Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Olguţa Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

DESPRE FARMECUL SONETULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fără teama de a greşi, pot spune că sonetul este un gen de poezie la care poetul trebuie să scrie cu „mâinile legate”, dată fiind forma fixă de creaţie a acestuia, dar şi structura sa aproape inflexibilă. Poetul nu are decât posibilitatea de a folosi cât mai puţine cuvinte – repetarea acestora în cele 14 versuri fiind interzisă, fapt ce conduce la folosirea bogăţiilor lingvistice. Drept urmare, autorul este permanent în căutarea acelor cuvinte bogate în înţelesuri cât mai profunde, care să exprime foarte mult şi, în acest fel, să ofere cititorului cât mai multe tablouri imaginare.  
Spre deosebire de alte poezii, sonetul are o regulă (pe lângă cele referitoare la rimă şi numărul versurilor) peste care nu este permis a se trece: ritmul iambic. Aceste reguli stricte, în mod paradoxal, la prima vedere, stabilesc o relaţie deosebit de interesantă între sonetul literar şi muzică. În acest sens, George Călinescu definea sonetul ca fiind „o compunere muzicală”, ia Rainer Maria Rilke, autorul Sonetelor către Orfeu, definea muzica drept o „metaforă a simţurilor”. Poate că tocmai de aceea şi strâns legat de structura sa greoaie, aproape inflexibilă, sonetul se naşte şi se afirmă prin supleţe şi farmec. Graţie acestor calităţi el îşi adjudecă titlul de rege al poeziei.  
Atras de caracteristicile generale şi particulare ale poeziilor cu formă fixă de creaţie, domnul Marian Malciu a încercat şi a reuşit să-ţi exprime sentimentele în mai multe specii fixe ale poeziei lirice, fiind obişnuit, sub aspect profesional, cu reguli stabile şi obligatorii cuprinse în dispoziţii, regulamente şi legi. În acest sens, amintesc cititorilor că a publicat în Revista „Confluenţe Literare” pantumuri (”Iarnă la munte”, „Pantum Luceafărului”), rondeluri („Toamnei”,, „Adio, toamnă”, „Rondelul ispitei”, „Cerşind amor”) şi sonete („Sonet Luceafărului”, „Aşteptăm”, „Îţi aminteşti”, „Destin”).  
În lucrarea de faţă am ales, nu întâmplător, să vă prezint cel mai recent sonet publicat în paginile revistei amintite: „Metamorfoză”.  
Este o poezie deosebită din mai multe puncte de vedere, autorul reuşind să ofere cititorilor săi o gamă largă de imagini bogate în lumină şi muzică. Eul liric ne reliefează starea iubirii împărtăşite, a iubirii fără reguli şi interdicţii, pură precum puritatea „fulgului de nea” ori a unui „râu, ce curge sub un deal” sau a unui „ghiocel”, zugrăvită prin senzaţii şi situaţii comune sufletului oricărei fiinţe umane. În acest context, lectorul are ocazia să trăiască emoţii intense în timp ce vizualizează, cu ochii minţii, tabloul iubirii cu inocenţa şi uimirea specifice sentimentului.  
Marian Malciu a ales, aici, să folosească tehnica sonetului alexandrin (de concepţie franceză), care recomandă compoziţia din 14 versuri împărţite în patru strofe: două catrene şi două terţine, fiecărui vers aparţinându-i un număr de 12 silabe. Catrenele sunt concepute după schema abba/ abba (rimă îmbrăţişată), iar terţinele după schema aleasă de către domnia sa: cdd/dcc.  
În primul catren, printr-o feerică imagine, ce ne trimite cu gândul la pastel, descoperim o reuşită comparaţie a celor doi protagonişti, el cu un fulg de nea : "Eu - fulg de nea, firav, în zbor rătăcitor,/ Între pământ şi cer dorind să dănţuiesc," şi a iubitei cu un râu (apa unui râu): „Tu – râu, curgând sub deal, cu unde ce-ţi sclipesc/ De mari dorinţi ori, poate, doru-ţi arzător,”.  
Trecerea la cel de al doilea catren conturează imaginea cuplului care-şi pune întrebări, îşi face planuri, bucurându-se de o existenţă comună, în care-şi găsesc locul şi lucruri, dar şi preocupări mărunte. În fapt, este vorba de o viziune idilică, cu uşoare accente ludice asupra Erosului, în care se exprimă nevoia îndrăgostitului de a conferi plenitudine sentimentelor sale: „Ne întrebăm ce gânduri vin, ne copleşesc/ Şi-n nopţi târzii visăm, sub cerul sclipitor,/ Să ne-nsoţim în joc şi-n trai pe viitor,” dar care sunt menite să aducă fericirea: „Şi-n ochii tăi, în trup, să mă înzăpezesc.”  
