Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Olguţa Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am dori, uneori, să oprim timpul în loc. Am dori să retrăim clipele de altădată ori să le derulăm trecerea pentru a ne bucura de tot ce ne-au dăruit...  
Iată de ce m-am gândit că un astfel de remeber nu strică nimănui, nu-i poate dăuna, ci poate fi un impuls, o mare bucurie.  
Astfel, am ales un bun prieten a cărui operă o cunosc în totalitate şi mă aflu, din fericire, în posesia celor zece cărţi scrise şi publicate de domnia sa şi, în mod firesc, citite și „trăite” de mine.  
Fac această afirmaţie deoarece cărţile scriitorului Marian MALCIU nu le poţi citi decât fiind prezent acolo, în mijlocul acţiunii, implicându-te sufleteşte, frământându-te, bucurându-te, suferind, câutând soluţii, gustând agonia şi extazul personajelor ori trăirile autorului în febra creaţiei sale sau imaginându-ţi locurile, întâmplările descrise de către acesta.  
Voi încerca să fac o scurtă prezentare a dosarului literar al scriitorului Marian Malciu, o prezentare care să-i amintească domniei sale realizările din ultimii opt ani, să-l impulsioneze şi să-i arate câte mai are de făcut în următorii patruzeci şi şase de ani pentru că, din câte ştiu, şi-a propus să atingă vârsta de 116 ani...  
Prin urmare, Marian Malciu debutează în anul 2008, ca autor de proză scurtă, publicând la Ed. ALUTUS, Slatina, volumul ”Femeia eterna iubire”, o carte de 166 pagini în care am citit cu deosebită plăcere un număr de 27 de povestiri. Sunt întâmplări reale, imaginate ori inspirate din cotidian, dar în care, după cum subliniază însuși autorul chiar prin titlul cărţii, Femeia (este) eterna iubire… Aşa să fie? Vă recomand cu căldură această carte! Cine ştie? Poate citind-o, acordându-i atenţia cuvenită, aflaţi unele răspunsuri…  
În anul 2009, domnia sa nu pierde timpul, ci îşi face intrarea în rândul romancierilor şi nu oricum. La Ed. Sim Art, Craiova, vede lumina tiparului romanul de succes ISPITA, 220 pagini.  
Este un roman autentic. Spuneam la vremea citirii acestuia, într-o recenzie de cititor: ”O trăire autentică ce nu poate fi măsluită, căci, ori este autentică ori nu este. Personajele domnului Marian MALCIU te transbordează într-o lume mai mult decât reală, dându-ţi seama că ai parcurs paginile unui roman doar în momentul în care ajungi la ultima pagină şi închizi cu părere de rău cartea, însă şi atunci... autorul ne oferă posibilitatea să continuăm a ne imagina...”.  
Experienţa profesională a autorului îl ajută şi acesta nu se fereşte să ne introducă în anumite situaţii și jocuri de culise, care par a avea protagonişti mici, neînsemnaţi şi care, de fapt, nu fac decât să confirme sintagma: „Peştele de la cap se-mpute!”.  
Iată, aşadar, un roman care ne înfăţişează destine, intrigi, capcane cu care se confruntă un anume poliţist, Fănel, precum și împrejurări ori manifestări care îi vor afecta acestuia atât viaţa personală şi de familie, cât și cariera. În plus, în planuri paralele, veți descoperi și viața altor cupluri de vârsta lui Fănel și a soției sale, Anca, diferite prin educație, posibilități financiare și mod de abordare a dragostei și a vieții de familie. Oare despre ce o fi vorba?! Sper că veţi fi foarte curioşi să aflaţi.  
În anul 2010, la Ed. Sim Art Craiova, un alt roman semnat Marian Malciu iese grăbit din gura tiparniţei: Chemarea destinului, 259 pagini.  
Acest roman se caracterizează prin realismul diferitelor perioade istorice ale societății românești înfățișate, al desfăşurării faptelor şi prin obiectivitatea autorului, care ne conduce cu iscusinţă într-o lume tenebroasă, într-o lume în care vieţile personajelor sunt schimbate brusc de ceea ce, în acest moment, numim că este unealta meandrelor destinului. Este un roman, aş spune eu, de absolută actualitate.  
