Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Olguţa Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Împlinire prin iubire / Olguţa Luncaşu Trifan - Cronică de cititor de Prof. Anica Tănasă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Grupate cu atenţie într-o ordine care se concertează subtil cu evoluţia însăşi a traseului liric, poemele Olguţei Luncaşu Trifan formează un tot spiritual şi artistic. Este, mai întâi, fundamentul spiritual care leagă toate firele fiinţei sale: credinţa în Dumnezeu, cea prin care îi vine iubirea primordială şi totodată forţa creatoare. Un adevărat „credo", format ingenios din titlurile poemelor pe această temă, este aşezat la începutul capitolului I ca o binecuvântare la temelia unei case solid construite: „Te chem, Doamne!", „Învredniceşte-mă, Doamne!", „Rugă către tine"... Sinceritatea şi fervoarea sentimentului amintesc clocotul din psalmii arghezieni. Nu este însă zbaterea dintre „credinţă" şi „tăgadă" a acestuia, ci o calmă împlinire şi împăcare: „Când anii trec, tăcerile mi-ascund între cuvinte,\ Când vântul suflă rece, privirea ta m-alinte!\ Când lacrimă din geană-mi se pierde-n plâns tăcut,\ când răni mă ard, speranţa să Te aflu n-am pierdut \ ... „tăcut când plânge cerul , simt că-ţi pogoară Duhul " \ ... când clipa mi Te-arată, Ţi-ating chipul în treacăt,\ şi-ngenunchind, inima-mi eliberez din lacăt" („Te chem, Doamne!”). Vocea poetei cere divinităţii forţă de a dărui alinare celor „pierduţi": "Învredniceşte-mă, Doamne, când pierduţi de Tine-ntâlnesc,\ să-ţi caut, să-ţi aflu iubirea, mireasmă de suflet, să-i liniştesc". („Învredniceşte-mă, Doamne!”). Versurile nu abundă în figuri de stil; discursul poetic percutant declarativ este limpede pentru orice cititor, frumuseţea venind din forţa şi autenticitatea sentimentului. Sunt poeme închinate divinităţii, pulsând în ele dragostea de oameni, implicarea poetei în social fiind o constantă a creaţiei sale. Valorile creştineşti invocate cresc din aluatul celor ce ne-au dat viaţă. Ei, părinţii (Cap. II), se aşază rodnic, ancestral între Dumnezeire şi Viaţă. În acest ciclu te învăluie nostalgia sau bucuria pură a întoarcerii în universul mirific al copilăriei: „Îmi caut urmele\ prin hăţişurile timpului,\ prin colbul vremii, pe uliţa satului. („Surâs... înapoi în timp...”). Oglinda retrovizoare a timpului prinde „o năzbâtie cu plete-zambile", apoi „fata bujorului", apoi „o femeie veselă, cu ochi surâzători cât o grădină de bujori" - tot atâtea ipostaze ale trecerii pe sub umbra tutelară a casei părinteşti din „satul său bătrân". Mama, tata veghează asupra ei „când tinereţea fuge spre spus", iar „luna strânge lacrima-n năframă". Portretele lor interioare se conturează din detalii gingaşe sau din dialoguri rupte, încărcate de suspans: „A nins la noi în sat, tăticule\ Mămica-i singură şi iar e iarnă" sau: „Ţi-aud şi-acuma paşii obosiţi prin curte\ Bătrân, bolnav şi mult prea bun" (Amintire). Dar "timpul îşi pierde secundele\ în genele răsfirate ale nopţii”, măsurând curgerea ireversibilă a vremii, intangibilitatea clipei, inefabilul esenţei: „Tăcerea îmi curge prin vene\ vorbindu-şi de iubiri albastre\ ce au pictat cândva cerul,\ despre\ ramuri tremurânde\ ce au inventat vântul\ şi despre Soarele ce a desenat umbra" („Introspecţie nocturnă”). Cuvântul - Creaţie şi Creator - constituie substanţa poetică a celui de-al IV-lea capitol: „Printre cuvinte". Cuvântul este echivalentul poeziei ca formă primordială