Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Olimpia Berca         Publicat în: Ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Olimpia Berca, Creaţie şi analiză
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

Olimpia Berca  

 

 

Creaţie şi analiză  

 

După o consistentă monografie, dedicată prozatorului Paul Eugen Banciu (Umbra scribului. Eseu asupra prozei lui Paul Eugen Banciu, 2008), şi după un număr de volume vizând literatura din Vestul României (Provincie şi valoare, 1998; Biblioteca de Vest, 2005; Fragmentarium, 2008), criticul şi istoricul literar Dorin Murariu continuă seria evaluărilor sintetice cu acest “eseu monografic” (cum el însuşi îl califică), intitulat, simplu, Pora, şi consacrat profilului, uman şi estetic, al scriitorului omonim (Editura Eurostampa, Timişoara, 2013).  

 

Mircea Pora (n. Topolovăţ, Timiş 1944) a debutat editorial în 1985, fiind prezent, potrivit tipicului vremii, într-o apariţie colectivă (Drumul cel mare, Editura Facla, 1985), cu textul Biblioteca Antiqua. Avea 41 de ani, experienţa unei prelungite perioade de studenţie, la Cluj, exerciţiul profesorului de istorie, în mai multe şcoli rurale, şi un loc, cât de cât definit, în grupul unor tineri autori, ce clamau, printre altele, deschiderea literaturii spre orizonturile ”noului roman” francez, ale “semioticii”, ori, în fine, alinierea la curentul, în plină devenire, al aşa-numitei generaţii optzeciste.  

 

Cum consemnează “dosarul de receptare”, alcătuit de Dorin Murariu, Biblioteca Antiqua stârneşte încurajatoare aprecieri. De fapt, multe din consemnările critice de atunci îşi menţin actualitatea (pertinenţa) de-a lungul întregii cariere literare a lui Mircea Pora. Radu Enescu, Radu Călin Cristea, Mircea Mihăieş, Ion Buduca, Ioan Groşan, Ion Arieşanu vorbesc despre “modernismul asimiliat” al scriiturii ori despre epicul “pur, lipsit de fabulaţie”. Remarcă jocul ”excelent” al parodiei, sau abilitatea portretistică. Sunt trăsături recognoscibile şi mai târziu, şi reţinute ca atare de autorul monografiei.  

În anii ce au urmat debutului, portofoliul scriitorului s-a îmbogăţit cu un număr important de titluri, începând cu Indiile galante, 1993, până la Franţa mea, 2013. Ele formează un corpus cvasi-unitar, căruia Dorin Murariu îi aplică o analiză atentă, minuţioasă, nuanţată, desfăşurată şerpuitor, cu antrenarea unor metodologii critice diverse, congruente însă.  

 

“Eseul monografic” al lui Dorin Murariu are două părţi distincte: prima, intitulată Sedimentele anilor (p. 5-61), selectând antecedentele biografice ale operei; cea de a doua, Un puzzle în expansiune (p. 63-150), propunând un echivalent analitico-hermeneutic al acesteia din urmă. La final – cuvenita secţiune de Note şi Bibliografia operei.  

O lucrare, aşadar, închegată, structurată, după toate aparenţele, potrivit normelor curente ale acestui tip de cercetare. În subtitlu, autorul adaugă, prudent, aşa cum ziceam, precizarea “eseu monografic”, atrăgându-ne atenţia că nu avem a face cu o întreprindere ce urmează rigid exigenţele unui studiu academic şi că, de multe ori, tentaţia prozei artistice, simpatia faţă de autorul investigat, poziţia în care comentatorul se situează faţă de scriitura cercetată, anume aceea de empatie, de curiozitate binevoitoare, îl abat, cu voia şi încântarea sa, de la tiparul consacrat. Aşa se face că monografia despre Pora (cum s-a întâmplat, de altfel şi în cazul celei despre Paul Eugen Banciu), respectând regulile demersului tradiţional (documentare exigentă, trimiteri atente la surse, informaţie bogată), îşi ia libertatea de a implanta enunţul riguros analitic, constatativ, într-un discurs vivace, aerat, construit, deseori, cu elemente ale stilului artistic.  

