Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Primii Paşi în Lumea Iluziei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
M-am născut în primăvara anului 1968 chiar în duminica Floriilor undeva, nu departe de Poarta Schei, din Braşov. Din cauza numărului mare de naşteri, saloanele maternităţii erau umplute până la refuz, fapt pentru care fuseseră plasate paturi de spitalizare până şi în biblioteca unităţii medicale. Acolo, printre cărţi, am avut ocazia să îmi petrec primele zile din călătoria mea prin această lume. Şi poate nu întâmplător, cărţile aveau să exercite o fascinaţie specială asupra mea în anii care urmau să vină.  
 
Acea primăvară era friguroasă, dar florile începuseră să îşi etaleze petalele în strălucirea tot mai puternică a soarelui. Într-un amestec de zăpadă şi petece de iarbă înverzită anotimpul învierii îmi oferea şansa de a păşi pe căile acestui univers cu o chemare tot mai puternică şi o atracţie irezistibilă. După o noapte de chin şi suferinţă petrecută în maternitate, am apărut şi eu o dată cu venirea dimineţii. Poate din această cauză la lăsarea întunericului simt adeseori acea tensiune a naşterii şi prefacerii ce se destramă de îndată ce soarele răsare pe bolta albastră a cerului.  
 
Am iubit oraşul Braşov de la început, chiar dacă impresiile au fost mereu amestecate în tonuri cenuşii greu de separat în culorile fundamentale. Chiar şi acum revăd nenumăratele străzi şi alei din cartierul Steagul Roşu, acum numit Astra, pe care m-am plimbat la întâmplare sau am mers spre o anumită destinaţie, cel mai adesea spre casă sau spre şcoală. Cu alţi copii mă jucam în faţa blocului şi revăd cu plăcere imaginea apartamentului în care am locuit undeva pe strada Neptun, nu departe de un pod ce făcea legătura cu comuna Zizin din apropiere.  
 
În acele vremuri cartierul se afla în construcţie şi construcţii noi apăreau neaşteptat în tot locul. Ca un fel de desant aerian, macaralele plasau cu repeziciune plăcile de beton ce erau legate imediat în structuri de rezistenţă ce se înălţau luând chip de blocuri, magazine, şcoli, pieţe sau dispensare. Acest elan al construcţiei m-a urmărit în toată acea perioadă când se dezvoltau întreprinderi de renume naţional şi internaţional. Şi astfel, lumea Iluziei se popula în jurul meu cu obiecte felurite şi deopotrivă cu oameni de toate felurile şi din toate condiţiile.  
 
Fiindcă în fond, spectrul Iluziei s-a aşternut pe toată acea lume în care am trăit în acea perioadă şi ce a trecut nu poate să mai apară vreodată. Dar la acea dată nu conştientizam prea bine această prefacere a lumii din jurul meu şi mă bucuram de fiecare clipă aşa cum numai un copil o poate face. Deşi aceste rânduri le scriu într-o zi de toamnă, imaginea primăverii în care m-am născut a rămas întipărită mereu cu prospeţimea trăirii într-o lume mare şi minunată.  
 
Şcoala am urmat-o în mai multe locuri din oraş din cauza relativ frecventelor schimbări de domiciliu. Însă am avut colegi plini de viaţă şi care m-au însoţit pe drumul primilor paşi prin această lume. Cu majoritate dintre ei nu am avut ocazia să mă mai revăd, dar amintirea acelor vremuri a rămas vie pentru mine. Cumva interiorul meu a refuzat să dea uitării acele timpuri în opoziţie cu Iluzia ce îşi schimba mereu forma într-un joc năucitor şi greu de înţeles pe deplin. Fiindcă acei ani au fost în cele din urmă înghiţiţi de permanenta schimbare a lucrurilor şi Iluzia a topit realitatea ce mă anima în acea perioadă.  
 
Revăd drumul pe care îl făceam către şcoală şi cel mai hazliu era să parcurgi străzi care fie aveau nume spaţiale în genul: Saturn, Neptun sau Uranus fie de specii de păsări: Berzei, Rândunicii sau Cocorului. Aceste denumiri pitoreşti m-au amuzat mereu în acea perioadă şi îmi forţau imaginaţia să mă gândesc la cauza care generase o astfel de asociere. Dar tot Iluzia era în spatele acestui joc, fiindcă în dansul ei perfect, logica dispare cu totul.  
 
