Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Accente > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1697 din 24 august 2015        Toate Articolele Autorului

Arta de A-ți Suporta Semenii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De curând am scris un articol pe care doream să îl public pe Internet. Din nefericire, am avut proasta inspirație de a cere părerea altor persoane, care sub o formă sau alta mi-au dat de înțeles că valoarea sa era mediocră. Cumva supărat pe mine, am șters imediat postarea pe care o făcusem fiind hotărât să nu mai revin în mediul virtual prea curând.  
 
Și atunci, am decis să îmi continui cartea pe care o începusem în urmă cu un an și să abandonez scrierea online. Cumva mă simțeam mai bine așa, fiindcă nu mai aveam în față cenzura nemiloasă sau indiferentă a cititorilor dependenți de Facebook sau de Google. Dar imediat mi-am dat seama că făceam o mare greșeală prin faptul că mă izolam de cititori. Cu siguranță că erau multe persoane care mă ignorau sau nu mă plăceau, dar pe lângă acestea exista totuși o audiență favorabilă, care mă încurajase mereu să merg mai departe pe calea scrierii de articole.  
 
Și atunci, cumva fără să vreau, m-am întors către o problemă spinoasă care îmi dădea de mult timp bătaie de cap: suportarea semenilor. Mai precis, dezamăgit de atâtea încercări de a veni în întâmpinarea nevoilor neconștientizate ale maselor, mi-am dat seama că ajunsesem să mă revolt cumva împotriva celor din „vecinătatea virtuală a Internetului,” chiar dacă acest lucru nu îl făceam explicit, din cauza răcelii și indiferenței cu care erau primite scrierile mele. Prin urmare, constrâns de situație, mi-am pus următoarea întrebare fundamentală:  
 
„Cum să îți suporți semenii, când în mod clar vezi că nu te pot înțelege în ceea ce gândești și faci?”  
 
Greu de răspuns! Dacă este vorba despre soț / soție sau rude apropiate, cu atât mai delicată va fi problema! Fiindcă dacă nu există o minimă înțelegere a propriilor ciudățenii, sau calități, din partea celor apropiați, cum să mai stai împreună cu ei sub același acoperiș? Mai bine ar fi, într-o astfel de situație, să îți vezi de drumul tău mai departe și să îi lași pe toți să se descurce așa cum știu!  
 
Dar acestă greșeală se va repeta de fiecare dată, chiar dacă ți-ai schimba familia de o mie de ori! De ce? Firește, fiindcă nimeni nu te poate înțelege așa cum ești! Da, nimeni nu este capabil să își dea seama de complexitatea trăirilor pe care le ai în adâncul sufletului tău. Și astfel, înainte de a pretinde de la alții înțelegerea lor, ar fi bine să te gândești dacă nu cumva nici tu nu ai habar despre ceea ce se întâmplă în sufletele celorlalți oameni.  
 
Dar poți să îți imaginezi ce simte omul de lângă tine?”  
 
Da și nu! Pe de o parte distingi fețele oamenilor din jur și cumva îți dai cu părerea asupra a ceea ce ei gândesc. Dar chipul unui om nu redă fidel trăirea sufletului său, cu atât mai puțin nu reflectă profunzimea stărilor sale interioare. În plus, puțini dintre noi au acel dar, nativ sau dobândit, de a ghici, dincolo de puținele semne exterioare, ce se află înăuntrul unui om.  
 
Cu toate acestea, mereu ne imaginăm ce gândesc și simt ceilalți! Da, chiar așa! Un mic gest și gata, am presupus o mulțime de motive ascunse, secrete bine tăinuite și dorințe meschine! Înainte de a avea o probă faptică, am și început să vorbim cu alții despre ce plănuiește cel de lângă noi și ne pregătim deja pentru o ripostă hotărâtă!  
 
Cu puțin talent, care nu lipsește la nimeni, cel cu care vorbim astfel de „secrete” va adăuga la rândul lui, prin presupunere bineînțeles, alte elemente pe care noi nu le știam. Și astfel, de la o simplă aparență se ajunge la certitudinea bănuielilor nefondate, generatoare de ceartă, ură și discordie între oameni, așa cum se întâmplă din vremuri străvechi, bănuiesc că imediat după ce omul a început să vorbească articulat.  
 
Jocul aparențelor dublat de o imaginație bogată constituie, prin urmare, sursa celor mai insolite scene consemnate în cărțile de istorie și în simpla noastră viață cotidiană. Așadar, putem să ne imaginăm ce simte omul de lângă noi, dar acest lucru este posibil să nu aibă nicio legătură cu realitatea, fiindcă pentru a avea certitudinea presupunerilor trebuie să existe un minim dialog.  
 
