Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Universalitatea Învierii lui Iisus - Calea Compasiunii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(Fragment din cartea: „Trepte pe Calea Credinței)  
 
Dovada Învierii Prezentată Apostolilor  
 
Vom începe prin a examina una dintre cele mai tulburătoare dovezi ale învierii lui Iisus Hristos:  
 
„Au plecat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim, au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei și le-a zis:  
 
— Cu adevărat, a înviat Domnul și S-a arătat lui Simon!  
 
Pe când vorbeau ei, Iisus Hristos a apărut în mijlocul lor și le-a spus:  
 
— Pace vouă!  
 
Dar ei, înfricoșați și înspăimântați, au crezut că văd un spirit.” — Luca 24:33  
 
Le-a fost ușor apostolilor să creadă ceea ce vedeau cu proprii lor ochi? Nu aveau astfel o dovadă temeinică pentru a crede?  
 
O credință ce se bazează pe dovezi fie se va poticni de îndată ce evidența va fi contrară, fie se va ofili în așteptarea unor argumente suficient de convingătoare. În cazul de față apostolii nu știau cum să interpreteze apariția lui Iisus Hristos în mijlocul lor din cauză că ei nu credeau în realitatea învierii Sale. De aceea, ei și-au închipuit că au de-a face cu un spirit și nu cu Iisus Hristos în corp omenesc.  
 
Așadar, o credință ce se bazează pe dovezi la fiecare pas va fi pusă în dificultate chiar și dacă respectivele dovezi îi vor fi furnizate?  
 
Aici este paradoxul credinței; deși nu se bazează pe fapte, ea conduce în final la înțelegerea corectă a lor! Dacă ne referim la evrei, ei doreau să creadă în urma unor dovezi în genul minunilor, semnelor supranaturale, vindecărilor și învierilor din morți. Însă, de fiecare dată când dovezile în cauză erau furnizate, ei găseau noi motive care să le alimenteze necredința. Niciodată le erau suficiente faptele prezentate!  
 
Cu alte cuvinte, credința trebuie să preceadă dovezile? Mai precis, ea trebuie să le pregătească într-un fel?  
 
Întotdeauna, credința trebuie să meargă înaintea dovezilor, altfel acestea nu vor fi interpretate corect! Să ne gândim la marile descoperiri științifice și vom vedea că de fiecare dată a existat o viziune asupra a ceea ce urma să fie pus în evidență și adus la lumină înainte de a se obține confirmarea faptelor experimentale. Trebuie să crezi într-un nou tărâm pentru a merge să îl cauți! Bineînțeles, nu orice fel de credință este corectă și nici nu ne va conduce mereu la rezultatul așteptat, dar în cazul unei încrederi autentice, bazate pe Biblie, putem spune că finalul va fi în conformitate cu cele mai optimiste așteptări.  
 
Așadar, există o diferență între credința bazată pe Biblie și cea care se întemeiază pe altceva, de exemplu, pe opiniile omenești?  
 
Când vorbim despre o credință întemeiată pe Biblia ne referim la acel gen de abordare a adevărului descoperit de Dumnezeu, care ne va conduce să primim ceea ce Domnul vrea să ne ofere, preluând acest Cuvânt așa cum El ne-a fost încredințat. Există și alte genuri de credință, ce se bazează pe ce spun oamenii; mai precis, pe capacitatea lor de a înțelege și interpreta Biblia. Dar a te baza pe așa ceva, ignorând temelia Bibliei, înseamnă să depinzi de ceva nesigur și schimbător.  
 
De ce însă avem tendința de a ne baza pe opiniile oamenilor și nu pe Cuvântul lui Dumnezeu?  
 
Problema noastră este că suntem comozi când este vorba de a studia Cuvântul lui Dumnezeu. Ne este mult mai ușor să depindem de ceilalți în probleme care necesită efort și concentrare; în plus, această preocupare necesită mult studiu și multă atenție. De multe ori, opiniile celorlalți îmbracă forme de judecată colectivă în care dacă procedezi altfel, vei fi considerat ca făcând o opinie separată. Realitatea este că profeții Vechiului Testament, ca de altfel și apostolii de mai târziu, au trebuit să facă față unei opoziții îndârjite fiindcă mesajul lor venea în contradicție cu părerile celor din jur.  
 
