Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Nicolaie Dincă         Publicat în: Ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Din ciclul: Întâmplări reale din lumea satului- ÎN AUDIENȚĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ÎN AUDIENȚĂ 
  
de Nicolaie DINCĂ 
  
Am văzut, încă de când a intrat, că fierbea ca un cazan cu aburi. Avea undeva între 30 și 35 de ani și fusese dăruită de Mama Natură cu un corp aproape perfect, pe care se străduia să-l scoată, cât mai mult, în evidență. Pe scurt, era o apariție feminină surprinzătoare. 
  
Ca să-i mai ostoiesc agitația, am luat o mină calmă și am poftit-o să ia loc pe scaunul care era așezat în fața biroului meu. Am mai lăsat-o câteva secunde, să se acomodeze cu ambientul după care am întrebat-o cu voce caldă: 
  
—Cu ce vă pot fi de folos, doamnă? 
  
Și a început să turuie: 
  
—Domnu’ șef, am venit să fac o plângere împotriva nenorocitei ăleia de Ioana lui Coropișniță, bețivanca aia care șade în capul satului, că nu mai am trai în casă cu bărbatul meu datorită ei.(sic!) 
  
—De ce, doamnă? Ce vi s-a-ntâmplat? m-am interesat eu. 
  
—Păi, toată ziua și prin tot satul, mă face că sunt curvă și destrăbălată, că umblu din om în om (scuzați!) ca cucul din pom în pom(sic!), că soțul meu drag și scump e mai bătrân ca mine cu 20 de ani și nu mai are cu ce să mă liniștească, că d-aia umblu primenită și sulemenită prin sat, ca să găsesc pe vreunul să mă liniștească corespunzător, că sunt curvă, 
  
( asta v-am mai spus...), că nu e nimic de capul meu și multe alte de-astea, care nu pot să le mai suport și mă enervează la creierii capului de-mi vine să mor. 
  
—V-a zis ea toate astea, personal, direct și în public? am întrebat eu. 
  
—A, nu! a zis ea. Proasta asta a lui Coropișniță i-a spus lui Mariana lui Păsat, putoarea asta i-a zis lui Mirela lui Papleacă, nesimțita aia i-a spus lui Ioana lui Răgălie iar nemernica asta i-a spus prietenei mele, Mihaela lui Potârnichie, care mi-a spus mie, dar m-a rugat să nu spun că știu de la ea, că altfel nu mai poate afla nimic din ce vorbesc zdrențele alea despre mine. 
  
—Doamnă, stați puțin, să ne înțelegem! am întrerupt-o eu. Astea sunt doar bârfe. Pentru ca asemenea invective să constituie contravenție ele trebuie să vă fie adresate direct și în public. În plus, ar fi bine dacă am avea și un martor ocular în acest sens. 
  
—Păi de unde martor, domnu’ șef?!... că Mihaela nu vrea să se pună. Dar știu eu ce-am să fac. O să le înregistrez pe telefonul mobil. Păi să vedeți! Într-o zi m-a sunat Mariana lui Păsat să-mi spună ea mie că nu i-a spus ea Mirelei lui Papleacă și că de fapt, asta i-a spus Ioanei lui Răgălie, care a aflase și de la strâmba aia de Corina lui Bastârcă, căreia îi spusese Irina lui Pișpirel, care ar fi aflat de la Matilda lui Mocofanu și asta a lui Mocofanu i-a spus și Ioanei lui Coropișniță... 
  
—Stați puțin, că nu mai înțeleg nimic. Până la urmă cine a spus despre dumneavoastră toate porcăriile pe care mi le-ați înșirat?! 
  