Şi de această dată, Marian Malciu ne aduce în atenţie, ca şi în celelalte cărți, un personaj feminin principal plin de calităţi, care va fi trecut prin furcile caudine ale vieţii chiar înainte de a se bucura de ea...  
Din acest moment, tot ce autorul plăsmuise în jurul acestui personaj inocent, ca o aură a binelui, ca o întrupare a perfecţiunii, ia o întorsătură grotească. Nori negri ce-i vor cuprinde destinul, spulberându-i toate visele, pulsează sub influenţa unei realităţi dureroase. Doar o noapte. O singură noapte...  
Autorul o smulge - într-o încercare de a arăta cititorului faţa hidoasă a lumii, cu toate substraturile ei, de multe ori mizerabile - pe eroina lui, pe Iuliana, dintr-o lume liniştită, a visării, sacrificând-o. O face să trăiască ororile prilejuite de o răpire urmată de viol, plasând-o într-un plan cu un timbru specific, cel al tragediei, al dramei, al unui destin spulberat, o întâmplare de care, din păcate nici acum, în anul 2016, nu sunt scutite multe dintre copilele societăţii în care trăim...  
Este romanul în care autorul își manifestă din plin, încă o dată, calităţile domniei sale de bun psiholog, poliţist, jurist și documentarist, de OM. Însă, înainte de toate, domnul Marian MALCIU evidenţiază, fără eforturi deosebite, o calitate extraordinară, nativă, dovedită şi în alte scrieri ale dumnealui, fie romane sau proze scurte, anume aceea de a empatiza. O calitate, după părerea mea, imperios necesară unui creator de proză.  
Astfel, autorul trece prin sita propriilor simţuri fiecare trăire, fiecare acţiune, fiecare sentiment. Empatizează atât cu victima cât şi cu agresorul, cu victimele colaterale, cu anchetatorii, cu cei ce înţeleg să-şi îndeplinească datoria cu simţ de răspundere, dar şi cu cei superficiali în activitatea profesională.  
Crează personaje complexe, care întotdeauna vor fi percepute de către cititori ca nişte individualităţi concrete, vii, care acţionează după reguli şi determinări existenţiale personale, în virtutea unor convingeri determinate de relaţiile cu cei din jur, de conjuncturi şi concursuri de împrejurări, dar, pe de altă parte şi pe baza unor principii morale solide ce permit omului să răzbească prin pânza deasă, întortocheată, pe care i-a întins-o destinul.  
Este extrem de atent cu proprietatea termenilor folosiţi, acest detaliu constituind o valoroasă virtute stilistică. Concizia şi limpezimea exprimării conferă inedit şi obiectivitate romanului, sub raport stilistic.  
Odată ajuns la poliţie, cazul de dispariţie al Iulianei se loveşte de toate acele proceduri legale, uneori întortocheate, pline de piedici inutile. O legislaţie greoaie, care, din nefericire, trebuie respectată aşa cum este ea concepută, chiar dacă, de multe ori, se pierde timp important pentru rezolvarea unor cazuri.  
Domnul Marian MALCIU se simte, cumva, în elementul său şi mânuieşte cu dibăcie personajele - cadre de poliţie, simpli agenţi ori comisari - trasându-le sarcini, responsabilizându-i, dovedindu-i buni profesionişti şi buni cunoscători ai meseriei ( comisarul Grosu, comisarul Olaru) sau lichele ce-şi calcă în picioare jurământul depus, trădând haina pe care o poartă şi calitatea umană (Ex. Nea Viorel - şef de post), în numele unor interese obscure sau pentru a ascunde urme ale fărădelegilor săvârşite din exces de zel ori prin abuz în virtutea funcţiei, poziţiei sociale deţinute sau chiar din prostie. De asemenea, domnul Malciu nu se fereşte a evidenţia faptul că se pot produce şi greşeli. O astfel de victimă este Gabriel Breazu, arestat pentru a doua oară sub acuzaţia de viol, acum şi pentru răpire.  
Un sistem cu grave probleme. Un sistem ce continuă să supraviețuiască, într-un mod din ce în ce mai grotesc, pe baza unor coduri penale, de procedură penală şi civilă, făcute praf, să transforme violatorii în eroi naţionali, în „victime traumatizate”, iar poliţiştii în eroi post-mortem.  