Să urmărim ce răspuns le-a dat Iisus Hristos apostolilor prin versetele următoare:  
 
„Dar Iisus Hristos le-a zis:  
 
— De ce sunteți neliniștiți? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele. Eu sunt! Atingeți-Mă și vedeți! Un duh n-are nici trup și nici oase, cum vedeți că am Eu.  
 
Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.” — Luca 24:38-40  
 
De ce Iisus Hristos le-a spus apostolilor să privească la mâinile și picioarele Sale? Ce anume se vedea pe ele?  
 
Iisus Hristos i-a invitat să privească la urmele răstignirii Sale pentru a înțelege că au de-a face cu o persoană înviată din morți. Acest lucru nu ar fi trebuit să îi uimească, fiindcă știm bine că Domnul a făcut de mai multe ori astfel de minuni. Mai mult, El le-a spus să pună chiar mâna pe urmele rănilor sale ca să se convingă asupra faptului că nu este o iluzie, ci o realitate ceea ce vedeau. Cu alte cuvinte, le-a furnizat argumente suficiente pentru ca ei să creadă.  
 
Oare așa trebuie să procedăm și noi, adică să cerem dovezi pe care să punem mâna pentru a crede?  
 
Este bine să nu fim creduli și să nu considerăm ca adevăr tot ce este etichetat în acest fel; pe de altă parte, dacă dovezile sunt copleșitoare, ar trebui să le dăm crezare. Nu vreau să spun că nu există și manifestări ale răului, ce par a fi identice cu cele ale binelui. Prin urmare, pot exista minuni ce nu vin de la Dumnezeu, dar avem metode de a le recunoaște prin intermediul Bibliei. Cuvântul divin ne va permite mereu să distingem adevărul de minciună. Să avem încredere în Biblie!  
 
Așadar, putem spune că în Biblie ne sunt oferite criterii și metode pentru a înțelege când o minune este de la Dumnezeu și când nu?  
 
Dacă în Biblie nu avem astfel de elemente care să ne ajute să depistăm răul, atunci cu siguranță, în nici un alt loc nu le vom mai găsi. Pentru omul care studiază Cuvântul divin, există siguranța că nu se va rătăci pe drumul care duce la cer. În cazul discipolilor, dacă ei ar fi dat atenție Bibliei, care vorbea despre moartea și învierea lui Mesia, atunci ei ar fi crezut înainte de a le fi fost date dovezile aducerii la viață ale lui Iisus Hristos.  
 
Putem spune că necredința apostolilor era rezultatul lipsei de studiu personal al Bibliei?  
 
Într-adevăr, aceasta era principala cauză a necredinței lor. Ei nu studiau în mod personal Biblia și depindeau de interpretările pe care alții le făcuseră despre ceea ce era scris în această carte. În plus, ei lăsau la o parte ceea ce le spusese Iisus Hristos făcând referință la Biblie, când le arătase mai dinainte ce urma să se întâmple. Întotdeauna ignoranța în ce privește Biblia aduce după sine necredința și pierderea sincronizării cu lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru noi.  
 
Așadar, putem vorbi despre o urgență a studierii Cuvântului lui Dumnezeu pentru a avea certitudine în credința noastră?  
 
Studiul Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie suprema noastră prioritate din care să decurgă toate celelalte datorii ale vieții. Prin studiu, noi primim învățătură și putere pentru a face față cu succes provocărilor vieții. Prin neglijarea acestui studiu, vom ajunge într-o stare de neputință ce își va pune amprenta asupra tot ce facem, implicit asupra credinței pe care o avem în Dumnezeu. A studia înseamnă în primul rând: „a crede”!  
 
Învierea Creștinului la Viața Eternă  
 
Să citim mai departe experiența creștinului, așa cum este descrisă de apostolul Pavel:  
 
„Fiindcă noi suntem cei cu adevărat circumciși, noi, care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care Îl lăudăm pe Iisus Hristos și care nu punem preț pe descendența trupească. În ceea ce mă privește, aș putea avea încredere chiar și în așa ceva! Dacă există vreo persoană, care să își pună baza pe descendența naturală, atunci eu sunt aceea prin următoarele:  
  1. circumcizia: a opta zi după naștere;
  2. descendența: din poporul Israel și din tribul lui Beniamin;
  3. naționalitatea: evreu din evrei;
  4. statutul după Lege: fariseu;
  5. devotamentul: persecutor al bisericii creștine;
  6. nevinovăția după Lege: fără abatere.
Însă am pierdut aceste privilegii, pentru a-L urma pe Hristos! Ba chiar am renunțat voluntar la ele, pentru a dobândi o cunoaștere superioară a lui Iisus Hristos, Domnul meu. Pentru El le-am abandonat și nu le prețuiesc ca să Îl pot avea doar pe Hristos.  
 
