Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Olguţa Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1313 din 05 august 2014        Toate Articolele Autorului

Ispititoare...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Făcându-mi-se onoarea de a primi, în dar, romanul „Ispita”, al domnului Marian MALCIU, trebuie să recunosc, un roman cu un titlu deosebit de incitant, mi-am dorit să scriu câteva impresii întru mulţumire autorului, pentru încrederea de a mi-l oferi, spre citire şi înţelegere.  

Am avut surpriza, încă din primele pagini, să întâlnesc un personaj dintr-o lume deloc străină mie. Acest aspect, pe lângă talentul deosebit al naratorului de a da cursivitate evenimentelor şi personajelor, m-a determinat să intru în subiectul romanului, să trăiesc alături de personaje, empatizând cu acestea, cu stările, acţiunile, situaţiile pe care, cu dibăcie, autorul le creează.  

Astfel, apare personajul principal masculin, Fănel Nicolae, ofiţer la brigada de furturi auto, în jurul căruia autorul ţese o plasă literară bine gândită, bine urzită, care are toate cerinţele de a-şi prinde personajul, dar şi cititorii, fără scăpare, într-o multitudine complexă de stări: iubire, ură, suferinţă, dezamăgiri, adulter, frustrări, delaţiune, lăcomie, activităţi ilegale, înscenări, dar şi căinţa, dorinţa acestuia de îndreptare, de o viaţă trăită decent, cumpătat, în liniştea unui cămin.  

Încă din Capitolul I, întâlnim un Fănel care este omul clipei, omul neinteresat de ziua de mâine, de părerea celor din jur, declarându-se, nonşalant, „ un om fără scrupule, căruia-i displăceau sentimentalismele”, dar care” în apropierea oricărei femei se transforma subit într-un mic Don Juan hotărât să îmbrace haina seducătorului modern”. Pentru care contează palmaresul şi nu calitatea victimelor, feminine, a se înţelege .  

Autorul se îngrijeşte a ne face portretul lui Fănel încă din adolescenţă, când, deşi provine dintr-o familie de intelectuali, dovedindu-se că a avut o copilărie fericită, fără lipsuri, fiind singur la părinţi, în momentul în care părinţii, cinstiţi, nu au mai făcut faţă „progresului”, iar „competenţa profesională se situa pe primul loc numai în plan teoretic”, în familia lui Fănel şi-au făcut loc problemele. Nu întârzie nici ieşirile necontrolate ale acestuia împotriva familiei şi, în special, a mamei, pe fondul nemulţumirii faţă de starea materială din familie comparativ cu a familiilor altor colegi. Dorinţa lui de a-şi depăşi condiţia este foarte bine gândită de autor, conturată pe anumite frustrări din adolescenţă şi, deşi regretă, pe undeva, reacţia faţă de mama sa, o consideră normală şi necesară, o decizie corectă: „Dacă nu-mi urmam calea, ce dracului eram eu acum? Un terchea-berchea de profesoraş ori vreun funcţionar...., limitat şi legat de mâini şi de picioare cu un salariu minim pe economie.”  

Interesant este modul în care autorul alege şi creionează personajele feminine ale acestui roman: Anca (soţia lui Fănel), Gabi (prietena Ancăi şi o tentaţie destul de mare pentru Fănel), Olga ( viitoare soţie a lui Valentin, prietenul lui Fănel, o altă tentaţie puternică pentru acesta) şi Mariana, o dorinţă pentru Fănel, rămasă şi aceasta în stadiul de prietenă, confidentă... Patru femei frumoase, vertebrale, cu caractere şi principii puternice, foarte bine puse în valoare de către autor, deşi bărbat, care reuşesc să-i demonstreze „ Don Juanului” nostru faptul că femeia nu este un obiect erotic. Mai există şi femeia Om, femeia care are creier, simte, discerne, are principii, are moralitate.  

Anca, soţia lui Fănel, frumoasă şi îndrăgostită de acesta – o foarte bună asistentă medicală, fiica apreciatului chirurg colonel doctor Cornel Dumitrescu, om cu renume şi putere în societate - este o bună oportunitate pentru Fănel de a-şi atinge scopurile în privinţa carierei.  

Da, a fost un mariaj născut din interes, apoi traiul în comun le-a oferit doi-trei ani de dragoste. Ajutorul susţinut al părinţilor Ancăi, atât material, dar mai ales intervenţiile pentru a-l scoate pe Fănel din fel de fel de încurcături şi a-i asigura ascensiunea rapidă, în loc să-i rezerve Ancăi acea viaţă fericită, fără griji, cum îşi doriseră părinţii, l-au transformat pe Fănel într-un soţ frustrat, care se simţea umilit, devenise rece, preocupat, absent, ascuns, lipsea din ce în ce mai mult de acasă, implicându-se în relaţii pasagere, dar şi în afaceri necurate.  