Un alt personaj cu o atitudine revoltătoare, bine construit şi nu de puţine ori întâlnit în peisajul cotidian de specialitate actual, este procurorul de caz: un personaj plictisit, suferind de sindromul autosuficienţei, nemulţumit şi oarecum enervat de insistenţele comisarului în a cerceta, emite şi analiza teorii, ba chiar la un moment dat, manifestându-şi dorinţa şi satisfacţia de a i le demonta, dar nu prin contra-argumente logice și legale, ci, din câte ni se lasă a înţelege, printr-un joc al sorţii, printr-o întâmplare.  
Vă las plăcerea lecturării romanului, sperând că v-am trezit interesul, curiozitatea... şi că nu v-am dezvăluit foarte multe detalii...  
La Editura PIM din Iaşi, nu mai târziu de anul 2011, autorul îşi bucură cititorii cu apariţia romanului Urme de dragoste, 143 de pagini, care beneficiază onorant de o impresionantă prefaţă semnată Cezarina ADAMESCU – Membru U.S.R., Redactor Revista AGERO – Stuttgard.  
Am citit romanul "Urme de dragoste", cred, pe la sfârşitul lui iunie 2015. L-am citit cu sufletul la gură, în doar câteva ore.  
M-a frapat prin acurateţea şi originalitatea lingvistică, prin modul de concepere, care-mi înfăţişa, mie ca cititor, vis-a vis de autor, portretul unui bun psiholog, al unui iscusit sociolog, ce a pătruns tarele unei societăţi cu toate putreziciunile ei. O societate precum o meduză ce prinde-n braţele-i lipicioase toate relele lumii: discriminare, desfrâu, răutate, violenţă, lăcomie, dispreţ, sărăcie, umilinţă, nedreptate şi multe altele...  
Subliniez faptul, doar pentru a întări, că prin această "trivialitate" oarecum subtilă, autorul ferindu-se a reda mot-a-mot expresii, înjurături, folosind inspirat anumite prescurtări, nu face decât să dea autenticitate temei tratate, aşezând romanul în spaţiu și timp, prin situaţii reale create și prin raporturi de cauzalitate.  
Astfel, l-am regăsit pe autorul Malciu Marian, din nou, ca pe un fervent susţinător al cauzei femeii în societatea românească, plusând de această dată, aducând în atenţie cazul unei femei de etnie rromă, săracă, dar cinstită, care este trecută prin furcile caudine ale vieţii, ale societăţii şi căreia autorul îi construieşte pas cu pas demnitatea, aşezând-o pe locul unei femei de valoare, o femeie ce putea ridica "cu semeţie" fruntea privind la societatea din jurul ei şi mai ales spre Dumnezeu...  
Este mare lucru să poţi face asta, după ce ai trecut prin situaţii similare cu cele prin care a trecut Violeta, eroina principală a acestui roman.  
Descoperim o importantă lecţie de viaţă, aici, într-un un roman recomandabil celor ce au nevoie să se ridice de pe ruinele unor abuzuri, un bun exemplu că nu este totul pierdut şi că se poate trăi cu demnitate într-o societate ce pare tot mai putredă. Este un roman ce poate deveni util chiar și psihologilor care consiliază astfel de persoane.  
Dar, Marian Malciu nu este doar un valoros romancier. Domnia sa a demonstrat, de-a lungul timpului, că este şi un bun observator și cercetător al locurilor prin care călătoreşte, astfel că, în anul 2012, tot la Ed. PIM din Iaşi, îi apare primul jurnal de călătorie: Dor de Bucovina, o carte de 269 de pagini cuprinzând informaţii foarte importante despre întâmplări, oameni şi locuri, obiective vizitate, meşteşuguri şi meşteşugari şi bineînţeles un album foto, mărturie a celor susţinute şi povestite. Este o carte în care sensibilitatea autorului pentru frumos, pentru iubirea de oameni, de tradiţii, credinţă şi cultură transpare, te molipseşte, deşi autorul a dorit cu ardoare să o ascundă sub haina protectoare a obiectivităţii.  
