Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1684 din 11 august 2015        Toate Articolele Autorului

Trăim într-un Univers cu mai multe dimensiuni?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Punct şi de la capăt! Nu, acesta nu este un slogan politic, căci nu doresc să discut despre politică, ci prefer lucurile mai serioase. Aşa cum spunea şi vorba, să începem cu… punctul. Matematic vorbind, punctul este o entitate fara nicio dimensiune. Filosofic vorbind, este o entitate unidimensională. Deci am putea considera, eventual, că punctul poate reprezenta dimensiunea 1. Apoi, o infinitate de puncte poate genera o dimensiune cel puţin bidimensională, de exemplu pagina unei cărţi, unde atât pagina, cât mai ales scrisul (în acest caz, informaţia din ea, căci la ea ne raportăm acum) este definită de o infinitate de puncte, deci o putem numi dimensiunea 2. Dar informaţia provenită dintr-o pagină de carte (bidimensională) poate fi oricând interpretată şi convertită sub forma a cel puţin trei tipuri de medii tridimensionale, dintre care, mai cunoscute nouă, următoarele: 
  
a) imaginea 3D generată în mintea cititorului, în timpul citirii textului unei cărţi; 
  
b) ecranizarea sub formă de film a unei cărţi, mai exact a scrisului din carte care este bidimensional, dar interpretat apoi tot ca 3D de către mintea telespectatorului; 
  
c) o piesă de teatru care transpune într-o realitate tridimensională “reală”, conţinutul cărţii. 
  
Poate că veţi spune: dar nu putem demonstra existenţa celorlalte dimensiuni, mai mari de rang 3! Fie că le putem demonstra, fie că nu, acest lucru nu exclude posibilitatea ca celelalte dimensiuni mai mari decât dimensiunea 3 să existe, ba mai mult, chiar consider faptul că ele există şi sunt în strânsă legătură unele cu altele, pentru că toate aceste dimensiuni sunt în acelaşi timp şi cauză şi efect, unele pentru altele, înlănţuite. Şi ar putea exista o infinitate de dimensiuni. De exemplu, existenţa punctelor care formează scrisul unei pagini (deci o informaţie în format bidimensional) reprezintă atât “cauza” delimitării scrisului de suprafaţa albă, goală, dar în acelaşi timp şi efectul producerii de informaţie pentru cititor. Mergem mai departe, către dimensiunea 2. Existenţa unei cărţi bune (deci a unei informaţii provenită din 2D) poate fi cauza apariţiei unui film bun sau a unei piese de teatru în 3D, dar în acelaşi timp se poate întâmpla şi invers, când o întâmplare din realitate (deci provenită dintr-un mediu tridimensional) să genereze scrierea unei cărţi, deci a unui text bidimensional. De exemplu, o povestire provenită pe cale orală, poate fi transpusă oricând în scris. 
  
Iată că există atât o puternică legătură între dimensiunile învecinate, cât şi o cauzalitate între acestea, una de tip cauză-efect. Astfel, nu ne-am mai mira, că acţiunile care au loc în lumea noastră să fie cauzate de activitaţi dintr-o dimensiune mai înaltă 4D, 5D, ş.a. Şi viceversa. Lucruri care în dimensiunea noastră 3D ar putea duce la modificări într-o dimensiune de rang mai mare 4D, 5D, etc. Astfel, este posibil ca tot ceea ce noi trăim şi experimentăm în dimensiunea noastră 3D, să fie doar pură informaţie sub formă de cauză-efect pentru dimensiuni mai mari sau chiar mai mici. Mergând pe aceasta ipoteză, aşa cum pentru dimensiunea noastră tridimensională, celelalte dimensiuni mai mici, par artificiale, construite de către om doar pentru a putea jongla cu informaţia disponibilă la un anumit moment, atunci de ce nu ar fi şi dimensiunea noastră 3D, artificial construită de catre altcineva/altceva aflat cu un nivel mai sus ca rang dimensional? 
  