—Păi, asta e, că nu sunt sigură. Dar aflu eu cât de curând, că i-am dat telefon Matildei lui Mocofanu și am întrebat-o frumos și prietenește: „Fă, fir-ai a dracului de bagaboantă, de unde până unde mă faci tu pe mine curvă și pe soțul meu impotent, fă, ai? Ce, fă, m-am pus cu cracii în sus la bărbatu-tău, fă?! Sau ai vrut tu să te crăcești sub bărbatu-meu și ai văzut că n-are soluții pentru tine?” Ea s-a jurat că nu știe nimic, că n-a zis ea nimica, dar că a auzit-o pe Corina lui Bastârcă când îi spunea Ioanei lui Răgălie că a auzit de la Mariana lui Păsat, căreia i-a spus Mirela lui Papleacă, care zicea că a auzit chiar de la Mihaela lui Potârnichie, care știți că e prietena mea, ceea ce eu nu prea cred despre ea... 
  
—Doamnă, o să vă rog să scrieți toate astea pe o hârtie, pentru că astfel îmi va fi mult mai ușor să vă urmăresc. Ceea ce îmi spuneți dumneavoastră este foarte încâlcit și, sincer, m-ați cam băgat în ceață. 
  
—Bine, șefu’, am să scriu. Dar vreau să vă mai spun ceva. Și să nu-mi luați în nume de rău ce vă spun. Să știți că nemernicele astea au scos vorbe că mă țin și cu dumneavoastră. Eu le-am zis: „bă, proastelor, păi se uită domnu’ șef la mine?! N-are el, dumnealui, altele la care să se uite, poate mai tinere și mai frumoase? Și-apoi chiar să fie așa, ce, sunteți geloase că de ce nu se uită și după voi? Să știți, proastelor, că nu mi-a propus omul nimica, niciodată, dar și dacă mi-ar cere vreodată nici nu l-aș refuza. Proastelor care sunteți!” Așa le-am zis domnu’ șef, să știți! 
  
—Asta cine a mai scos-o, doamnă?! 
  
—Păi, putoarea aia de Ioana lui Răgălie, i-a spus Mirelei lui Papleacă, care i-a spus Marianei lui Păsat și asta i-a spus și Ioanei lui Coropișniță, care zice că i-a spus Corinei lui Bastârcă iar asta i-a zis Matildei lui Mocofanu și de la asta a aflat prietena mea, Mihaela lui Potârnichie, care , și asta, fir-ar a dracului de toantă, mai întâi a umplut tot satul și dup-aia mi-a zis și mie. Auziți tâmpenie, că mă țin eu cu dumneavoastră... 
  
Și, spunând asta, mă privea cu oglizile sufletului deschise, în care se puteau citi toată pofta nebună și tumultul dorințelor ei deșănțate, dacă te pricepeai să citești în alfabetul năzuințelor. Mai întâlnisem de-a lungul timpului genul ăsta de „victimă” și, acum ca și atunci, la fel ca și în acele cazuri, am expediat-o delicat pe cucoană: 
  
—Doamnă, așa cum v-am mai zis, am rugămintea să faceți o plângere scrisă, acasă, în liniștea locuinței dumneavoastră, în care să povestiți detaliat ce vi s-a întâmplat. Când terminați, vă rog să-mi aduceți plângerea, să mă ocup eu de caz. Vă sfătuiesc ca până atunci să evitați orice formă de contact cu femeile de care mi-ați amintit. Ne-am înțeles?! 
  
—Da, domnu’ șef! Am să fac tot ce vreți dumneavoastră. Vin cât de repede pot. Poate chiar mâine. Cum termin, cum vin. Că eu așa sunt: termin repede.(?!) 
  
—Vă aștept. Bună ziua! 
  
Mi-a zâmbit îmbujorată, cu ochii în flăcări, și a ieșit din birou. Mi s-a părut că este ușor dezamăgită dar, cu siguranță, era mult mai... liniștită. Curios este faptul că nu a mai revenit niciodată. A!... să nu uit!... doamnei i se spunea în sat: Jeana lui Minciunică.(?!) 
  
Referinţă Bibliografică:
Din ciclul: Întâmplări reale din lumea satului- ÎN AUDIENȚĂ / Nicolaie Dincă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolaie Dincă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!