Pe coperta patru a acestei cărţi este înscris un citat din postfaţa aparţinând domnului Emilian MARCU – membru al USR, Filiala Iaşi, care apreciază cu obiectivitate:  
Asemenea bunului gospodar din aceste locuri şi Marian Malciu „ticluieşte din cuvinte frumoase” un adevărat covor de frumuseţi, adunând în covorul oltenesc uşor sprinţar, molcomitatea culorilor din zona Bucovinei. Aproape nimic din ce este frumos, şi sunt asemenea locuri cu prisosinţă, nu lasă să-i scape, le descrie cu entuziasm, uneori exuberant, alteori potolit, chiar aşa cum este însăşi viaţa din zonă.”  
Şi cum despre copilărie se spun multe, dar mai ales faptul că fiecare dintre noi o păstrăm, cu sfinţenie, într-o cămăruţă a sufletului, de-a lungul vieţii, întorcându-ne,  
în intimitate, la ea ori de câte ori ne este greu pentru a ne reîncărca bateriile, iată că şi scriitorul Marian Malciu simte nevoia de a fi ancorat în lumea copilăriei şi nu oricum. Domnia sa a hotărât cu seriozitate să iasă, public, din intimitatea sa, şi să se declare „Captiv pe tărâmul copilăriei”, carte apărută la Ed. PIM Iaşi, 2013, cu 108 pagini pentru încântarea celor mici şi fericirea nostalgică a adulţilor prin opt povestioare emoţionante, atractive, dar deosebit de educative, din fiecare răzbătând pilde de neuitat, odată citite. Eu, în calitate de adult, în al cărui suflet copilăria este sfântă, la ea acasă, vă mărturisesc că mi-am stăpânit cu greu lacrimile, emoţiile şi amintirile...  
Vă recomand, cu drag, această carte pentru copii, nepoţi, părinţi şi bunici.  
Un poet adevărat, după părerea mea, este acela care uneşte muzica sufletului său cu muzica Universului. Doar vibrând la unison, poezia fi-va vindecătoare!  
Da! Asta face poetul Marian MALCIU în anul 2013, tot în colaborare cu Ed. PIM, Iaşi, când deschide larg porţile sufletului pentru a răzbate în lume, într-o uniune universală, muzica sufletului său întru vindecarea sa, dar şi a celor ce nu o pot exprima şi care-i vor citi versurile din volumul “Celei ce nu mai este”, 95 pagini.  
Pe prima pagină putem citi cu litere bolduite: Soţiei mele, prinos de gând pentru eternitate – Marian Malciu.  
Bărbatul acesta, soţul, tatăl şi toţi la un loc întrupaţi în poetul, autorul acestor versuri, al acestui „Dialog mut...”, nu dezarmează în faţa trecerii timpului, nu-şi uită şi nu-şi amendează trăirile. El apelează la motivul oniric pentru a-şi începe dialogul cu femeia iubită, cea trecută într-o altă lume, dar nu uitată, ci păstrată în fiinţa sa, a autorului, a soţului, ca o expresie a dezintegrării dintr-un prezent văduvit, într-o evadare în virtual, emiţând semnale interioare, asigurându-i credibilitate, construind o punte peste timp între două tărâmuri...  
Volumul cuprinde un număr de 50 de poezii, o parte fiind scrise atunci când erau împreună, fericiţi, când nu vedeau norii negri ce veneau să le întunece cerul, să-l rupă definitiv în două: Cea mai frumoasă dintre flori, Mărţişor de suflet, Dă-mi mâna ... Altele, au fost scrise cu lacrima durerii, a suferinţei, cu cerneala sufletului schilodit de pierderea celei dragi: Iertare, De ce nu vii?, Nocturnă, Singurătate, Şi viorile dor... sunt doar câteva titluri ce definesc formula lirică spre care se îndreaptă poetul, care i se adresează “celei ce nu mai este”, prin nobleţea limbajului concentrat, sugestiv, încărcat de înţelepciune şi profunzime.  
O a treia parte, intitulată ”Rondelul – Poezia ta preferată în adolescenţă... Şi mai puţin înţeleasă de mine...”, după cum ne sugerează prin intermediul titlului, reprezintă genul de poezie adorată de soţie, de cea care nu mai este şi pe care acesta, din dorinţa de a-i face pe plac, a ajuns să o înţeleagă foarte bine, dăruindu-i în această carte un număr de nouăsprezece rondeluri, unul mai frumos ca altul.  
Şi tot ca o dovadă de iubire, de respect şi de încredere, în ultima parte a acestui ”dialog mut…”, a acestui „dialog sacru…”, pe un ton imperativ, prevenindu-şi iubita soţie, încredinţându-i-se, din nou şi definitiv de astă dată, pentru eternitate, rondelul Când voi veni...  