Și astfel, pe baza credinței în El, să primesc nevinovăția acordată de Dumnezeu prin credința în Hristos și să abandonez pe cea proprie, ce decurge din Lege, ca să Îl cunosc, să am parte de puterea învierii Lui, de comuniunea luptelor Lui și să fiu transformat prin moartea Lui pentru a dobândi prin toate mijloacele învierea din morți.— Filipeni 3:3-11  
 
De ce anumite lucruri, care ni se par a fi de valoare, se pot dovedi a fi ulterior o piedică în a-L urma pe Iisus Hristos?  
 
Cea mai de seamă împotrivire nu este cauzată de opoziția dușmanului, ci este datorată forței de atracție pe care o exercită asupra minții noastre realitatea înconjurătoare; în mod deosebit, dorințele pe care le îndrăgim. În cazul apostolului Pavel, intenția sa de a deveni un lider religios puternic, se constituia ca un adevărat idol, fiind dispus la orice sacrificii pentru atingerea acestui obiectiv. Apariția credinței în Iisus Hristos l-a pus în fața unei dileme teribile, deoarece trebuia să renunțe la tot ce clădise și visase de-a lungul întregii vieți!  
 
Cu alte cuvinte, dacă Îl întâlnim pe Iisus Hristos, va fi necesar să ne revizuim prioritățile vieții pentru a deveni creștini autentici?  
 
Dacă prioritățile noastre vor rămâne pe aceeași direcție din perioada când nu Îl cunoșteam pe Iisus Hristos, atunci putem fi siguri că vom avansa într-un sens greșit și viața Sa nu se va manifesta în noi. Experiența convertirii este dramatică, profundă și transformatoare afectând fiecare compartiment al vieții noastre și nelăsând nimic conform cu vechile mentalități pe care le aveam de dinainte de momentul întâlnirii cu Dumnezeu. Un creștin care doar poartă acest nume, dar care niciodată n-a trecut prin experiența transformării interioare, este în mod sigur la fel de pierdut ca înainte de a ști ceva despre Iisus Hristos.  
 
Cum a fost posibil pentru apostolul Pavel să considere ca fiind nefolositoare lucrurile pe care și le dorea cu atât de mare ardoare înainte de a-L întâlni pe Iisus Hristos? Putem vorbi despre o renaștere interioară?  
 
Renașterea interioară reprezintă acel proces de transformare profundă a celui care crede în Iisus Hristos, fapt ce conduce la schimbarea priorităților vieții. Practic, acum apar în adevărata lor lumină aspecte ce noi le consideram clare și sigure. Astfel, Pavel a văzut că dorința sa de a deveni un mare lider religios în Israel era o mare greșeală atâta timp cât el era pierdut în ce privește salvarea înaintea lui Dumnezeu. Promovând o cale religioasă greșită, chiar dacă acest lucru îi aducea avantaje materiale considerabile, a făcut un lucru rău care avea să-l coste infinit de mult.  
 
Cu alte cuvinte, Pavel a înțeles după convertire că beneficiile pe care și le dorea aveau să îl conducă în final la condamnare și moarte?  
 
Când Pavel spunea despre „nevinovăția pe care o dă Dumnezeu prin credință” în opoziție cu „nevinovăția proprie, bazată pe respectarea Legii”, el dorea să precizeze că orice abordare ce nu se bazează pe harul lui Dumnezeu se va dovedi fatală pentru cel care o promovează. De fapt, există o singură cale de ajunge la salvarea de condamnare; mai precis, prin Iisus Hristos, adică prin jertfa Sa și prin acordarea nevinovăției Sale nouă, celor păcătoși. În afara acestei Căi, totul reprezintă minciună.  
 
De ce această „nevinovăție” se primește numai prin credință? Unde este rolul faptelor de ascultare în procesul salvării?  
 