 

Care sunt formulele ce aduc în cartea de critică/istorie literară a lui Dorin Murariu asemenea ecouri?  

Mai întâi, titlurile capitolelor, sintagme în care referenţialitatea comunicării este voit ambiguizată de adaosuri metaforizante, capabile să extindă şi să nuanţeze enunţul denotativ.  

Prima secvenţă a volumului (Sedimentele anilor) fotografiază, cum s-a spus, momente importante din biografia scriitorului. Textul are o structură caleidoscopică. Crâmpeie autobiografice, culese din textele lui Mircea Pora, informaţii furnizate de scrierile unor confraţi, comentarii ale naratorului-autor, însoţite de câteva file, în facsimil, din dosarul de securitate al prozatorului alcătuiesc lumea în care a trăit şi a scris acesta: spaţiul şi timpul în care a început să-şi publice lucrările, în care temperamentul său neliniştit, incapabil să accepte farsa diurnă, discrepanţele dintre realitate şi aparenţe, domnia tiparelor, ridicolul minciunii, i-a revelat funcţia denunţătoare a ironiei, deliciul de a persifla; iar ochiul său, foarte devreme sensibil la alcătuirea strâmbă, uneori apăsătoare, opresivă, alteori doar rizibilă, a societăţii, l-a modelat ca scriitor. Toate acestea “s-au sedimentat”, remarcă autorul monografiei: momente decisive din parcursul biografic, gruparea, alături de alţi confraţi, în jurul unor “programe” artistice (al unor atitudini) mai laxe, mai permisive faţă de înnoiri, dinamica căutării propriei poetici.  

 

În paralel, discursul critic dezvăluie configurarea unui anume program estetic: încrederea în virtuţiile prozei scurte (pe care Mircea Proza a practicat-o cu fidelitate). Proza scurtă, susţine el, teoretizând, are capacitatea de a comunica direct, clar, cu lectorul, are o putere de convingere superioară romanului. Aceste opinii “îl repoziţionează printre optzecişti, însă în gruparea realiştilor”, conchide Dorin Murariu.  

 

A doua parte a volumului - Un puzzle în expansiune - are ca obiect analiza operei, în ansamblul ei, din perspectiva câtorva direcţii şi trăsături definitorii. Exegetul are în vedere şapte linii de orientare: Sub semnul fragmentarismului; Spaţii & timpuri; Scriitura istoriilor personale; Lumea măruntă; Portretele istoriei burleşti; România pe varză; Final de portret.  

Aici istoricul literar îşi temperează, oarecum, vocea, pentru a lăsa loc comentatorului, analistului, criticului literar. Dorin Murariu ia în obictivul său opera de treizeci de ani a lui Mircea Pora, operă ce se formează, treptat, începând chiar cu debutul, prin adaosuri succesive de volume, extinzându-se şi, mai ales, devenind tot mai densă, de la un text la altul. Un tot, alcătuit din segmente solidare, ca un puzzle în permanentă “expansiune”. Ceea ce declanşează şi întreţine închegarea acestui bloc prozastic este, arată comentatorul, fragmentarismul de substanţă al prozei lui Mircea Pora, trăsătură frapantă a scrisului său. Macro-textul ni se prezintă asemenea unei imense ţesături, “proliferând sens cu fiecare bucăţică juxtapusă, un surprizător puzzle în expansiune, pe care prozatorul îl alimentează periodic cu câte o nouă carte în care, deloc întâmplător, vechi scene, întretăieri imagistice sau personaje pot reveni fără vreo reţinere, marcând absoluta libertate asociativă a fragmentelor, principiu fisurând canoanele narative” (p. 66).  