„Când voi veni, atunci, când va să fie,/ Să mă aştepţi, la margine de râu!/ Eu voi fi mort..., acolo tu eşti vie,/ Cu flori în păr şi-n fota prinsă-n brâu…/ Eu nu voi şti, dar tu-mi alegi în glie/ Loc de popas şi mă vei ţine-n frâu./ Când voi veni, atunci, când va să fie,/ Să mă aştepţi, la margine de râu!/ Când voi veni, tu să-mi întinzi, zglobie,/ Buchet de flori culese-n lan de grâu,/ Să trec din mal în mal peste pârâu,/ Cu suflet doar, în mare bucurie…/ Când voi veni, atunci, când va să fie!"  
Poetul închide cartea cu doua rondeluri frumoase, Rugăciune şi Rugă, întru iertarea păcatelor şi liniştirea sufletului.  
Revenind la romanele domnului Marian MALCIU, apreciez că acestea sunt opere ce degajă o puternică impresie de viaţă adevărată, sunt autentice, analitice, obiective şi, cât se poate de evident, educative.  
De această dată, vorbesc despre romanul „Tainicele cărări ale iubirii” apărut la Ed. PIM, Iaşi, în anul 2014, 242 pagini - „prefaţat” sugestiv de către autor cu un motto din Corinteni (13, 4-8):  
Dragostea îndelung rabdă; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”  
Ce doreşte autorul să sublinieze prin acest citat?  
Poate faptul că legătura dintre două suflete pereche, unite printr-o iubire adevărată, pură, dezinteresată, este scrisă în cer şi nu poate fi decât binecuvântată. Ea nu poate fi distrusă, nu poate fi ruptă de meandrele vieţii, de impedimentele pământeşti, rabdând orice încercare, trecând peste orice nedreptate, răzbind peste orice piedică-i apare în cale, păstrându-şi verticalitatea, fiind în final biruitoare, încununată în dragoste şi adevăr, în lumină.  
Intrând în subiectul romanului, pas cu pas, am remarcat şi m-a impresionat în mod plăcut aplecarea autorului către psihologia personajelor, psihanaliză, dar şi perceperea timpului ca durată trăită şi prin memorie involuntară.  
Marian Malciu îşi creează personajele cu mare atenţie, având o grijă deosebită în a le evidenţia, a le potenţa rolul şi a le trece pe fiecare-n parte prin trăiri şi situaţii deosebite. În jurul fiecărui personaj creat, autorul ţese o poveste de viaţă, cu bune şi cu rele.  
Astfel, personajul principal al romanului, Iustin Dobrescu, tânăr, dar experimentat geolog cu importante cercetări şi, se pare, cu noi descoperiri în domeniu, nu tocmai pe placul unor persoane importante ale vremii, este victima unui grav accident de circulaţie produs în condiţii suspecte, ce rămân învăluite în mister pe durata a trei ani, în care autorul îşi supune personajul unor experienţe fundamentale, pe alocuri ciudate.  
Astfel, Iustin, în drum spre iubita sa, Laura, având un cumplit accident, ajunge în stare gravă la spital cu traumatism cranio-cerebral. Diagnosticat cu hematom subdural, se ia decizia de a se interveni chirurgical. După intervenţie, viaţa acestuia se schimbă total. Iustin Dobrescu îşi pierde vederea şi îi este afectată memoria pe scurtă durată. Mai exact, i se şterg din minte cu desăvârşire amintirile proxime accidentului. Pe de altă parte, în compensare, acesta dobândeşte capacităţi suplimentare, oarecum neobişnuite, de a percepe cu mare precizie situaţii, întâmplări, precum şi cauzele producerii acestora, atunci când au loc în jurul său, fără a le vedea.  
Încă de aici, se simte pregnant grija deosebită a autorului pentru documentare în mai multe domenii, fapt ce evidenţiază respectul faţă de cititor, manifestat prin furnizarea de informaţii corecte, cu bază reală. În acest fel, romanul nu este îngrijit doar din punct de vedere literar, ci şi ca informaţie de natură ştiinţifică, în ce priveşte domeniile tratate.  
