Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   



CA ECATERINA TEODOROIU -proză scurtă umoristică-
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CA ECATERINA TEODOROIU… 
  
de Nicolaie Dincă 
  
Când vii la Slatina dinspre Craiova, chiar de la intrare, după ce treci podul peste Olt, te întâmpină statuia impunătoare a Ecaterinei Teodoroiu, eroina Olteniei din Primul Război Mondial. Eroina este reprezentată în uniforma militară, cu echipamentul specific, cu brațul drept ridicat în sus și spre în față, ordonând atacul în timpul căruia se pare că a murit. 
  
Sculptorul a reliefat cât a putut de bine atitudinea, reușind să păstreze feminitatea eroinei, prin silueta firavă, pe care o ghicești sub uniforma militară. Așa cum spuneam brațul drept indică Vestul, râul Olt, Craiova și alte repere care te-ar interesa în acea direcție. Unii, mai șugubeți, chiar fac glume pe seama brațului întins al statuii. Când, de exemplu, vreunul rătăcit, necunoscător al Slatinei, ori călător străin de zonă, întreabă încotro e Craiova, șugubățul îi răspunde: „Du-te la ieșire din Slatina, că îți arată tanti Cati!” Deh! Olteni fără simțul umorului, mai rar. Altul și-a amenințat, în glumă, iubita: „Matildo, dacă nu mă mai iubești, mă spânzur de Ecaterina!” Cum să n-o pufnească râsul pe supărăcioasă?! 
  
Statuia e de mult acolo, fiind un reper important al municipiului și al zonei, și cum trăitorii județului au venit măcar o dată în viață la Slatina, ca musulmanii la Mecca, majoritatea au admirat-o și au fost surprinși de poziția statuii. Altfel nu s-ar explica logic, ceea ce am să vă povestesc. 
  
Nea Ilie Firfirică, din Izvoru, cam drojdea. Sugea din sticlă, mătrășea pahare pline cu zeamă de prune și cu spirtoase și foarte rar îl vedeai neagheazmuit. Era roșu și vesel tot timpul. Marghioala, muierea lui, săraca, îl mai certa: 
  
‒ Nu mai bea, mă, fir-ai al Nu-știu-cui cu limba ta, că mori! 
  
‒ Fă, năroado, îi răspundea el vesel, păi când o fi să te ia Dracu’ te ia și din brațele lu’ popa! A murit ei miniștrii și papistași, dar eu?! Când o suna scândura, pa și pusi, asta e! Ceasu’ mare de la gară!... Și îi închide gura femeii. 
  
Într-o iarnă, când trecea pe trei cărări calea ferată, l-a agățat trenul mărfar de palton, l-a târât câteva sute de metri și l-a abandonat în niște porumbari, pe câmp, departe de localitate. Marghioala l-a așteptat degeaba cu masa pusă. A simțit ea un junghi prin inimă, un soi de premoniție ancestrală, dar a zis să mai aștepte, că mai întârziase, el, Ilie, și altă dată. S-a culcat și a visat pe Ilie cu un copil frumos de mână și se făcea că îi cerea o cană cu apă și o bucată de pâine, el, care nu mai băuse apă din copilărie. S-a trezit speriată, cum avea să povestească mai târziu tuturor celor interesați, și atunci a știut că Ilie al ei e mort. 
  
De dimineață, cu noaptea în cap, s-a dus la cumnatu-său, Mărin Firfirică: 
  
‒Cumnate, hai, că Ilie e mort pă undeva! Hai să-l cătăm! 
  
‒Da’ dă unde dlacu știi tu fă, că flati-meu e molt? Ai? dă unde știi? o întrebă el peltic și surprins, străbătut brusc pe șira spinării de un fior rece, care-i făcu pielea ca de găină. 
  
‒Păi, nu veni azi noapte acasă și eu îl visai urât, cu un copil dă mână. 
  
‒O fi lămas pe la muieli pă undeva, dă-l dlacu! 
  
‒Ba nu, cumnate, pupați-aș sufletu’, nu, că îl visai că-mi cerea o cană cu apă. 
  
‒L-o fi plididit setea, mai știi! 
  
‒Păi, când a băut Ilie al meu apă?! Hai cu mine la Miliție! Hai să-l căutăm că e mort, că nu mă înșeală pă mine cățeaua dă inimă! 
  
Au mers la autorități și au început să-l caute pe Ilie, prin cătunele învecinate, pe câmp, prin gârlă, pe unde își închipuiai că ar putea să-l găsească. Stratul de zăpadă era destul de gros. Noroc că noaptea fusese ger cumplit și se menținea în continuare, așa încât mergeau pe zăpadă ca pe covor. Într-un târziu l-au găsit pe Ilie, unde îl abandonase mărfarul. Căzuse într-o poziție nefirească, pe o parte cu mâna stângă întinsă, prinsă sub el, în care încă mai ținea o traistă de iută cu două sticle de vin în ea. Mâna dreaptă era îndreptată spre în față și ușor ridicată, indicând, acuzator parcă, șinele de tren pe care trecuse autorul omorului. Picioarele erau puțin depărtate, de lăsau impresia că Ilie vrea să pășească pe marginea lumii cu ele, într-un univers paralel și pe jumătate răsturnat. Așa îl înghețaseră și îl impietriseră moartea, în cârdășie cu gerul atroce. Ilie era, de acum, piatră înghețată. Cum-necum l-au luat pe o foaie de cort și l-au dus acasă să-l înmormânteze creștinește, nefiind nici un dubiu în cauză, cu privire la motivele decesului. După ce l-au pus în pat, au încercat zadarnic să-i îndrepte membrele decedatului, așa că nu le-a rămas altceva de făcut, decât să întețească focul în sobă, în speranța dezghețării și să aștepte. Între timp a început să vină lumea, ca la mort, de se umpluse casa de curioși, mai ales după ce s-a dus vestea, că Ilie era înghețat ca o statuie. Casa era înțesată de lume, de acum, și fiecare își da cu părerea, despre cum ar putea să-l dezghețe mai repede. Una, mai năroadă, ajunsese să propună, să-l pună pe defunct într-o albie și să toarne apă fiartă peste el, Noroc că n-au luat-o în seamă. Biata Marghioala îl jelea din fundul sufletului pe mort, că doar trăise cu el o viață, și, așa cum era el bețiv, cu ea se purtase frumos. N-o bătuse, n-o certase, așa că îl jelea… frumos, dacă se poate spune așa: 
  
‒Aoleo, Ilie al meu, de ce mă lăsași tu pă mine sângură, nenorocituleeeee?! Ce cătași tu pă calea ferată, să te lovească trinuuuuu?! Ce mă fac eu acuma fără tineeee?! Aoleooo, Ilieee al meu! Cum te înțăpenii moartea pă tineeee?! Cum semeni tu acuma cu Ecaterina Teodoroiuuuu?!... 
  
După ce i-au luat seama mai bine mortului, toți cei prezenți i-au dat dreptate Marghioalei. Săraca de ea! 
  
Referinţă Bibliografică:
CA ECATERINA TEODOROIU -proză scurtă umoristică- / Nicolaie Dincă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1727, Anul V, 23 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolaie Dincă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!