Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Emotie > Mobil |   


Autor: Olguţa Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Încă, te caut...

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rondelul comemorativ  
 
De şapte primăveri îţi caut paşii  
Şi urma lor mă poartă la mormânt  
Să-ţi spun că-n vie iar au plâns butaşii,  
Tot aşteptând să-i culci pe sub pământ.  
 
Te mai visez privindu-ţi copilaşii,  
Apoi dispari din nou, fără cuvânt…  
De şapte primăveri îţi caut paşii  
Şi urma lor mă poartă la mormânt.  
 
Cu-a Domnului Lumină legământ  
Şi-n astă primăvară-ţi chemi rămaşii  
Vor lăcrima de dor chiar şi vrăjmaşii,  
Iar eu sunt frunză legănată-n vânt…  
 
De şapte primăveri îţi caut paşii.  
 
Rondelul lacrimii  
 
Să nu priveşti o lacrimă din geană!  
Nu vreau să arzi în dor mistuitor…  
Tovarăş bun şi sufletului hrană  
Mi-a fost când tot părea apăsător.  
 
Cerneală pentru versul trist, în pană,  
Când suflet-plin mă doare-ngrozitor,  
Să nu priveşti o lacrimă din geană!  
Nu vreau să arzi în dor mistuitor…  
 
De m-aş putea preface-ntr-o liană,  
Urca-m-aş către astru-orbitor  
S-ascult din nou cuvânt liniştitor,  
Tu, tatăl meu, pe bolta diafană...  
 
Să nu priveşti o lacrimă din geană!  
 
Dor… la şase ani  
 
Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă.  
E ziua-n care, înţeleg doar cei ce au trăit  
plecarea tatălui, lăsându-ţi inimioara arsă,  
cuvânt de mângâiere rămas în aşteptare, negrăit.  
 
Lacrimă cursă în tăcere, pe-un fir de Nu-mă-uita,  
oftat plecat din suflet, zbor frânt, neterminat,  
Mai, treisprezece, zi neagră, viaţa îmi va agita,  
când steaua ce-ţi fusese hărăzită n-a mai luminat.  
 
Mă zdruncină din neguri întinsuri sufleteşti.  
Mi-ai pus în palme viaţa-ţi, eu I-am încredinţat-o;  
secundă fără timp, e firul vieţii omeneşti,  
n-oi risipi-n uitare, nicicând, iubirea ce mi-ai dat-o.  
 
In cimitirul plin de fluturi, tăcerea vin să îţi ascult;  
o linişte profundă tot corpul îmi inundă, mă domină,  
Tăicuţul meu ce dormi, eu, mereu copilul tău, adult,  
natura intră-n cosmică-armonie, din candelă… lumină.  
 
Două fete  
 
Privesc, prin geamul obosit,  
la norii ce încep să plângă.  
De dor, sunt suflet istovit,  
un trecător pribeag în astă lume.  
 
Se-ndoaie meri, bătuţi de vânt  
în faţa casei, urmărind  
tristeţea unor frunze,  
ce-şi culcă faţa pe pământ.  
În casă, cu măicuţa, odăile tresar.  
Tristeţea ei, icoanele îngheaţă.  
Privesc durerea ochilor bătrâni:  
puterea lor scutură cerul în fântâni.  
 
- Lasă-mă, măicuţă, să m-alint!  
Mai vreau pe frunte a ta mângâiere...  
să lupt cu viaţa, tu îmi dai putere,  
acasă am venit cu atâta dor,  
iubirea-ţi să mai simt...  
 
Când ploaia stă şi vântul nu mai bate,  
măicuţa, lacrima, din colţ de ochi, îşi şterge.  
 
- Îmi este frig în suflet, draga mamei,  
de-o vreme-ncoace, viaţa greu îmi trece.  
Mă dor picioarele şi inima mă doare,  
nici somnul nu mai vine pe la mine.  
De tatăl tău îmi este tare dor.  
 
Mă rog în fiecare noapte,  
mai treacă pe-acasă, urâtul să-mi alunge...  
Privesc, prin geamul ce-mi numără secunde.  
Norii ce-au plâns, parc-au furat surâsul mamei,  
care, privind în vatră, îşi răscoleşte gândul:  
- Of, draga mamei! Era bine când era şi el acasă...  
 
Amintire  
 
Doream să prindă gândurile viaţă  
când junghiul lacrimii mă înţepa,  
intrând pe poarta unde tata,  
de câte ori plecam, mă petrecea.  
 
Mă uit în jur, dar nu-l zăresc niciunde.  
- A nins la noi în sat, tăticule!  
Mămica-i singură şi iar e iarnă,  
bătrână-i şi bolnavă şi-i este tare greu.  
 
Ţi-aud şi-acum paşi obosiţi prin curte,  
bătrân, bolnav, sfios şi mult prea bun.  
Purta-i pe umeri suferinţi atât de multe,  
dar nu plângeai nicicând, munceai din greu...  
 
Astăzi, când vin la casa părintească,  
mai fac un drum, mai greu, la cimitir.  
Mămica îţi aprinde candela acasă;  
eu o aprind în cimitir, la capul tău.  
 
Lângă mormânt, mirosul de tămâie,  
faţă-n faţă cu eternitatea suspinând,  
Durerea mea, ascunsă-i în abisuri,  
născută din adâncuri nepătrunse.  
 
Te las acum, tăticul meu!  
În ochii stinşi ţi-a îngheţat iubirea,  
doar lumânarea, ce arde pe mormânt,  
mă mai petrece răscolindu-mi amintirea.  
 
Acasă, când ajung, mămica stă în prag.  
I-s ochii înecaţi în lacrimi, bolnavă de oftat.  
Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume:  
- Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă fi uitat?  
 
O poveste  
 
O fiică şi un tată,  
atâta tăcere înfrigurată.  
Se înţeleg doar din priviri,  
ea să-L roage, el să tacă.  
El resemnat, cu sufletu-mpăcat,  
ea tulburată, speriată,  
el, doar un râu ce pleacă,  
ea, o piatră.  
Acoperind, cu mâna tremurândă,  
o lumânare pâlpâie a despărţire.  
Mâinile tatălui împreunate-n sfântă-nchinăciune,  
privirea-i se închide pe candelă-n iubire.  
Din cuib de ochi, eternă despărţire,  
două lacrimi pleacă,  
una de fiică, alta de tată.  
Într-un sătuc, cu multe neştiute,  
o fată-şi duce sufletul la groapă,  
îi este viaţa-n paranteze rupte,  
răpusă, plânge blestemata soartă.  
Îi tremură genunchii,  
povestea-i terminată.  
A fost odată  
o fiică şi un tată...  
 
Au fost, odată.  
 
În ziua de 13 Mai 2009, ora 23.37, o fiică trăia un ultim moment, o ultimă clipă alături de tatăl ei.  
De atunci, nimic nu a mai fost ca înainte...  
Îl caut, îl aştept,îmi lipseşte, îmi este dor de el!  
 
Timpul trece prea repede peste noi...  
 
Dumnezeu să te odihnească, tăticule!  
Referinţă Bibliografică:
Încă, te caut... / Olguţa Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguţa Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olguţa Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!