Autorul îşi trece personajul, din nou, prin senzaţiile unui accident rutier. Se creează, în acest fel, condiţii prielnice înspre demonstrarea a două aspecte deosebit de importante:  
- capacităţile, oarecum, paranormale, sau mai bine zis, extrasenzoriale ale acestuia, de a indica cu precizie cauza producerii acelui accident, uimindu-i pe toţi cei prezenţi la faţa locului, teoria emisă de către el fiind confirmată de poliţiştii care au făcut cercetarea evenimentului rutier;  
- o metodă des întâlnită în psihologie şi anume: crearea unor situaţii similare celor care au determinat anumite blocaje, astfel ca prin starea de şoc produsă să se reiniţializeze centrii nervoşi care au produs blocajul.  
Astfel, autorul a pregătit, cu minuţiozitatea şi răbdarea unui cercetător de valoare, după o intrare într-o comă profundă a lui Iustin, o reîntoarcere a acestuia, pas cu pas, prin adevărate incursiuni în spaţiu şi timp ale eroului principal, prin locuri dragi lui, generatoare de pasiuni, ce i-au îmbogăţit şi înfrumuseţat viaţa, determinându-l să recucerească lumea prin recunoaşterea propriului eu, al propriului conţinut sufletesc. Aici, autorul se foloseşte de monologul interior al personajului, chiar într-o introspecţie a gândurilor și sentimentelor, dar și de analiza locurilor prin care acesta se perinda, precum şi a situaţiei exterioare trăirilor lui şi anume a discuţiilor persoanelor care-l înconjurau, a locului în care se afla şi al cărui martor tăcut era din cauza comei.  
Remarcabil este modul în care domnul Marian MALCIU ne dezvăluie o coordonată majoră a autorului, asimilabil până la suprapunere cu personajul-narator:  
„Câte ciudăţenii se întâmplă în viaţa unui om! Creşti umăr lângă umăr alături de ceilalţi, împărtăşeşti bucurii şi necazuri, respiri acelaşi aer şi vine un moment în care toată viaţa ţi se dă peste cap. Dintr-o dată devii altcineva, de parcă te-ai transforma subit într-un actor ce intră în pielea unui personaj pe care trebuie să-l interpretezi tot restul vieţii”  
În romanul scriitorului Marian MALCIU, legătura dintre trecut şi prezent este un liant definitoriu pentru personajele sale, pentru personalitatea acestora.  
Domnia sa dovedeşte o adevărată abilitate în a mânui destinele personajelor sale, vieţile acestora, dar vom observa că şi sentimentele ce le trăiesc acestea, prin specularea antecedentelor fiecărora dintre ele, sunt la fel de abil folosite.  
Ca şi în romanul „Ispita”, autorul îşi supune personajele feminine, în special, unor momente sensibile în „oglindă”, unor dedublări raţionale, foarte elegant punctate efuzional, liric-erotic-discret, selectând anumite elemente din spaţiul unei memorii psihologice. În asemenea condiţii, aceste personaje încearcă să-şi înţeleagă trăirile, lipsurile, neîmplinirile, prin aşa numitele dialoguri purtate cu „eu-l personal”, în puţinele clipe de intimitate, ce şi le puteau oferi.  
Remarc stilul analitic, intelectual, care nu dispreţuieşte metafora, folosind-o fără a se feri acolo unde consideră că este utilă. De asemenea, evidenţiez frazarea amplă, tinzând a se mula după toate meandrele gândirii, comparaţia plasticizând revelaţia unei idei.  
De remarcat este și subtilitatea autorului şi în ceea ce priveşte atingerea unor aspecte sociale, nemulţumiri personale, legate de salarii, de organizare a vieţii în general, lipsa dotărilor din spitale, scoase în evidenţă prin vocea personajelor sale.  
După cum chiar titlul sugerează - „Tainicele cărări ale iubirii” - romanul domnului Marian MALCIU ne conduce prin lecturare într-o incursiune realistă, printr-un labirint al vieţii, determinându-ne, legaţi la ochi, precum protagoniştii copertei ce îmbracă această poveste, alături de Iustin Dobrescu, să păşim pe urmele trecutului, să descoperim calea spre adevăr, întâi printre umbre, apoi spre lumină, printre vestigii romantice pierdute cândva şi regăsite, spre viaţă, spre fericire. Deznodământul final este, în acest fel, Iubirea.  
