Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Greşelile părinţilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Există pe lumea aceasta, oameni, lucruri, fapte, împrejurări, unele dorite, iar altele mai puţin dorite sau chiar total nedorite de către individul care se pricopseşte cu acestea pe cap. Evident, există o infinitate de posibilităţi între ceea ce primeşte omul în viaţă şi ceea ce şi-ar dori. Aici ar fi mai multe întrebări de pus şi anume: dacă omului i s-a îndeplinit dorinţa, cât de repede s-a realizat acest lucru, raportat la cât de mult acesta şi-a dorit, cât de utilă/benefică i-a fost îndeplinirea dorinţei, etc. Apoi există al doilea caz, acela în care dorinţa nu i-a fost îndeplinită de către Dumnezeu. Şi aici, întrebările de mai sus rămân în continuare valabile. Poate că nu ar trebui să punem prea mult preţ pe ceea ce îşi doreste omul, ci mai degrabă pe ceea ce nu-şi doreşte, dar totuşi, spre binele său, primeşte mereu de la Divinitate, pe tot parcursul vieţii. Să luăm un exemplu cu diverse implicaţii morale, spirituale, sociale şi chiar financiare. V-aţi gândit vreodată câţi părinţi şi-au dorit cu adevărat copilul sau copiii pe care i-au primit de la Dumnezeu? Probabil că cei mai mulţi dintre aceştia, declarativ, vor spune că şi-au dorit mult copiii respectivi. Şi dacă nu a fost aşa? Totuşi, Dumnezeu le-a dat copii chiar şi celor care nu şi-au dorit. Iată, în acest caz, ce mai contează dorinţa omului, când oricum se întâmplă voia lui Dumnezeu? Apoi, ştie oare cineva mai bine, ce este bun pentru om, decât Dumnezeu? Omul doreşte una şi alta, aleargă după cai verzi pe pereţi sau gândeşte eronat de cele mai multe ori.  
 
Dar să revenim la problema expusa mai sus. Sunt convins că există numeroase cazuri în care, părinţii şi-au dorit foarte mult copilul, apoi, după ce l-au avut, i-au dat o educaţie proastă sau nu s-au preocupat deloc de acest fapt, iar în timp, copilul devenit adult a avut parte de nenumărate suferinţe şi decepţii în viaţă. Apoi, alţii şi-au dorit copii, doar pentru că, regi fiind, nu ar fi avut cui să lase moştenire tronul şi regatul. Sau alţii care au dorit un copil doar în speranţa că astfel vor avea pe cineva care să le dea un pahar cu apă la bătrâneţe. Sau alt caz: părinţi care nu şi-au dorit copii, dar au avut totuşi parte de ei, apoi, în timp, au început să-i iubească, practic, construind de la zero o iubire solidă ce a dainuit mult timp, pe toata durata vieţii lor. Stiţi cum se spune: pofta vine mâncând. Chiar şi din aceste câteva exemple putem concluziona: nu este bine ce este bine, ci este bine ce vrea Dumnezeu. Astfel, doar dacă adăugăm un pic de credinţă în plus, teoretic, deja nu ar trebui să mai avem pentru ce să ne facem griji pentru viitor. Cu voia lui Dumnezeu, chiar şi ceea ce ni se pare o mare năpastă cazută peste noi, poate însemna o adevărată binecuvântare în realitate. Doar că noi, oamenii, (încă) nu putem înţelege acest fapt.  
 
Apoi, de cele mai multe ori, spunem că a fost în joc mâna destinului, sau voia lui Dumnezeu, când cursul vieţii unui om se schimbă brusc, cotind în cu totul altă direcţie decât omul ar fi vrut. De exemplu, mulţi părinţi au greşit (şi încă greşesc), socotind că ei trebuie să hotărască destinul copiilor lor. Fie că este vorba despre viitoarele studii, despre cariera profesională sau chiar despre cine va fi viitorul soţ (sau viitoarea soţie), de cele mai multe ori, părinţii doresc, şi chiar fac tot posibilul să împună în viaţa copilului, direcţia pe care acesta trebuie să o urmeze în viitor. Poate de aceea există foarte mulţi oameni rataţi din punct de vedere profesional, social sau uneori şi spiritual. Pentru că, de fiecare dată, părinţii au considerat că ştiu mai bine decât Dumnezeu, ce este cu adevărat bun pentru copiii lor. Păcat că sunt încă mulţi care mai gândesc aşa. Mai tineţi minte filmele făcute pe continentul asiatic, în care părinţii îşi căsătoreau copiii doar cu cine doreau ei? Sau chiar în Europa, când aproape toate casele regale stabileau încă din primii ani de viaţă ai copilului cine îi va fi soţ sau soţie pe veci? Şi acest lucru se întâmpla chiar la vârstele fragede ale copiilor lor. Cum poate oare, un părinte să dicteze soarta copilului său în asemenea mod? Ştie el mai bine decât Dumnezeu, cine este mai bun pentru soarta copilului său? Iată una dintre gravele greşeli pe care părinţii le făceau faţă de copiii lor.  
 
Dacă oamenii ar fi înţeles faptul că nu ar trebui să dorească prea mult, ci doar să fie sănătoşi, liberi şi să domnească pacea pe Pământ, poate că altfel ar fi stat lucrurile pentru cei mai mulţi. Oare este mai bine să îţi doreşti continuu câte ceva, iar apoi să te trezeşti în mijlocul marilor frustrări, căci o mare parte din ceea ce ţi-ai dorit nu s-a mai îndeplinit, sau este mai bine să multumeşti vieţii şi lui Dumnezeu pentru ceea ce ai primit ca să trăieşti fericit, bucurându-te de toţi prietenii şi toate lucrurile pe care le deţii? Iată un punct de vedere, un gen de filosofie a vieţii care poate ajuta pe fiecare dintre noi, să (re)descopere şi să înţeleagă mai bine fericirea, privită dintr-un punct de vedere diferit, care, rareori este descoperit de către om. Ca o completare la acest articol, închei cu adăugarea unui articol mai vechi tot pe aceasta tema: Ai grijă ce-ţi doreşti să nu greşeşti!  
 
 
Paul Gheorghiu.  
 
Referinţă Bibliografică:
Greşelile părinţilor / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1557, Anul V, 06 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!