Autorul pare să-i pregătească Ancăi destinul, dovedind a-i înţelege suferinţa ca femeie, nedreptatea ce-i fusese făcută prin acest mariaj, faptul că se afla în mijlocul unui ghem de minciuni, fiind minţită până şi de părinţi „spre fericirea ei” şi o aduce din ce în ce mai mult în preajma doctorului Viorel Dobrescu, un medic foarte bun, un bărbat chipeş şi care, pe lângă faptul că o doreşte pe Anca, o respectă foarte mult şi, cel mai important, o iubeşte. Autorul le pregăteşte treptat şi bine regizat o atracţie ce-şi găseşte finalitatea exact în momentul în care Anca avea cea mai mare nevoie de suport. Salutară decizia autorului pentru Anca. Ce ar fi trebuit să facă aceasta? Să se agaţe, acum când a aflat adevărul, de ceva ce niciodată nu a avut? Să-şi lege viaţa de baierele minciunii? Nu. Bine gândit... fiecare om are dreptul la fericire.  

Gabi, prietena şi confidenta Ancăi, este o femeie frumoasă, plină de viaţă, care avea talentul de a o energiza pe Anca şi de a o scoate din stările de supărare şi îngrijorare, dar care nu a scăpat nici ea de ochiul cuceritor şi de avansurile şi propunerile directe ale lui Fănel.  

Autorul ne evidenţiază o tipologie feminină care este capabilă să lupte cu dorinţa, pentru că lui Gabi, Fănel nu-i era tocmai indiferent, deci cu atât mai mult de apreciat modul în care s-a gândit autorul când a construit personajul. Aceasta luptă cu ea însăşi în numele unei prietenii, dovedind lucruri rar întâlnite în zilele noastre şi anume: moralitate, loialitate, tărie de caracter, demnitate. „Să-mi trădez cea mai bună prietenă pentru o partidă de sex? Nu cred că se merită şi nu voi ceda.”  

Olga este femeia care i-a lăsat cuceritorului Fănel un gust amar. Femeia care a îndrăznit să îl refuze. Viitoarea soţie a „celui mai bun prieten” de mai bine de şase ani. Autorul ne aduce în atenţie şi reversul prieteniei demonstrate de Gabi. Se poate şi astfel. Olga, însă, îşi demonstrează caracterul, condusă merituos de mintea şi mâna autorului, primind cele mai frumoase calităţi, mărturiseşte cele petrecute lui Valentin, înainte de căsătorie, cu grijă însă ca mărturisirea ei să nu constituie un impediment în calea fericirii lor, dar nici să nu se transforme într-o dramă.  

Mariana este o tânără frumoasă, graţioasă, inteligentă (conform aprecierilor lui Fănel) şi autorul nu se dezminte nici de această dată, construind un personaj puternic, o femeie care ştie clar ce doreşte, care pune mai presus de orice familia, principiile moralei. Deşi deschide o portiţă prieteniei cu Fănel, dându-şi seama că acesta are nevoie de cineva care să-l asculte, să-l înţeleagă, Mariana păstrează, sau, mai bine zis, impune prin felul ei natural de a fi, o barieră de respect peste care nici măcar Fănel nu va îndrăzni să treacă. Autorul ne evidenţiază de această dată acel model feminin care luptă pentru a-şi depăşi condiţia. Deşi avea terminată o facultate de drept, aceasta lucra ca ospătar. Asta nu a împiedicat-o să spere în continuare, să se pregătească şi, când i s-a ivit ocazia, să-şi susţină examenul pentru intrare în Barou şi să meargă să lucreze pentru o importantă casă de avocatură. De remarcat momentul în care patronul restaurantului în care lucra ca ospătar i-a cerut să spioneze anumite persoane, cu un anumit statut şi, în special, pe poliţist, adică pe Fănel. Mariana îşi păstrează verticalitatea, demnitatea, asumându-şi chiar riscul de a fi concediată şi refuză fără nicio ezitare.  

Autorul ne sugerează un destin frumos pentru Mariana, în finalul romanului, cu un om interesant, probabil cu un alt Fănel, nou, care să o merite şi care să o facă fericită, provocându-ne şi stimulându-ne imaginaţia.  

Experienţa profesională a autorului îl ajută şi acesta nu se fereşte a expune anumite situaţii, jocuri de culise, ce par a avea protagonişti mici, neînsemnaţi şi care, de fapt, nu fac decât să confirme sintagma: „Peştele de la cap se-mpute!”.  

Surprinzătoare, dar binevenită şi pilduitoare, decizia autorului de a-l îndrepta pe Fănel către şi prin credinţă. Trebuie să mărturisesc, nu am reuşit să intuiesc acest final.  

Aşadar, fără a-l cunoaşte personal pe autor, ci doar din scrierile sale, e-mail-uri, citirea anumitor recenzii, pasaje din materialele publicate, nu este foarte greu să mă pronunţ:  

În calitate de cititor, am simţit autenticitatea. O trăire autentică ce nu poate fi măsluită, căci, ori este autentică, ori nu este. Personajele domnului Marian MALCIU te transbordează într-o lume mai mult decât reală, dându-ţi seama că ai parcurs paginile unui roman doar în momentul în care ajungi la ultima pagină şi închizi cu părere de rău cartea, însă şi atunci... autorul ne oferă posibilitatea să continuăm a ne imagina...  

Printre toate ispitele acestui roman..., romanul, în sine, constituie cea mai mare ISPITĂ!  

 

Mulţumesc, domnule Marian MALCIU! Cu respect şi consideraţie, Olguţa TRIFAN!  

Mult succes în continuare!  

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Ispititoare... ISPITA / Olguţa Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguţa Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olguţa Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!