Credința este esențială pentru salvarea oricărui om fiindcă ea prezintă persoana lui Iisus Hristos în locul nostru înaintea lui Dumnezeu. Prin intermediul credinței, se realizează acordarea sfințeniei lui Iisus Hristos în dreptul nostru asemenea îmbrăcării unor haine de mare valoare de către noi, cei păcătoși, ultimii din punct de vedere moral la scara universului. Ce fapte am putea avea noi, pe care să le prezentăm pentru dobândirea nemuririi? Totuși, aceasta era teza teologiei timpurilor lui Pavel pe care el era chemat să o combată prin credința în Iisus Hristos.  
 
Să mergem mai departe, pentru a urmări continuarea drumului creștinului către Imperiul lui Dumnezeu:  
 
„Ca să Îl cunosc, să am parte de puterea învierii Lui, de comuniunea luptelor Lui și să fiu transformat prin moartea Lui pentru a dobândi prin toate mijloacele învierea din morți!” — Filipeni 3:10-11  
 
Primul pas a fost cel al renunțării la orice lucru care ne împiedică să Îl urmăm pe Iisus Hristos. Al doilea pas s-a referit la primirea nevinovăției lui Iisus Hristos. Ce mai urmează?  
 
Am putea spune că doar s-a parcurs începutul vieții de credință, fiindcă în ce privește continuarea, este esențial să ajungem la cunoașterea „puterii învierii lui Iisus Hristos”. Acest aspect este fundamental, fiindcă presupune o transformare interioară profundă, ce se dă pe față printr-un comportament complet diferit. Practic, Iisus Hristos începe să trăiască în noi prin tot ceea ce facem. Imaginea Sa, adică modul Său de a fi, devine o parte a noastră în fiecare clipă. Acest proces se numește „sfințirea vieții” și reprezintă asemănarea cu Dumnezeu.  
 
Dar versetul ne vorbește și despre o „transformare prin moartea lui Iisus Hristos”. La ce se referă această expresie?  
 
Redarea echivalentă ar fi „trecerea prin experiența transformatoare a morții Iisus Hristos”; astfel, distingem în principal suferințele provocate de indiferența și opoziția unei lumi pentru a cărei salvare El Și-a dat viața. De asemenea, înțelegem că este vorba de împotrivirea din partea celor dragi și de persecuția din partea celor puternici pe care El a îndurat-o fără să fie vinovat. Paleta învățăturilor exprimate prin acest verset este foarte largă. Un creștin autentic va căpăta o înțelegere practică asupra tuturor acestor lucruri.  
 
Totuși, cum putem „să fim transformați” prin moartea lui Iisus Hristos? Trebuie să ne dăm viața pentru cauza Sa?  
 
Dacă Dumnezeu ne va cere așa ceva, nu trebuie să dăm înapoi. În cazul de față, vorbim despre un principiu moral, în sensul identificării cu experiența Sa în tot ce ține de păcat și de natura decăzută pe care o avem înăuntrul nostru. Pavel vorbește în altă parte, adică în epistola către Romani, despre transformare prin viața și moartea lui Iisus Hristos; mai precis, cu viața, în sensul urmării exemplului Său, și cu moartea, în sensul respingerii păcatului care a cauzat moartea lui Iisus Hristos. Prin urmare, acel imbold, ce vine deopotrivă din interiorul și exteriorul nostru și ne îndeamnă la păcat, este distrus prin intermediul sacrificiului ce a fost adus pentru salvarea noastră.  
 
Putem spune că dacă vom fi transformați în felul acesta prin Iisus Hristos, vom fi regenerați fizic și mental pentru a trăi o viață nouă pe pământ chiar în clipa de față?  
 
Pentru a beneficia de o vindecare deplină prin Iisus Hristos, nu trebuie să ne gândim doar la evenimentul istoric al învierii morților, lucru care cu siguranță se va produce în viitor. În primul rând, trebuie să înțelegem că există învierea se manifestă în prezent, fapt care se referă la renașterea noastră după modelul divin al lui Iisus Hristos. Acest lucru este esențial, fiindcă viața unui creștin exprimă puterea regeneratoare a lui Dumnezeu, care realizează o minune transformatoare ce nu poate fi egalată în univers. Mă refer la preschimbarea unui păcătos, a unui răzvrătit împotriva autorității divine, într-un fiu sau fiică a lui Dumnezeu, reflectând acele calități pe care le-am văzut în viața lui Iisus Hristos. Prin această experiență, se reflectă deplin puterea învierii Fiului lui Dumnezeu!  
 