În prima terţină poetul iniţializează un dialog între cei doi îndrăgostiţi, decodând sentimente şi emoţii, dezvăluind un Eros cald, calm, dar şi realist prin exprimarea dorinţei: „- O, da, doresc iubirea ta să-mpărtăşesc,” în raport cu, în acelaşi timp, manifestarea îngrijorării iubitei şi teama acesteia, întărită prin utilizarea conjuncţiei „dar”: „Dar te topeşti în clipa-n care mă iubeşti/ Şi-ai să regreţi că viaţa ta îmi dăruieşti…”  
Ultima terţină conturează semnificaţia titlului. Prin metamorfozarea fulgului, transformat într-un strop de apă sub flacăra iubirii, poetul îşi asigură iubita că, doar ea, prin sentimentul de dragoste transmis, al iubirii ce o revarsă asupra lui, îi poate crea o nouă dinamică a lumii, scoţându-l din propria condiţie: „- Sunt doar un strop, dar numai tu mă înfloreşti / Sub soare cald, ducându-mă pe câmp să cresc”, după care, cu ultimul vers, concluziv, dar care redă plenar puterea dragostei şi efectul acesteia asupra celui îndrăgostit – oferindu-i o nouă viaţă şi puritate; „Prin ghiocel, să mă înalţ, să mă albesc… „  
Este interesantă ideea metamorfozării din fulg în ghiocel şi, cu siguranţă, nu întâmplătoare. Conform mitologiei, întâia floare apărută pe pământ, floare întâlnită în momentul în care Adam şi Eva au fost alungaţi din Rai, pământul fiind stăpânit de iarnă, a fost ghiocelul. Eva, văzând floarea, a început să plângă, amintindu-şi de grădina Edenului. Lui Dumnezeu, făcându-i-se milă, a transformat câţiva fulgi de zăpadă în ghiocei.  
Altă legendă spune că un înger care a văzut-o pe Eva întristată de faptul că, de când venise pe pământ, nu văzuse nici o floare şi îşi tot amintea de frumuseţea şi bogăţia florală din grădina Raiului, a prins un fulg în palmă, a suflat peste el şi l-a transformat în ghiocel, pe care l-a dăruit Evei. Aşa a apărut ghiocelul ca prima floare de pe pământ şi anume cea care, cel puţin la noi, este cunoscută ca vestitor al primăverii, anotimp în care întreaga natură se „trezeşte” la viaţă după ce „moartea” a adormit-o în anotimpul anterior, adică în iarnă.  
Descoperim în aceste versuri elementele vitale ale existenţei macrocosmice şi, fireşte, ale perpetuării vieţii pe pământ, autorul îmbinând tabloul „pictat” prin cuvinte cu acţiunea propriu-zisă a personajelor, redată prin alte cuvinte, în dialog: „Între pământ şi cer, dorind să dănţuiesc”. Aici ne amintim, sigur, că Dumnezeu a făcut cerul şi pământul, între acestea fiind atmosfera, aerul ce permite dansul fulgului de nea, iar acest fulg este apă, apa din atmosferă, precum şi „râu curgând sub deal” este apă, apa de pe pământ fără de care viaţa nu ar fi posibilă. Apa nu ar fi suficientă dacă nu ar fi lumina şi căldura de la soare, fapt despre care autorul ne convinge cât se poate de simplu şi frumos: „ - Sunt doar un strop, dar numai tu mă înfloreşti/ Sub soare cald, ducându-mă pe câmp să cresc”. Cuvântul „soare” ne spune de la sine că avem foc, lumină şi căldură, iar cuvântul „câmp” exprimă suficient de direct şi clar existenţa pământului.  
Cu alte cuvinte, sunt convinsă că poetul Marian Malciu a dorit să ne amintească importanţa iubirii: fără iubire nu ar exista viaţă dincolo de moarte, aceasta fiind doar „adormirea” trupurilor, a învelişurilor textile ori de altă nuanţă, în iarnă şi reînvierea tuturor formelor de viaţă în primăvară… Iubirea este acel dar primit de la Dumnezeu (odată cu cel mai preţios dar, viaţa), prin care se asigură viaţa veşnică, iar „metamorfoza” înfăţişată de către domnia sa este convingătoare şi se cere a fi citită de către oricare iubitor de poezie și nu numai.  
 
Felicit autorul pentru idee şi pentru eul liric, poezia fiind, poate, singura ce are puterea de a imortaliza iubirea, de a păstra amintirea şi a exprima, neîncorsetat, sentimentul pur.  
 
 
 
Cu preţuire şi respect,  
 
Olguţa Luncașu Trifan  
 
 
Referinţă Bibliografică:
DESPRE FARMECUL SONETULUI / Olguţa Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1864, Anul VI, 07 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguţa Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olguţa Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!