Susţinătorii teoriei Big-Bang, afirmă că tot Universul nostru a explodat dintr-un punct care îl conţinea cu totul. Un punct, poate tot la fel de mare, fizic, cât punctul de pe hârtie. Cu alte cuvinte, oricum am porni ipoteza apariţiei dimensiunii noastre, tot la punct ajungem, fie dintr-o direcţie, fie din cealaltă. Păcat că acei susţinatori ai teoriei Big-Bang nu aduc lămuriri şi despre cum a apărut acel punct. Exista el ca stare de fapt sau trebuia să existe mai inainte un element catalizator, de tip cauză-efect? Cu alte cuvinte, poate atârna tot ceea ce ştim noi despre Univers doar de existenţa unui simplu punct? Parcă lucrurile nu mai au niciun sens! La urma urmei, de ce trebuie să ne convingem noi, oamenii, că trebuie să avem mereu de-a face cu o existentă generată de un raţionament logic specific uman? De ce trebuie să punem mereu carul înaintea boilor, adică existenţa noastră pe primul plan şi să considerăm că omul este motivul existenţei Universului, aşa cum cu sute de ani în urmă, oamenii credeau că Soarele se învârte în jurul Pamântului? În cele din urmă am aflat că Pamantul nu este chiar atât de important pentru Soare, încât acesta din urmă să se învârtă în jurul lui! Nu viaţa noastră este scopul, ea este doar o cauză, dar şi un efect. Ea este o frântură de informaţie, precum este punctul care nu poate raţiona că există şi nici faptul că acesta ar avea vreo menire în Multivers (cu infinitatea lui de dimensiuni cu tot). Lucrurile trebuiesc luate aşa cum sunt, fără să ne gândim prea mult la menirea lor. Poate că altcineva/altceva a făcut acest lucru deja, iar acel cineva/ceva, sigur este mai inteligent decât toata omenirea şi calculatoarele noastre luate la un loc. 
  
Cu alte cuvinte, cine poate spune că realitatea noastră de zi cu zi, este „mai reală” şi mai brează decât realitatea visului sau decât cea gândită în momentul lecturării unui roman sau decât cea construită în mintea noastră atunci când vizionăm un film? Poate că realitatea noastră este tot la fel de falsă sau de adevarată precum realităţile de mai sus, precum informaţia conţinută în scrisul bidimensional al unei cărţi, precum infinitatea de puncte unidimensionale care alcătuiesc literele paginii unei cărţi, etc. 
  
În concluzie, o asemenea teorie care ar putea demonstra existenţa unui Univers multidimensional, care ar conţine un număr infinit de dimensiuni, printre care şi cea în care trăim, ar putea duce, de fapt, încet-încet tocmai către demonstrarea faptului ca întreaga noastră existenţa efemeră, cu tot cu experienta realitaţii noastre, ar putea fi doar o simplă simulare informatională, mai exact o informaţie care poate exista cel mai bine doar în forma pe care noi o cunoaştem, aşa cum este viaţa noastră în acest moment. Ceea ce este însă evident, este faptul că oricum am aborda teoria, de la cap spre coadă sau viceversa, ajungem de fiecare să ne lovim de conceptul - creaţie şi Creator. Niciuna dintre infinitele dimensiuni nu ar fi putut exista de la sine putere, fără vreo intervenţie din exterior. Se pare că omenirea a reuşit să stocheze informaţia-i atât de necesară doar sub o singura formă, una bidimensională (scrisul unei cărţi, banda unei casete, biţii de pe CD sau hard disc). 
  
Dar poate că existenţa noastră tridimensională ar putea reprezenta o întreagă enciclopedie, dinamică, ce se poate perfeţiona automat, constant, stocată pe un suport atât de bine ales, încât cu greu am putea să-i înţelegem menirea. Eu, totuşi, am încercat să înţeleg acest lucru, dar tot nu sunt convins că am reuşit... 
  
Sfărşit… 
  
Ba nu! Punct şi de la capăt! Care punct? Care capăt? 
  
Paul Gheorghiu. 
  
Referinţă Bibliografică:
Trăim într-un Univers cu mai multe dimensiuni? / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1684, Anul V, 11 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!