Nemurirea Celor Credincioși  
 
Să urmărim acum finalul drumului celor credincioși; mai precis, vom viziona momentul istoric când Domnul Iisus Hristos va reveni pe pământ:  
 
„Iată, vă voi spun un secret ce ne privește pe toți; astfel, unii dintre noi nu vor trece prin moarte și la sunetul ultimei trâmbițe a lui Dumnezeu ei vor fi instantaneu transformați. Când această trâmbiță va suna, toți credincioșii care au murit vor învia în corpuri noi și astfel, toți vom fi preschimbați.  
 
Fiindcă trupul acesta perisabil trebuie să devină nealterabil; mai precis, corpul acesta muritor, trebuie să devină nemuritor! Și când corpul acesta alterabil nu va mai fi perisabil, adică trupul muritor va deveni nemuritor, atunci se va împlini profeția că Moartea va fi distrusă prin Nemurire!” — 1 Corinteni 15:51-54  
 
Care va fi finalul drumului parcurs pe calea credinței în Iisus Hristos? Avem speranță pentru ceva mai mult decât traversarea acestei vieți?  
 
Creștinul are o certitudine de nezdruncinat reprezentată de promisiunea îmbrăcării în nemurire prin Iisus Hristos. Prin El, totul este schimbat și cei sfinți primesc de la Dumnezeu o viață nouă, pe care ei continuă să o trăiască în armonie cu principiile eternității. Întâlnirea cu Iisus Hristos reprezintă momentul încununării tuturor așteptărilor de a-L urma pe Dumnezeu și de a-I fi credincios indiferent de loc și de împrejurare.  
 
Putem să avem o imagine mai clară a ceea ce se va întâmpla cu persoanele ce vor rămâne statornice prin credința în Iisus Hristos?  
 
Imaginea cea mai clară ne este oferită de evenimentele ce au urmat învierii lui Iisus Hristos, când Domnul a apărut în corp omenesc, vorbind direct discipolilor Săi. În acele ocazii, s-a putut vedea că rezultatul învierii a devenit vizibil printr-un corp omenesc nemuritor, nesupus neputinței, pe care L-a primit Iisus Hristos. Atunci a devenit clar adevărul despre realitatea lumii din cer, despre care Domnul a vorbit în repetate rânduri de-a lungul vieții Sale petrecute pe pământ.  
 
Așadar, privind la evenimentele legate de apariția lui Iisus Hristos înaintea discipolilor, putem primi și noi putere pentru a crede în realitatea lumii cerești?  
 
Întotdeauna a fost o problemă credința în viața pe care a promis-o Dumnezeu prin Biblie. Deoarece suntem ființe materiale, dorim garanții palpabile și accesibile simțurilor noastre ca să credem. Pentru a veni în ajutorul neputinței noastre de a avea încredere în Cuvântul divin, Dumnezeu a oferit mărturii ce nu pot fi contestate despre realitatea lumii cerești nemuritoare. Așa a fost și cazul discipolilor, care au primit dovezi evidente despre ceea ce a declarat Iisus Hristos.  
 
Dar noi, ce garanții aveam despre realitatea lumii cerești în care ne-a promis Dumnezeu, prin Cuvântul Său, că vom intra?  
 
Garanția supremă a realității cuvintelor lui Dumnezeu ne-a fost dată prin Biblie, ce reprezintă o mărturie mai puternică decât ceea ce ne oferă simțurile. Puterea vieții nemuritoare pe care ne-o acordă Dumnezeu se poate vedea prin renașterea naturii după anotimpul rece și în orice acțiune de vindecare ce se desfășoară pe pământ. În fiecare floare și în fiecare fir de iarbă, dacă vom privi cu atenție, vom discerne puterea dătătoare de viață a Creatorului, adică o mărturie ce se repetă neîncetat înaintea noastră.  
 
Se poate afirma că deopotrivă cartea naturii și Biblia ne oferă lecții despre puterea dătătoare de viață a lui Dumnezeu?  
 
Ce poate fi mai frumos, decât să privești cum ramuri, aparent lipsite de viață, încep să se acopere de frunze și flori înmiresmate în fiecare an? Ce poate fi mai încântător, decât să observi cum se umple câmpul de verdele plantelor proaspăt trezite la viață, după ce de-a lungul iernii, totul fusese acoperit de un pământ reavăn, ce purta pecetea morții? Având la bază cunoașterea ce vine din Cuvântul lui Dumnezeu, cel credincios poate citi aceleași adevăruri în marea carte a naturii, ce ne înconjoară neîncetat!  
 
