Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015        Toate Articolele Autorului

Când şi cum să îţi ajuţi aproapele
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se spune că este bine să îţi ajuţi aproapele atunci când acesta se găseşte în impas. Trecem peste întrebarea dacă vrei să o faci sau nu şi presupunem că te-ai hotărât totuşi să îl ajuţi. Dar cum este mai bine să o faci? Să dai de pomană la săraci? Să-i dai bani cerşetorului din colţul străzii? Să cotizezi bani în conturile deschise pentru bolnavi? Dar mai bine să analizăm mai atent fiecare situaţie în parte!  
 
În primul rând, poate că ar trebui să luam în considerare faptul că populaţia planetei Pământ a depăşit deja pragul de 7 miliarde de oameni, dintre care peste 6 miliarde se găsesc (deja) în pragul sărăciei. Aceştia sunt atât de săraci, încât apa potabilă, electricitatea şi accesul la serviciile sanitare lipsesc cu desăvârşire pentru cei mai mulţi. Şi cum am putea să le ridicăm acestora nivelul de trai? Să strângem bani pentru ei? Să cazăm la noi acasă fiecare sărac fără adăpost? Să trimitem afară din ţară toţi doctorii şi asistenţii medicali, să muncească gratuit pentru săracii din ţările subdezvoltate? Cred că vă daţi seama că toate aceste idei nu pot avea niciun sens, nici măcar teoretic, dar ce să mai vorbim despre unul practic!  
 
Un celebru om de afaceri român avea o vorbă: “nu îi da săracului în fiecare zi câte un peşte să mănânce, ci mai bine pune-i o undiţă în mâna şi învaţă-l să pescuiască!”. Insă, din pacate, acest dicton s-ar potrivi doar la nivel individual, dar nu şi la nivel global. Poate că ar trebui să apară cineva cu o idee strălucită, o persoană care să gândeasca şi la nivel macroeconomic şi macrosocial, şi nu doar la nivel micro. Din păcate, săracii lumii nu pot fi ajutaţi cu idei micro, dar nici cu banii adunaţi de către oamenii mai instăriţi, puşi prin diferite conturi bancare. Poate că ar trebui umblat la nivelul de a face politică în ţările mai dezvoltate, poate că ar trebui forţate cumva persoanele care au putere de decizie financiară prin guvernele lumii.  
 
Nu cred că ne putem ajuta aproapele, plătindu-i câţiva lei cerşetorului din colt, dar nici dacă i-am pune în mână undiţa şi l-am învăţa să pescuiască. În ziua de azi, aproape că nu mai poţi pescui gratis, pentru că cele mai multe bălţi au fost deja concesionate patronilor privaţi, pentru o perioadă de aproape cincizeci de ani. Apoi există problema spitalelor care nu au suficient personal şi nici fonduri pentru îngrijirea bolnavilor tot mai numeroşi din ţară. Şi în acest caz, cetăţeanul obişnuit nu poate ajuta, pentru că Statul este cel care trebuie să aloce fondurile necesare şi, de cele mai multe ori, lasă de fiecare dată la coada listei fondurile pentru sănătate. Poate că cineva îşi doreşte ca românii să fie cât mai bolnavi, iar apoi să reprezinte o cât mai bună piaţă de desfacere pentru marii producători de medicamente din lume, căci cei români vor fi falimentaţi cât mai curând. Sau poate că nu este aşa şi am devenit cu toţii paranoici!  
 
Proabil că vă întrebaţi unde vreau să ajung cu subiectul. Păi, după cum spuneam mai înainte, lucrurile importante nu se realizează de la coadă la cap, ci tocmai de la cap la coadă, contrar a ceea ce cred cei mai mulţi. În primul rând trebuie schimbată mentalitatea persoanelor aflate la conducerea ţării, iar acest lucru poate fi relizat cel mai bine cu ajutorul presei (dar nu a celei aservite puterii sau partidelor politice). Mai multe articole în presa online, mai multe emisiuni la televizor, mai multe opinii publice prezentate civilizat şi cât se poate de legal, toate acestea ar putea determina persoanele cu o reală influenţă politică să aloce o suma din ce în ce mai mare (din bugetul anual) pentru sănătate, pentru proiecte de integrare socială, şi nu în ultimul rând, să găsească modalităţile de scădere a somajului populaţiei tinere.  
 
Iată cum aproapele ar putea fi ajutat, atunci când problema este abordată de la cap la coadă şi nu invers. Da, este foarte bine ca oamenilor să le pese de aproapele lor, şi uniti să rezolve problema. Dar unirea nu presupune unirea banilor lor în conturi bancare (şi acelea străine, căci româneşti nu multe au mai rămas). Astfel ar putea fi rezolvată doar o singură problemă, un caz particular cum s-ar spune. Ci mai degrabă este nevoie de o unire de idei, de principii corecte, de luare de atitudine, atunci când chiar ne dorim să îndreptăm lucrurile. Şi nu ma refer la o luare de atitudine cu forţă, ci cu inteligenţa de care românul dispune. Poate a venit vremea ca inteligenţa (nativă) a românului să fie pusă de această dată şi în slujba aproapelui, cei mulţi dar năpăstuiţi de soartă, şi nu doar în posibilitatea ridicării propriului nivel de trai. Dar pentru ca toate acestea să se întâmple la un moment dat, este nevoie să apară un soi de conştiinţă colectivă, sau poate că, deşi nu ne dăm seama, încet-încet, ea tocmai se formează. La urma urmei, lucrurile importante necesită timp, ele trebuie să se maturizeze, pentru ca mai apoi, în anii ce vor veni, să nu mai auzim despre asemenea statistici negative. La urma urmei, viaţa nu este doar o simplă statistică in cifre aşezate pe hârtie…  
 
Paul Gheorghiu.  
 
Referinţă Bibliografică:
Când şi cum să îţi ajuţi aproapele / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!