Voi cita dedicaţia de pe cartea primită, în dar, de la autorul Marian MALCIU:  
„Încercare de schimbare a mentalităţii unor oameni, după modelul propus de autor”  
Da. Cred că aceasta a fost ideea, în sine, de la care autorul a plecat în momentul în care s-a apucat de scris. De a prezenta modelul creat după chipul şi asemănarea sufletului său. Exemplul lui: „Se poate şi aşa”. În acest sens, a creat un anumit colectiv de medici, minunat creionat, care a reuşit să se mobilizeze în mod exemplar doar spre binele pacientului şi în interesul acestuia. Situaţie ideală şi care, ştim bine, nu este tocmai cea reală a zilelor noastre. Şi mă întreb: De ce ar trebui să fie astfel? De ce nu poate fi aşa cum sugerează autorul nostru? Să fie atât de greu?  
Cu acest roman, Marian MALCIU demonstrează, încă o dată, maturitatea si complexitatea unui scriitor care stăpâneşte atât complicatele mecanisme ale naraţiunii, cât si un fond tematic incitant, filtrat, după cum spuneam, la nivelul prozei de factură obiectivă, personajele sale purtând amprenta mediului psihologic-social-uman.  
Tot în anul 2014 şi tot urmare a colaborării cu Ed. PIM, Iaşi, face să revină şi autorul de proză scurtă, Marian Malciu. De această dată, domnia sa intră în mijlocul acţiunilor desfăşurate pe teritoriul celor ce ar trebui să judece legaţi la ochi la propriu. Cu balanţă dreaptă, pentru că decid destine...  
Culese din instanţe este o carte de 127 de pagini, structurată pe patru capitole, patru cazuri distincte: Partajul, Judele şi Cobra, Divorţ şi Un martor inedit.  
Gestionarea cronologică a acţiunilor dovedeşte o bună documentare în domeniul activităţilor desfăşurate de către instanţele de judecată, aspect demn de apreciat şi subliniat.  
Măiestria cu care autorul construeşte personajele acestor proze scurte, stările şi atitudinile acestora, derularea acţiunilor, toate dau veridicitate, autenticitate şi realism, determinând cititorul să treacă pas cu pas, fie şi imaginar, prin etapele nedorite ale fiecărui proces în parte, fie el penal sau civil. Îmbinând, cu o dibăcie caracterstică domniei sale, comicul de situaţie cu tragicul, reuşeşte să evidenţieze prin dialoguri, mărturii, descrieri şi gânduri ale personajelor, nuditatea societăţii româneşti, care se arată în toată splendoarea ei, unde mai mult, decât în sălile de judecată?  
Acolo unde se uită faptul că odată ai iubit, se uită că ceva te-a legat sau încă te mai leagă de acel om, poate copii despre a căror prezenţa în sala de judecată se uită, se uită şi faptul că sunt fraţi şi surori care au supt la acelaşi sân. Sunt faţă în faţă gata să se linşeze, folosesc cuvinte grele, scenarii urâte, toate într-o luptă a lăcomiei a dorinţei de întâietate, care dezbină, uneori pe viaţă.  
Trecând prin cele patru proze scurte, reunite sub titlul generic, Culese din instanţe, veţi avea ocazia să descoperiţi paradoxul în fiecare din aceste patru lucrări, un paradox care, bine analizat, evidenţiază nivelul la care a ajuns moralitatea societăţii, lăcomia care îndepărtează orice sentiment, dezumanizând.  
Iată-ne ajunşi la anul 2015!  
De această dată, autorul Marian MALCIU vine să-şi bucure cititorii cu o nouă surpriză, aşa cum i-a obişnuit...  
Este vorba de o carte consistentă din toate punctele de vedere. Are 288 de pagini și conţine un impresionant album foto color, o paralelă între vechi şi nou, între  
trecut şi prezent, o monografie scrisă oarecum în mod neobişnuit. Afirm asta întrucât, deşi slătinean, dar cu originea în Caracal, deci oltean get-beget, domnia sa a hotărât să scrie această carte, care să ne poarte prin labirintul întortocheat al istoriei, credinţei şi culturii comunei Ruginoasa din Judeţul Iaşi şi nu numai.  
