Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ne întrebăm, uneori, dacă vom rămâne în viitorul apropiat fără mult râvnitele resurse de petrol, gaze naturale, cărbuni, dar în special fără preţioasa apă dulce pe care o regăsim în cantităţi tot mai mici pe glob. Aşadar, nu este vorba despre “dacă”, ci mai degrabă despre “când”. Ne despart poate douăzeci de ani, poate chiar câţiva ani de un colaps total al civilizatiei aşa cum ni se prezintă situaţia acum. Pe deoparte, marile puteri ale lumii se ostenesc să formeze stocuri importante de petrol şi gaze naturale pentru vremurile ce vor veni, iar pe de alta, companiile mai inventive caută în continuu metode ingenioase de a înlocui resursele finite cu resurse regenerabile. Însă cu toţii au o mică (eu aş zice mare) problemă şi anume faptul că au cam pierdut deja startul în lupta contra cronometru pentru generarea de energie din alte surse decât cele epuizabile. Ne aflăm deja pe marginea prăpastiei, şi, uneori, nici nu gândim acest lucru. Când toate rezervele de petrol şi gaze naturale vor fi epuizate, când nici suficientă apă dulce nu va mai exista pe Pământ, omenirea se va afla pe cont propriu într-o cursă contra cronometru pentru supravieţuire. Şi nu mai este vorba despre supravieţuirea unui popor, ci despre supravieţuirea întregii omeniri. Cam aşa se întâmplă când nu poţi gândi lucrurile din timp. Este precum într-o partidă de şah, când o greşeală făcută la începutul jocului va duce inevitabil la pierderea partidei. Cu cât putem prevedea mai mult, cu atât vom avea şanse mai mari de a supravieţui vremurilor ce vor veni. 
  
Poate că cei mai mulţi dintre oameni se tem de un eventual război mondial, de un cataclism cosmic sau de revenirea comunismului în lume. Dar prea puţini se tem de epuizarea totală a resurselor planetei şi de efectele catastrofale generate de acest lucru. Şi mai grav este faptul că o parte însemnată din energia electrică produsă la nivel mondial este generată în continuare din arderea sau prelucrarea combustibililor fosili. Cu alte cuvinte, să te trezesti “peste noapte” că tot sistemul care ţine în viaţă întreaga omenire a colapsat doar pentru că nu ai putut să prevezi acest lucru cu zeci de ani înainte, se poate dovedi un adevarat coşmar pentru cei mai mulţi. Iată numai câteva exemple evidente ce pot demonstra în ce cosmar ne-am trezi, dacă “peste noapte” am rămane fără stocurile de combustibili. Am fi puşi în imposibilitatea să: 
  
- aprovizionăm magazinele cu produse, dar în special alimente, apă şi medicamente; 
  
- folosim avioane şi vapoare pentru transportul persoanelor pe distanţe lungi, dar în special pentru apărare; 
  
- alimentăm cu electricitate zone întinse de pe glob; 
  
- încălzim locuinţele şi clădirile de birouri pe perioada iernii; 
  
- obţinem diferite materiale sintetice bazate pe hidrocarburi. Fără aceste materiale, numeroase ramuri industriale ar avea de suferit pentru că nu ar mai avea materialele necesare asamblării produselor finite. 
  
Iată numai câteva exemple care, în timp, ne-ar arunca direct (sau parţial) în epoca de piatră. Să ne gândim cum ar fi să aprovizionăm marile oraşe cu fructe, legume şi carne, toate aduse cu căruţele de la mare distanţă. Cum ar fi să nu ne mai întâlnim niciodată cu prietenii sau rudele aflate peste mări şi ţări. La urma urmei, nu s-ar mai pune problema turismului care ar lipsi cu desavarsire, ci ar deveni totul doar o chestiune de viaţă şi de moarte pentru toşi, mai mult decât o simplă problemă de supravieţuire. Dacă în cazul unui cataclism, de exemplu o furtună solară de mare amplitudine care ar lăsa Pământul fără electricitate şi echipamente electrice pentru câţiva ani buni, omenirea tot ar mai avea şanse reale de redresare, dar în cazul lipsei de petrol, fără o regândire totală a sistemului, omenirea s-ar întoarce cu siguranță la vremurile epocii de piatră. 
  
Dar orice lucru rău aduce cu el și câteva lucruri bune. Dacă putem să le numim bune. Întorcându-ne chiar și parțial la epoca de piatră, am deveni cu toții mai sănătoși, mai puternici și poate... mai fericiți. Chiar dacă pare un paradox, ceea ce nu ne poate distruge ne face mai puternici. Chiar nu v-ați imaginat vreodată cum ar fi să nu mai circule nicio mașină prin orașul dumenavoastră? Foarte simplu. Am beneficia cu toții de mai multă liniște, aer curat, mai mult spațiu liber pentru pietoni și bicicliști. Mai mult spațiu verde și mai mult loc liber pentru oameni și nu pentru fiare mai mult sau mai puțin vechi. Poate că este mai comod să ne urcăm în autoturism pentru a ajunge din punctul A în punctul B, dar nu este și cel mai benefic pentru organism. Poate că este mai comod să cărăm un produs mai voluminos cu ajutorul unei mașini, dar nici să-l cărăm cu căruța nu este imposibil. Doar că cere mai mult timp. La urma urmei, generatii întregi înaintea noastră nu au beneficiat de aceste “indispensabile” tehnologii, dar erau cu toții mai sănătoși și mai fericiți. Și nu i-a omorât nici râzboaiele, nici cancerul și nici sedentarismul astazi mult întâlnit. Poate că întoarcerea la o viață mai naturală, fie ea și forțată, ar putea fi chiar binele făcut cu forța de către prostia sau lipsa de prevedere a marilor conducători. Apoi, mai puține materiale sintetice obținute din hidrocarburi ar însemna o reducere semnificativă a poluării mediului natural. Știm cu toții faptul că un obiect din plastic sau cauciuc poate rezista sute de ani în natură, fără a se descompune in timp, astfel că ar rămâne un real agent de poluare, secole la rând. 
  
Sau suntem deja prea impresionați de traiul prea comod, de cornul abundenței, de faptul că trebuie doar să dăm un telefon sau să comandăm online un produs și nu trebuie să mai facem nimic? Am ajuns niște viețuitoare dependendente în totalitate de bani, tehnologie și toate felurile de mașinării. Aproape că nu a mai ramas nimic uman în noi decât forma care ne trădeaza specia regnului animal. O revenire bruscă la natură o vom percepe ca pe cea mai mare tragedie din ultimii ani ai omenirii. 
  
În încheierea acestui eseu, vreau doar să spun, că omul modern nu mai este capabil să înțeleagă “binele” ce îi este băgat cu forța pe gât de către marile companii, încet dar sigur, precum picătura chinezească. Este la moda să fie totul prea simplu, comod și luxos. Și nu ne mai preocupa dacă este sănătos sau nu. Forma a depașit conținutul. Poate că dacă s-ar întâmpla acest scenariu negativ, ar fi pentru noi cel mai bun exemplu că, uneori, răul pe care cu toții îl ocolim, se poate transforma oricând în ceva bun sau mai mult, chiar în sursa fericirii unui individ. Dar totul este relativ. Orice s-ar întâmpla, nu avem nimic de pierdut. De fiecare data vom reveni mai puternici și mai înțelepți. Dar pentru asta, folosind unealta timpului, doar Dumnezeu va decide dacă și când va fi momentul sa apese comutatorul... Cu sau fara petrolul omenirii... Pardon, al Pământului.... 
  
Paul Gheorghiu. 
  
Referinţă Bibliografică:
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!