Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Nicolaie Dincă         Publicat în: Ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MIERLA LU' CHIBRIT  
 
de N. Tony DINCĂ  
 
Ioanei lui Mărin Chibrit îi spunea lumea în sat „Mierla”. Nu pentru că ar fi fost la fel de neagră ca pasărea respectivă, cu toate că era o brunețică pe cinste, ci pentru că nu-i tăcea gura toată ziulica. Unii credeau că vorbește și în somn sau cleveteau că ar fi vorbit pe limba ei chiar de la naștere, fapt neconfirmat oficial. Ce mai, te săturai de vorbă cu ea. Sau de tăcut te săturai, pentru că nu mai aveai loc de vorbit, de răul ei.  
 
Vezi că asta devenise o meteahnă și, în lumea satului, cât ar fi ea de înțelegătoare, devenise un motiv de distanțare față de personajul cu pricina. Adică o ascultau vrând-nevrând, zâmbeau așa câinește, dar se îndepărtau repejor, îngăimând vreo scuză puerilă.  
 
Alt prejudiciu, poate cel mai important, era de natură socială. Obiceiul ăsta al Ioanei îi afectase puternic relațiile interumane. Mai ales pe cele afective, pe cele cu sexul opus. Practic, nu putuse înjgheba nicio relație de dragoste mai acătării pentru că nu se găseau bărbați atât de răbdători încât să ignore la nesfârșit turuitul Ioanei. Ea, săraca, era o femeie frumoasă cu trăsături mediteraneene, ca de grecoaică, dar, deși împlinise 28 de ani, rămăsese nemăritată. Bine, e lesne de înțeles că la „faima” asta a ei contribuiseră substanțial și bârfa comunității, și cuvintele otrăvite ale băieților pe care îi refuzase de-a lungul timpului, și „părerile de rău” ale celorlate fete cam de seama ei care se căpătuiseră, erau soții, femei la casa lor, dar în fundul sufletului lor parcă ar mai fi vrut să aibă libertaea Ioanei. Așa e omul făcut: cel mai bun lucru e ăla pe care nu îl ai, dar ți-l dorești mereu.  
 
Băieții ăștia, pe care îi refuzase Ioana, erau puțini, dar răi. Pentru că erau mânați dindărăt de setea de răzbunare. Ce vreți?... onoarea masculină ofensată...  
 
În felul ăsta se ajunsese de se creaseră în jurul Ioanei tot felul de povești, spuse în șoaptă pe la colțuri, care în timp căpătaseră proporții exagerate. Ori, credeți-mă pe cuvânt: la noi, la români, mai ales la țară, este o lege nescrisă – dacă apucă lumea să-ți zică „Ciontu”, „Ciontu” îți merge numele. Poți să ai tu coada de zece metri, „Ciontu” te cheamă. Așa e nația asta a noastră, care a fost mult prea încercată în vâltorile istoriei. Am învățat să râdem, ca să nu plângem, atunci când viața ne-a lovit. Ne-am înecat necazul într-un zâmbet amar, am făcut haz de necaz și am venit din străfundurile vremurilor până azi, strecurându-ne printre rele și bune, în felul nostru, unic, nemaiîntâlnit la alte popoare.  
 
Da, da! Ia gândiți-vă dacă nu am dreptate. Noi, în felul nostru hâtru și răbdător, i-am asimilat în timp pe toți cei care au venit aici să ne cucerească. Unii n-au rezistat alături de noi și au plecat, dar cei care au rămas sunt astăzi doar niște comunități răspândite prin țară sau au dispărut cu totul.  
 
Dar, să revenim la ale noastre! Așa se face că Ioana era nemăritată la vârsta ei. La țară, 28 de ani pentru o fată e deja mult, prea mult pentru a te mărita. Se spune că de-aci încolo te mărită babele, așa că pentru biata Ioana nu era o situație prea confortabilă.  
 
Dar, știți cum se spune: „orice sac își are petecul”. Și tocmai pe asta miza în continuare Ioana. Mai miza pe frumusețea ei încă vie și pe averea lui taică-său.  
 
Mărin Chibrit avea cu ce se lăuda din punct de vedere material, așa că de aci venea și raza de speranță a Ioanei.  
 
