felul de stânci, insule, grinduri care împiedică şi pun în primejdie plutăritul şi plutaşii. 
  
Sezonul plutăritului începea pe atunci cam la mijlocul lui Martie şi ţinea vreme îndelungată, până în adâncimea toamnei, ba uneori în noiembrie când cădea zăpada. 
  
Imaginaţi-vă că nu odată se auzea, iar ziarul ,,Bacăul'' relata despre catastrofa navigaţiei: s-au lovit plutele de o pârtie de gheaţă...! Numai atunci, mai marii municipiului se adunau şi luau hotărârea ,,nu mai e permis plutitul pe Bistriţă până în primăvara anului următor''. 
  
Dacă în zilele noastre Plutitul ca profesie nu este necesar economiei naţionale, el poate deveni –pe anumite porţiuni ale Bistriţei-un sport atractiv pentru turişti. 
  
Din scurta mea vizită prin acele locuri pitoreşti şi poate unice, vâslitul pe Bistriţa ar devenii în anii noştrii un sport căutat . 
  
Amenajarea, pe anumite porţiuni ale Bistriţei, folosirea bărcilor cu vâsle şi chir cu motor, ar contribui pe deoparte la cunoaşterea naturii coborând din Munţii Rodnei şi străbătând pe cursul apei ,,Bistriţa Aurie'', afluenţilor care o îmbogăţesc de-a lungul străbaterii prin oraşele ,şi satele care o însoţesc. 
  
În acest mod, turiştiii vor putea cunoaşte marele tezaur cultural român.Nu puţine sunt satele de lângă Bistriţa care adăpostesc Biserici de lemn , Mânăstiri şi Case unde marii cărturari îşi aveau ori originea, ori locuinţele unde au creeat operele literare. 
  
Referinţă Bibliografică:
CROAZIERĂ pe BISTRIŢA / Paul Leibovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2011, Anul VI, 03 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Paul Leibovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Leibovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!