„Dar este mult mai comod să îmi imaginez decât să comunic cu celălalt! Și, la urma urmei, s-ar putea să nu mi se spună adevărul!”  
 
Corect! Este posibilă și această, dealtfel obișnuită, situație când vorbele merg în altă direcție decât cea a gândurilor. Trăind într-o societate marcată de balcanism, o astfel de procedură devine, uneori, chiar o regulă practicată în mai toate mediile sociale. Dar cu toate acestea, comunicarea reprezintă un prim pas important în înțelegerea celui de lângă tine.  
 
Și mă refer la ceva mai mult decât dialogul superficial menținut doar la nivelul cuvintelor ce ascund gândurile. Acest machiaj al rănilor sufletești nu poate să dureze prea mult, fiindcă indiferent cât de ticălos ar fi cineva, el va continua să simtă nevoia de a se destăinui, de a vorbi despre ceea ce îl doare și de a căuta înțelegerea celor din jurul său. Prin urmare, discutăm despre un dialog bazat pe încredere în cel de lângă tine, fiindcă dacă nu există acest ingredient, atunci comunicarea va fi disimulată și nesinceră.  
 
„Dar acest lucru este prea de tot! Cum să ai încredere în celălalt? Nu este el, cel de lângă mine, rivalul, concurentul și cel care vrea tot timpul să se folosească de mine?”  
 
Răspunsul depinde de cum te raportezi la ceilalți! Dacă ai fost obișnuit să nu ai încredere în oameni, lucru dealtfel cultivat cu meticulozitate în timpurile comunismului, atunci așa vor sta lucrurile. Având o astfel de imagine asupra celuilalt, normal că vei fi mereu restricționat de caracterul josnic al ființei umane, real sau presupus, în relație cu ceilalți.  
 
Dar să ne oprim puțin și să încercăm să judecăm drept. Dacă cei din jurul nostru ar fi așa de răi, cum de fapt ni-i imaginăm, atunci cum ar mai funcționa societatea? Ce s-ar întâmpla dacă toți ar fura, ar minți și s-ar înșela unii pe alții? Cu siguranță, că o astfel de colectivitate s-ar destrăma imediat! Prin urmare, gradul de ticăloșie nu poate fi extins implicit asupra tuturora. Iar etichetele generalizatoare sunt periculoase în primul rând pentru cel care le pune.  
 
Dar așa am ajuns la un alt aspect și anume: „Nu poate exista încredere fără o minimă moralitate.” Cum să te bazezi pe cineva care știi sigur că te va înșela? Cum să îi încredințezi tainele sufletului tău la o persoană de la care te aștepți că se va folosi de tine?  
 
Dar există un risc, pe care cel care are încredere în semeni și-l asumă implicit, și anume: de a fi trădat și dezamăgit de cel de lângă tine. Dar și aici există o regulă a proporției. Dacă ne raportăm la cel mai mare vânzător al tuturor timpurilor, mai precis Iuda, el a fost doar unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos. Prin urmare, riscul de a fi înșelat în așteptări nu este chiar așa de mare cum ne-am aștepta și poate merită asumat. Astfel, cred că este mult mai bine să riști având încredere în cel de lângă tine, decât să trăiești o viață în care să te îndoiești constant de semenii tăi și să vezi doar hoți și tâlhari în jurul tău. Paguba în al doilea caz este mult mai mare!  
 
„Dar noi vorbeam despre suportarea semenilor!”  
 
Da, așa este, discutam despre arta de a trăi în armonie cu ceilalți, însă acest lucru devine posibil doar în măsura în care învățăm să avem încredere în ceilalți, bineînțeles învățând din greșeli. Mai departe, este esențial să deprindem arta dialogului real, deschis și fără ascunzișuri. În plus, trebuie cultivată o minimă moralitate, care este indicat să înceapă cu fiecare dintre noi înainte de a o pretinde de la ceilalți.  
 
Iar la final, este important să ajungem să înțelegem ceva din complexitatea trăirilor pe care le experimentează chiar și cel mai umil dintre oameni. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă să ajungi să trăiești cu bucurie împreună cu cel de lângă tine și să înveți că de fapt există doar un singur Om transpus și replicat în miliarde de ipostaze, care la un loc formează oceanul, să sperăm fără de sfârșit, al umanității!  
 
Octavian Lupu  
București  
24 august 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
Arta de A-ți Suporta Semenii / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1697, Anul V, 24 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!