Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Printre stele...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am tot încercat, uneori, să găsesc o posibilă explicaţie expresiei “a mai căzut o stea, deci a murit un om”. Până la urmă ce legătură ar putea exista între “căderea” unei stele aşa cum se spune în popor şi moartea unui om? Tehnic vorbind, niciuna. Filosofic sau spiritual, poate că ar exista o explicaţie. Într-un sistem solar, steaua, adică Soarele, este “piesa” cea mai importantă din sistemul solar respectiv; este atât de importantă încât întregul sistem nu ar mai avea niciun rost fără ea. Cam aşa este şi cu viaţa. Ce rost ar mai avea viaţa fără existenţa oamenilor? Oricum am aborda problema, omul, creaţia lui Dumnezeu, este “piesa” cea mai importantă a întregului sistem numit Univers. Omul se vede mic şi neînsemnat, raportat la dimensiunile Universului, la spaţiu şi la timp (spaţio-temporal), un simplu fir de nisip dintr-o plajă plină cu miliarde de fire de nisip. Unul dintre cei mulţi şi neînsemnaţi. Să fie oare chiar aşa? Dar dacă acel grăunte de nisip este la fel de important precum o stea, în faţa lui Dumnezeu? Nu consider că ar trebui să supraevaluăm importanţa omului în Univers, dar nici să plecăm de la ipoteza că suntem doar simplă ţărână pe acest Pământ, o ţărână fără mare însemnătate, atât pentru cei de dinainte cat şi pentru cei de după. Desigur, este greu de găsit calea de mijloc, adică să găsim exact locul în care ne aflăm, noi oamenii, atât la scară cosmică, dar şi la cea spirituală.  
 
Chiar dacă omul se naşte din ţărână şi tot în ţărână ajunge, făcând parte doar pentru o scurtă perioadă de timp din ciclul vieţii planetei Pământ, poate că, ceva-ceva tot ar trebui să rămână undeva în plus, după plecarea lui. O stea care moare nu dispare definitiv, ea suferă transformări succesive, fie ajunge o supernovă, o stea neutronică sau chiar o gaură neagră. Tot aşa şi omul, putem oare considera că moartea fizică a acestuia este şi sfârşitul lui? Apoi, o stea se diferenţiază de celelalte corpuri cereşti din sistemul solar, în primul rând prin dimensiune, apoi prin faptul că ea luminează şi nu este iluminată, apoi prin faptul că are o poziţie centrală (căci celelalte corpuri cereşti, planetele, se rotesc pe vecie în jurul ei), deci reprezintă un element de referinţă şi echilibru pentru celelalte corpuri din jur. În unele lucrări cu tentă spirituală, întâlnim mereu noţiunea de “oameni ai luminii” sau “fii ai luminii”. Adică exact acea particularitate a omului, cea spirituală, cea care diferă substanţial de însuşirile animalelor, plantelor sau a lucrurilor din mediul înconjurător, fie ele naturale sau artificiale. Deci, cumva, atât omul cât şi steaua, au mereu un soi de “responsabilitate” pentru elementele din jur, dar şi acel “ceva” care le diferenţiază substanţial faţă de celelalte elemente.  
 
Poate că Eminescu lua ca punct de referinţă stelele, pentru că “durata lor de viaţă” se apropia mai degrabă de veşnicie, raportat la viaţa omului, care, efemer, reprezintă doar o fracţiune de secundă din viaţa Universului. Poate că poetul, genial, compara oarecum viaţa omului cu viaţa unei stele, care, în ciuda faptului că avea o existenţă mult mai lungă, tot ajungea la un moment dat la un sfârşit. Sau, poate că asemenea unei stele, omul va suferi modificări succesive, în anumite perioade de timp, dar esenţa acestuia nu se va pierde niciodată. Privim acum o stea, dar conform legilor fizicii, este posibil să vedem doar lumina acesteia, chiar dacă steaua nu mai există de mult timp. Poate că şi omul, prin ceea ce scrie sau prin ceea reuşeşte să schimbe în bine la cei din jur, va continua să existe pentru aceştia şi după moartea lui. Nu de puţine ori, se zice că cineva se comportă sau acţionează “în spiritul” unei persoane care a murit, lăsând să pară pentru ceilalţi, că persoana decedată încă mai trăieşte prin intermediul celui viu. Poate că aceasta este una dintre puţinele forme care ne duc cu gândul la nemurire, atunci când spiritul unei persoane puternice, precum magnetismul unei stele, încă va continua să producă efecte pozitive printre oameni, eventual chiar să-i îndrepte spre calea cea bună, atunci când chiar toţi laolaltă nu pot găsi rezolvarea unei probleme, având mereu o minte limitată, şi anume aceea a unui om obişnuit.  
 
Fie că este vorba de vreun actor sau cântăreţ celebru, deseori auzim la televizor expresia “cutare este un star”, o stea, o persoană atât de dorită şi iubită de către cei mulţi, încât cu greu putem accepta despărţirea de aceasta, atunci când îi soseşte momentul morţii. Ne despărţim de “un star”, doar atunci când ne regăsim neputincioşi în faţa morţii acestuia, atunci când constatăm că nu mai există nicio posibilitate să-l mai păstrăm printre noi. O lungă perioada de timp, acel “star” a fost, poate, un adevărat model pentru cei mulţi. Apoi, precum o stea ce se stinge, chiar şi acesta, alesul oamenilor, tot este nevoit să respecte legea lui Dumnezeu şi a Universului, trecând în altă etapă sau formă a existenţei lui. Din nou, sintagma “nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă” a lui Antoine Lavoisier îşi reintră în drepturi. Poate că aceasta este una dintre legile cele mai importante care guvernează existenţa omului, nu doar pe Pământ sau în Univers, ci în întreaga lucrare a Lui Dumnezeu.  
 
Paul Gheorghiu  
 
Referinţă Bibliografică:
Printre stele... / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!