Disting profesorii care m-au îndrumat în acei ani ai copilăriei încercând să îmi transmită cunoştinţe şi valori despre lume şi viaţă. Pe mulţi dintre ei îi mai ţin minte inclusiv după nume, pe alţii însă Iluzia i-a absorbit chiar la modul real spre marea mea părere de rău. Fiindcă abia târziu m-am dezmeticit suficient pentru a aprecia acei ani când credeam în permanenţa realităţii în care mă aflam şi în faptul că universul va menţine acea stare de lucruri pentru totdeauna.  
 
Acum, când realizez cât de frumoase au fost acele timpuri, mă cuprinde părerea de rău că nu am ştiut să preţuiesc mai bine acei ani trecători ai copilăriei. Fiindcă Iluzia nu ştie nici de milă şi nici de lipsa noastră de cunoştinţă; ea are regulile ei ce nu pot fi încălcate şi mereu în urma noastră şterge urmele şi generează înaintea noastră forme care să ne atragă şi să ne distragă atenţia de la frumuseţea vieţii pe care o trăim. Dar de unde să fi ştiut toate aceste lucruri când eram doar un copil? Acum ştiu, dar acele vremuri au trecut de mult şi nu se vor mai întoarce.  
 
Nu departe de acel apartament în care am stat cel mai mult de pe strada Neptun se afla calea ferată unde zilnic puteam vedea trenurile cum veneau sau plecau din Braşov. Mersul lor rapid şi lipsit de ezitare mă inspira cu admiraţie şi teamă. Nu ştiam că peste ani de zile urma să plec definitiv cu un astfel de tren şi aveam să mă întorc tot mai rar în oraşul care m-a modelat în prima parte a vieţii. Dar Iluzia este neiertătoare. Acele vremuri au apus, iar astăzi dacă aş avea ocazia să revăd toate aceste meleaguri nu aş mai putea să discern ce anume a mai rămas din realitatea vieţii pe care am trăit-o în acele locuri.  
 
Cu toate acestea, relativ de curând am mers din nou pe strada primei părţi a copilăriei mele şi am ajuns în dreptul blocului în care mi-aş fi dorit să rămân dacă nu ar fi intervenit în mod nefericit divorţul părinţilor. Stând în faţa intrării la scara ce ducea la apartamentul în care am locuit, mi-am adus aminte de cum mă jucam undeva în faţă, către stradă. Parcă aievea mă vedeam iarăşi copil fiind şi distingeam pe colegii mei de joacă. Spre surprinderea mea, chiar în clipele când eram adâncit în această meditaţie lăuntrică, mi-am auzit numele strigat de către nişte copii ce treceau prin faţa blocului. Am tresărit în momentul în care s-a produs acest lucru. Bineînţeles că nu era vorba de mine, ci despre un băieţel care purta întâmplător acelaşi nume, dar atunci am înţeles mai bine decât oricând că Iluzia nu a reuşit să şteargă pe deplin amprenta lăsată de trecerea mea prin acele locuri.  
 
Şi cumva, trezit de această experienţă, am început să mă revăd pe toate străzile şi în toate apartamentele în care am locuit în Braşov. Era ca şi cum amprentele lăsate de viaţa pe care am trăit-o nu puteau fi şterse de către Iluzia care caută să arunce în deşertăciune tot ceea ce omul realizează pe pământ. Şi de acest lucru m-am bucurat, fiindcă primii mei paşi în lumea Iluziei şi tot ce a urmat nu vor putea fi niciodată şterşi pe deplin, ci doar pentru o vreme ascunşi vederii imediate, dar nu pentru totdeauna.  
 
Lupta cu Iluzia a început acum peste patru decenii pentru mine, dar victoria ei este mereu temporară, chiar dacă pe moment ea pare că stăpâneşte lumea în care trăiesc. Privesc în jurul meu şi observ urmele trecerii mele prin acest univers ce nu suportă o aceeaşi formă pentru mult timp. Cumva există o lege a firii ce supune vremelniciei tot ce există, dar dincolo de această putere malefică ce şterge locuri şi oameni se descoperă o realitate ce nu poate fi distrusă, care în cele din urmă îşi va descoperi adevărata forţă a nemuririi.  
 
Octavian Lupu  
Bucureşti  
06.10.2014  
 
Referinţă Bibliografică:
Primii Paşi în Lumea Iluziei / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!