şi integratoare a cunoaşterii, este echivalentul existenţei divine a omului: „Dincolo-i tăcere, aici avem cuvântul". Viziunea autoarei este integratoare. Aici, în cuvânt, se cristalizează totul: gândul („rămâne iubirea captivă-n foaia plină de gânduri"), iubirea ("cu cheile iubirii am să-mi descui cuvântul"), zborul, durerea, răul, binele, frumosul... De aici, responsabilitatea imensă în mânuirea lui: „Nu-l aruncaţi la întâmplare\ Nu-i ia puterea nici mormântul" („Cuvântul"). Ciclurile V („Când pietrele vorbesc...") şi VI („Despre frământări... şi şoapte de toamnă") oferă o propensiune a umanului spre vegetal şi mineral toate învăluite în misterul aceleiaşi Creaţii dintru început: „...durerea iubirii răsună-ntre maluri,\ pântec de mare, ce naşte-un ametist. „Profunde cuvinte şi de o fină receptivitate a liricului” a subliniat scriitorul Marian Malciu despre simbolistica pietrelor ca motiv literar. „Vibraţiile ei (pietrei) au intrat în dialog cu vibraţiile sufletului tău, căci toate au acelaşi izvor tainic. În roua dimineţii ai lăsat lacrimile tale; în zori, ascultând plângerea lor, ai primit şi plângerea şi rostirea pietrei de sub rouă înţelegând-o, intuind-o, respectând-o..." (Marian Malciu – „Confluenţe literare", 15 oct. 2014). Poezia anotimpurilor (Cap. VII - „Despre iarnă şi noi", Cap. VIII... „Şi despre primăvară") e reflexiv - elegiacă: „Te ninge blând şi mare,\ te ninge ca-n primordii,\ un fulg ce a băut nectar de vise\ se-aşează pe-o ureche, îţi cânta un sărut\ ca dintr-un joc de fluturi, mut" ("Ninsoare"). Iubirea îşi ţese vrajă în aproape toate poemele Olguţei Luncaşu Trifan, dar înfloreşte plenar în Cap. IX - „Şi despre iubire". Mai mult declarativă şi cu tentă moralizatoare în primele cicluri, aici poezia plonjează în adâncuri insondabile acolo unde gândul şi sentimentul se învolburează şi se pătrund reciproc: „Te-am inventat\ din pulbere de stele,\ privirea ţi-am cules-o din azur,\ să-mi încălzească nopţile iubirii,\ să-mi vadă trupul tremurând." („Vis") Aspiraţie, dorinţă, împlinire, regret sau doar visare, iubirea este esenţa universului liric al poetei. Ea nu sacrifică nici forţa imaginii, nici profunzimea trăirii de dragul unei muzicalităţi exterioare: „Astă noapte,\ mi-a plâns o lacrimă/ din suflet.\ O luase, razna, la vale,\ când pe un obraz,\ când pe celălalt.\ Două buze fremătau,\ o urmăreau\ prelingându-se.\ O inimă şi-a trimis căldura-n cuvinte,\ sorbindu-ne,\ dintr-o înghiţitură,\ pe mine şi pe lacrimă.\ Erai Tu,\ Îndrăgostit...” („Cel din inimă"). Dar când iubirea însăşi e un cântec, muzicalitatea pare a curge de la sine: „Să îmi dăltuieşti în noapte sărutări pe sâni, în şoapte, să-mi fii prinţ şi unic mire în năvalnică iubire” („Ochi în ochi") sau : „Îmi curg în suflet ploile din tine,/ Stropi dulci, închişi într-un sărut/ Cuvintele-ţi m-ating cu şoapte fine, Fior de rouă ce îl credeam pierdut." („Punct”) Deşi Olguţa Luncaşu Trifan este la începuturile carierei sale literare, vocea sa a căpătat deja un timbru distinct în lirica actuală românească.  
 
Autor: Prof. Anica Tănasă  
10 decembrie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
Împlinire prin iubire / Olguţa Luncaşu Trifan - Cronică de cititor de Prof. Anica Tănasă / Olguţa Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1806, Anul V, 11 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguţa Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olguţa Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!