Omul modern este lipsit în mare măsură de contactul direct cu natura și cu frumusețea lumii create de Dumnezeu. Ce poate face el pentru a privi realitatea învierii?  
 
Spre nefericirea noastră, ne-am îndepărtat de natura creată de Dumnezeu, încât am ajuns să fim înconjurați numai de lucruri care înalță mândria deșartă a omului. Totuși, mărturia învierii rămâne prezentă cu noi. În fiecare act de vindecare și de bunăvoință pe care îl manifestăm sau îl primim, și deopotrivă în fiecare zâmbet de simpatie și de susținere, strălucește puterea învierii lui Iisus Hristos. Dacă vom lăsa ca aceste raze ale umanității Fiului lui Dumnezeu să strălucească prin noi, atunci vom răspândi puterea învierii asupra semenilor noștri.  
 
Se poate afirma că lumea noastră are nevoie de această cunoaștere a învierii lui Iisus Hristos pentru a ieși din problemele cu care ea se confruntă?  
 
Lumea noastră are o nevoie disperată de a primi puterea învierii lui Iisus Hristos. Nu este vorba de dogme și crezuri, ci de mai mult, adică de o experimentare autentică a puterii vindecătoare a învierii lui Iisus Hristos prin fapte de bunăvoință și prin cuvinte care să înalțe spiritele deprimate și slăbite ale semenilor noștri. Cel credincios primește putere de la Dumnezeu, din Cuvântul Său, pentru a o împărtăși și celorlalți.  
 
Cum putem să primim putere din Cuvântul lui Dumnezeu? Cum poate studiul Bibliei să fie „apă și pâine” pentru minte și trup?  
 
Dacă deschidem paginile sfinte cu conștiința că Dumnezeu ne vorbește, atunci realitățile lumii veșnice se vor deschide înaintea ochilor noștri. Un lucru miraculos se va petrece cu noi chiar în acele clipi. Fascinați, vom înțelege lucruri noi din cuvinte obișnuite. Ideile prezentate în Biblie vor prinde substanță, sens și un nou înțeles, cum niciodată nu le-am putut discerne până atunci. Tot ce afirmă Cuvântul sfânt va deveni realitate înaintea minții noastre. Având această experiență, vom fi capabili să ne rugăm pentru a deveni instrumente vii în mâna Creatorului nostru, Căruia Îi datorăm tot ce suntem și avem.  
 
Cum trebuie să ne rugăm? Cum să formulăm subiecte de rugăciune ca urmare a studiului biblic?  
 
Doar acele subiecte ce izvorăsc dintr-un adevărat studiu al Bibliei, vor putea să reprezinte o rugăciune pe care Dumnezeu să o împlinească în favoarea noastră și a semenilor noștri. Prin intermediul Bibliei, noi deprindem ce înseamnă sfințenia, nevinovăția și bunătatea. Deopotrivă, suntem aduși în contact cu Dumnezeu. Prin intermediul acestei relații, noi conștientizăm adevăratele noastre nevoi și distingem intenția lui Dumnezeu.  
 
Cum putem să trecem la acțiune, având la bază rugăciunea inspirată prin studiul Bibliei?  
 
Dacă sufletul nostru a fost mișcat și transformat prin Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom mai rămâne inactivi, lăsând să treacă ocaziile vieții fără a le folosi spre slava Creatorului nostru. Dacă ne rugăm în conformitate cu intenția divină, vom deveni motivați și împuterniciți să întreprindem activități neobișnuite pe care nu le-am fi realizat în mod normal. Aceasta reprezintă puterea învierii lui Iisus Hristos, ce se revarsă asemenea unui râu de pe înălțimile munților. O nouă viață va începe să se desfășoare înaintea noastră. Îmbrăcarea în nemurire se va întâmpla miraculos chiar în acele clipe. Renașterea cauzată de puterea învierii lui Iisus Hristos ne va cuprinde. O vindecare minunată se va realiza în corpul și mintea noastră. Vom întineri interior și exterior. Relațiile cu ceilalți oameni se vor așeza pe un nou temei. Iar armonia cu lumea creată de Dumnezeu și cu universul ce ne înconjoară ne va învălui pentru totdeauna drept călăuză în eternitate!  
 
Octavian Lupu  
București  
23 septembrie 2016  
(republicare)  
Referinţă Bibliografică:
Universalitatea Învierii lui Iisus - Calea Compasiunii / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!