Vasile al lui Boroașcă era mai sărăntoc. În schimb era băiat muncitor și zdravăn. Fire tăcută, introvertită, ca a majorității celor născuți săraci și obligați să trăiască sub imperiul lipsei și al răutății celor avuți, Vasile se înarmase cu o răbdare de fier. În plus nu vorbea fără să judece vorba de mai multe ori. Era la fel și în faptele sale: calcula bine tot ce făcea. Și-a făcut el socoteala într-o zi că dacă nimeni nu vrea s-o ia pe Ioana atunci poate fi loc pentru el. Și avea și argumentul autosugestiv pregătit pentru asta: „ Bă, dă-o dracului, că doar n-o fi ea mai smecheră ca mine!?”  
 
La consultat de formă și pe un prieten de-al lui, pe Ion al lui Ghioajă, care se lăudase că încercase să se combine cu Ioana, dar nu-i suportase bălmăjeala. La luat așa, mai pe de lături:  
 
—Ce zici, bă Ioane, dacă mă fac eu al dracului și mă însor cu asta a lui Chibrit?  
 
— Du-te, bă, de-aci, că nu ești tu dichiu de-asta! i-a răspuns Ion. Păi cu asta trebuie să fii om al dracu’, să rabzi ca bou-n jug.  
 
—Bă Ioane, eu numai de-al necuratului încerc.  
 
—Încearcă, vărule! Îți doresc să izbândești, dar nu cred..., s-a retras Ion.  
 
Zis și făcut. Odată, la o nuntă, Vasile și-a luat inima în dinți, a jucat cu Ioana și a plecat cu ea la plimbare. I-a împuiat asta capul câteva ore cu vrute și cu nevrute iar el i-a răspuns monosilabic: „îhî, mda, ah, da, ba” . Asta l-a obosit teribil pe bietul Vasile, așa încât, când a ajuns acasă, s-a culcat nemâncat și a dormit dus.  
 
Azi așa, mâine așa, Ioana și Vasile se întâlneau și se cunoșteau reciproc, până când au ajuns la momentul delicat al consumării iubirii dintre ei. El– prea răbdător, ea– prea nerăbdătoare, într-o seară s-au înțeles și au mers împreună la Ioana acasă. Aci au mâncat și au băut cu Mărin Chibrit și cu muierea lui și s-au înțeles ca Vasile să rămână deja la ei acasă, că zicea Mărin Chibrit:  
 
—Bă copii, vremea trece repede, ce să mai stai după acte și după nuntă. O căsnicie nu se ține cu hârtii, se ține cu dragoste și cu plăcere unul de celălalt. Uite treceți colo în odaie și să stați împreună, să vă cunoașteți mai bine, că nu vă deranjează nimeni. Dar să nu faceți prostii de acum, că dup-aia mă cam supăr. Acum vă pupați, vă iubiți, restul... după nuntă. Altfel, pun mâna pe par și fac prăpăd. Hai, treceți dincolo!  
 
Acum e lesne de înțeles că Mărin Chibrit zicea și el așa de ochii lumii. El spera c-o sperie pe Ioana, să n-o ia razna și să înceapă să de dea „cu dumneaei în populație” după cum îi plăcea lui să zică. Dar Ioana nu prea mai avea vreme de făcut nazuri.  
 
Au trecut tinerii în odaie și Mărin Chibrit a plecat la ale lui sperând din tot sufletul ca iubițeii să nu țină cont de amenințările lui. Cum au ajuns în odaie, Ioana l-a luat în primire pe Vasile:  
 
—Hai, dezbracăte că eu mă dezbrac singură! Ia uite, ce repede mă dezbrac eu! Gata! Sunt în pielea goală, cum m-a făcut mama.Tu ce dracu’ faci, bodomocule? Uuuf! Parcă ai fi babalâc. Dezbracă-te dracului mai repede! Uite, pantalonii ți-i trăsăi eu, dar chiloții dă-ți-i singur jos, că la ăia nu mă bag! Așa! Uite eu mă băgai în pat. Hai, bagă-te și tu lângă mine! Așa! Hai, ia-mă în brațe! Nu ca pe sacul de cartofi, bă, că sunt și eu femeie! Așa încet.Vezi? Hai acum pupă-mă! Îmm!...ce bine e! Stăi să te pup și eu. Îmm!... ce bine e! Stăi, să te mai pup! Îmmm!... aolică ce bine e! Pune și tu mâna pe mine! Așa!... și pe burtă și pe piept... Așa!... mama mea, îmi făcuși pielea de găină! Aoleu, mămicuța mea!... Așa! Pupă-le pe-amândouă!... Așa! Aoleu, Doamne, nu mai pot! Urcă-te,Vasile!...  
 