Cu grijă şi sensibilitate permanent atent dozată, ne dezvăluie în culori alese un tablou impresionant despre locuri şi oameni, credinţa şi cultura acestora.  
În cartea monografică Ruginoasa – Istorie, credinţa şi cultură, apărută la Ed. AIUS din Craiova, autorul nu se mulţumeşte să consemneze date şi informaţii primite ocazional, auzite sau văzute. Domnia sa studiază documente, cercetează, aprofundează, extinzându-se către adevăratele rădăcini ale poporului român, prin analiză şi comparaţie, argumente şi contraargumente, întărind şi demolând diverse teorii, responzabilizându-se, asumându-şi cele consemnate.  
Nu a fost deloc uşor pentru că toţi cunoaştem faptul că avem o istorie frumoasă, dar care nu a putut să păstreze intacte toate vestigiile, documentele şi scrierile, multe fiind denaturate de anumite etape istorico-politico-existenţiale, rău-voitoare sau chiar ignorante, funcţie de regimurile care s-au perindat prin viaţa poporului român, ciopârţindu-i aceste trei mari şi importante ramuri printre multe altele...  
Parcurgând paginile acestei monografii, zic eu, a acestui manual de istorie, credinţă şi cultură, pornind încă din perioada dacică, veţi avea plăcuta surpriză de a afla lucruri noi şi interesante, aspecte ce vă vor deschide o nouă viziune ori vă vor da posibilitatea de a deschide adevărate dezbateri şi reale controverse despre originea și limba poporului român.  
Veţi afla detalii deosebite despre desfășurarea unui însemnat ritual religios, trăind, împreună cu autorul, emoţiile prilejuite de Taina Sfinţirii unei biserici, prin cuvântul descriptiv al acestuia.  
Cu o fantastică răbdare, dar şi cu meticulozitatea care îl caracterizează, aduce în prim plan şi consemnează informaţii despre obiective de interes istoric şi cultural din zona Ruginoasei, despre descoperiri arheologice din zonă, cu vechime atestată, deosebit de importante, despre Muzeul Memorial Alexandru Ioan Cuza, cu detalii mai puţin cunoscute despre Elena Cuza, soţia domnitorului şi cei doi fii ai acestora.  
Nu neglijează nici Muzeul Etnografic din cadrul Centrului cultural Ruginoasa, aşezând la loc de cinste oamenii de ispravă ai zonei, fără de care, bineînţeles, faptele nu ar exista. În acest sens, Nicolae Iorga spunea: Cunoscând istoria, eroii, tradiția, ne facem mai sociabili, mai altruiști, mai iubitori de om și viață”. Deci, să luăm aminte! Cred că scriitorul Marian MALCIU dovedeşte şi întăreşte prin scrieri, prin opera domniei sale, cele subliniate de ilustrul înaintaş Nicolae IORGA.  
Cu o nobleţe născută din suferință și devoțiune, din pasiune și înțelepciune, din dorinţă de cunoaştere şi dăruire faţă de semeni, autorul lasă condeiului libertatea de a-i transforma gândurile în pansamente pentru suflet şi cuget.  
Marian Malciu nu este un accident literar, este o permanenţă firească, având un destin omogen ce nu poate dezamăgi căzând în patima sedentarismului trândav după fiecare vijelie scurtă a talentului. A dovedit-o, în decursul celor opt ani, cu cele zece cărţi valoroase, cărora le vor urma, probabil, multe altele...  
Sunt cărţi alături de care, în acest an - 2016, numele domnului Marian MALCIU este consemnat pentru eternitate, întru cunoaşterea generaţiilor ce vor urma, în volumul III al uriașei lucrări coordonate de Ioan Holban - UN DICȚIONAR AL SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, Editura Tipo Moldova, Iași, 2016, pag. 289-298, alături de mari autori recunoscuți în țară și dincolo de hotarele ei. De altfel, domnia sa este înscris și în volumul LITERATURA ROMÂNĂ. DICȚIONARUL AUTORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, Editura Arial, Ploiești, 2013, coordonator principal Alina KRISTINKA, dar numai cu primele cinci cărți publicate până la acea dată.  
 
Olguţa Luncaşu TRIFAN  
04.10.2016  
 
 
 
 
 
P.S.  
Felicitări autorului şi la mai multe!  
Cu preţuire şi consideraţie!  
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE / Olguţa Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguţa Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olguţa Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!