Modernitatea prozei lui Mircea Pora constă şi în acest mecanism al edificărilor şi demolărilor textuale successive, care-i dau cititorului simţământul că este antrenat, el însuşi, în generarea textului (a sensului), că nu e doar un receptor pasiv: “astfel, deconstrucţia (subl. n, O. B.) este folosită, paradoxal, pentru a ordona, a limpezi şi a şlefui nenumăratele nuclee puternic semnificative, abordare cu importante urmări pentru instanţele implicate în acest proces. Putând începe lectura din orice ‘nod’ al ţesăturii, cititorul dobândeşte un statut privilegiat şi are senzaţia, printre altele, că el însuşi potriveşte pasul rotiţelor textului. Evident, se amăgeşte” (ibidem).  

 

Dar exegetul nu rămâne doar la constatarea acestei caracteristici. El adânceşte analiza, remarcând, în continuare, consecinţele, în plan artistic, ale respectivului sistem de structurare textuală, deopotrivă recuperator şi combinatoriu. Extinzând demersul, Dorin Murariu observă, cu fineţe, că, practicând respectiva tehnică, Pora ne duce cu gândul la formula proustiană a memoriei creatoare. Pe de altă parte, fragmentarismul îi lasă prozatorului o mare suprafaţă de mişcare, de alunecare dintr-un mediu în altul, îi oferă posibilitatea de a schimba brusc registrele discursive, de la gravitate la persiflare, de a glisa, pe nesimţite şi cât se poate de firesc, de la o specie literară la alta.  

 

Dorin Murariu ştie să găsească semnificaţii multiple şi în felul cum Mircea Pora rezolvă raportul dintre “spaţii” şi timpuri”. Scoase din cadrul referenţial, aşa cum se întâmplă de multe ori, cele două coordonate (spaţiu, timp), cele două entităţi, se încarcă şi se reîncarcă semantic, de fiecare dată, relativizând cronotopul textului. Potrivit cu mişcarea “labirintului lăuntric”, înclinat spre hiperbolizări, spre deformări caricaturale, timpul şi spaţiul reverberează în acelaşi puzzle atotcuprinzător (cf. p.79 şi urm.).  

Subcapitolul Scriitura istoriilor personale îi prilejuieşte lui Dorin Murariu întocmirea unui interesant tablou al jocului identităţii, unde se poate urmări amestecul neîntrerupt dintre autobiografic şi fantastic, dintre tonul buf şi cel sobru etc.  

Observator al “lumii mărunte”, portretistul iscusit al unei bogate game de caractere, profesii, temperamente, năravuri sau apucături şi, în fine, semnatarul prozelor care duc oglindirea necruţătoare a realităţii până la cele mai recente aspecte ale zilelor noastre (Băi profesore…, Republica Melcu' ), Mircea Pora găseşte în istoricul şi criticul literar Dorin Murariu nu doar un profesionist şi un interpret atent, ci şi un însoţitor de drum, un cititor fidel, maleabil, al mişcărilor textuale. Să remarcăm doar titlul (altfel frapant pentru o lucrare de acest tip) al penultimului capitol – România pe varză.  

 

Încă de la primele rânduri ale acestui volum, din clipa când – urmând îndemnul conţinut în relatare – privirea cititorului îi surprinde pe cei doi, scriitorul şi comentatorul său, stând, ca nişte vechi prieteni, pe o bancă oarecare, şi punând la cale realizarea, împreună, a unui proiect, înţelegem că monografia, pe care tocmai o plănuiau, va fi diferită de ceea ce cunoşteam despre alte întreprinderi similare. De fapt, subtitlul, pe care l-am tot pomenit, acoperă doar parţial ceea ce conţine şi reprezintă cartea. Foarte ataşat de scrisul lui Mircea Pora, Dorin Murariu nu doar îi decodează opera, ci, în paralel, se scrutează, se decodează şi se exprimă şi pe sine. El nu se plasează în afara textului, ca să-l contemple imparţial, la rece, ci intră în text, i se predă, spre a fi mai intim informat, spre a fi el însuşi autorul pe care-l iscodeşte cu nobil interes şi curiozitate. Această îngemănare a celor două euri, această dialectică, lucidă, asumată, între creaţie şi analiză, dau monografiei originalitate şi farmec.  

 

Timişoara, 15 martie 2014  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Olimpia Berca, Creaţie şi analiză / Olimpia Berca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olimpia Berca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olimpia Berca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!