—Fă, mai traci dracului din gura aia că mă termenași de cap și nu pot să mă mai concentrez! a răbufnit bietul Vasile.  
 
—Tac, dar urcă-te că nu mai pot! Așa, vezi?! Aoleu, mămicuța mea a bunăăă! Încet Vasile!... așa!... mă duru o țâră că sunt strâmtă, dar n-are nimic că în rest e prea bine. Așa!... au!... așa!...așa!...Aoleu bine e, fir-aș a dracu’ cu mama mea! Așa Vasile!... ah! bine mai e!... Vasile, tu să nu mă crezi curvă acuma, dar îmi place de mor! Aoleu, mama mea! Să nu te oprești Vasilică, pupați-aș sufletul!... Aoleu, mă omoară tata. Dă-i înainte Vasile, să nu te oprești. Așa! Ah!... dă-i Vasile că mă înebunești de creieri! Așa!  
 
—Taci odată! a încercat Vasile s-o întrerupă gâfâind.  
 
—Tac. Așa!... aoleeeu ce bine e!... Să știi Vasile că nu sunt curvă, da’-mi place rău. Mamă, ce bine e!...  
 
Vasile s-a oprit:  
 
—Fă, dacă nu taci din gura aia mă opresc, că și-așa mandravela e pe moarte!  
 
—Ba să nu te oprești, pupați-aș sufletul, taman acuma. Bag-o-ndărăt că și-așa mă omoară tata. Așa! Să fiu a dracului Vasile, dacă nu e bine rău! Hai, să nu te oprești, te rog eu din suflet.  
 
—Păi dacă nu taci din fleanca aia.  
 
—Bine.Tac,dar tu dă-i înainte că m-au luat toate căldurile din lume. Așa!...of!...ah!... Mamă, mămicuța mea, bine e!  
 
—Fă, dacă nu taci mă opresc, dă-mă dracu’!  
 
—Nu te opriii..., pupați-aș sufletul! Acum dă-i înainte, că tot mă omoară tata cu bătaia. Așa!... Da’ dă-l dracu’ pe tata, tu termină aci și dup-aia poate să-mi facă orice. Aoleu!...ah!... așa... nu te opri!...  
 
Vasilică se uzmea de săreau transpirațiile din el ca din stropitoare și Ioana vorbea întruna. Și, dacă nu-i era suficient bruiajul făcut de Ioana bietului băiat, brusc se deschise ușa de la odaie și Mărin Chibrit își băgă capul înăuntru:  
 
—Termin-o, Vasile tată, că nu-i fac nimica! Numai termin-o tu!  
 
Mai fă treabă în condițiile astea. Bietul Vasile n-a mai rezistat:  
 
—Știi ce?!... Termin-o, bă tu, că eu nu mai am cu ce!... și s-a așezat pe marginea patului uitându-se cu regret la bărbăția lui fleșcăită.  
 
Ioana tremura ca varga:  
 
—Nu acum, Vasile! Nu acuma, bă tată! Aoleu, că mai aveam o țâră! Aoleu, mă doare capul! Hai, mă Vasilică, să continuăm!...  
 
Mărin Chibrit a ieșit afară și dus a fost.  
 
—Hai, Vasilică! îl îndemna Ioana, hai că tac din gură, numai vino să terminăm treaba!  
 
—Nu vezi, fă, că nu mai am cu ce? Altă dată.  
 
—Când altă dată?! Aoleu ce bine era! Fir-ai al dracu’ tată, când te bagi tu unde nu-ți fierbe oala!...  
 
De rezolvat au rezolvat-o ei cumva pentru că sunt împreună și acum. Gurile bârfitoare ale satului vorbesc că Vasilică ar fi găsit o soluție de compromis, ca să poată să-și termine treaba în patul conjugal: cică o leagă pe Ioana la gură cu fularul. Românul inventiv.  
 
Deh! Așa e în viață: fiecare se descurcă cum poate.  
 
Referinţă Bibliografică:
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -bazată pe o întâmplare reală- / Nicolaie Dincă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2020, Anul VI, 12 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolaie Dincă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!