Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   



VĂRU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI JIGLEORUL  
 
Bă, vericule, tu mă știi cât sunt eu de mecanicos, nu?! Sunt dat dracului de dibaci în ale mașinii. Păi, îți desfac Dacia pe marginea șanțului cu ochii închiși și în trei ore o remontez șurub cu șurub. Ce vorbești bă?! N-ai văzut așa ceva. Sunt pocit, ce mai...  
Dar și la ăștia pociți, așa ca mine, se mai întâmplă accidenturi.(sic!) Păi, nu e om, a nu greși, după cum îmi spunea mie unu dăștept, care până la urmă s-a dovedit a fi un mare prost. Dar vorba asta dacă a spus-o a rămas spusă.  
Ia, stăi să vezi ce mi s-a întâmplat mai astă vară. Ieșisem într-o dimineață la poartă și mă așezasem pe bancă, într-o fâsnă, pe marginea ei. Cu toate scuzele de rigoare, îți spun sincer că aveam în dimineața aia o criză cumplită de hemoroizi. Adică mă durea in the ass la propriu. Aveam, așadar, un atac sinucigaș de trânci, fir-ar ei ai dracului cu existența lor împuțită. D-aia ședeam într-o fâsnă... Îmi băgasem un supozitor, cu chiu cu vai, și așteptam să-și facă efectul. Cum ședeam eu și mă gândeam cât de important este să ai toate găurile sănătoase, numai ce văd că vine de la deal, pe drum, o Dacie galbenă. Mergea în șuturi: hodâc-hodâc, pâr-pâr, pâr-pâr... Când a ajuns în dreptul meu s-a oprit. S-a coborât de la volan una blodă cu cracii până în gât, acoperiți de o fustă scurtă, pe care o purta degeaba, că mai mult îi descoperea chiloții decât să i-i acopere. A ridicat capota mașinii și se uita la motor ca omida la sudură. S-a aplecat spre motor și mi-a arătat și restul lenjeriei de sub fustă cu ogoarele de celulită învecinate. Dup-aia a dat ocol mașinii și s-a aplecat peste motor, arătându-mi și balcoanele îmberegățite de sutien. M-a cam luat cu cald și m-a împins dracu’ să mă scol de pe bancă și să mă ofer voluntar – cavaleru’ lu’ Pește-mpuțit:  
–Sărut mâna, doamnă!... pot să vă ajut cu ceva?!  
–Nu știu ce se întâmplă domnu’, că până acum nu mi-a mai făcut asta. Merge în hopuri. Hodâcăie de o găsesc dracii. Când o las la ralanti se oprește. Să-mi bag cracii în ea, dacă nu-mi vine să-i dau foc!  
Vă spun sincer că avea ce să-și bage cucoana, când venea vorba despre craci.  
–Ia, stați doamnă să mă uit și eu puțin la ea, mă lăsați?!  
–Poți s-o și f..ți, fir-ar a dracului de rablă, numai s-o faci să plece, că mă grăbesc puțin. Vă plătesc, să-nebunesc cu tata!  
Ete, cu asta m-a convins!...  
–Aveți o șurubelniță? îndrăznesc eu.  
–De unde maimuța mea să am eu așa ceva?! Ceri p...lă la văduvă?! Fii serios!  
–Stați puțin, doamnă, că mă duc până la mine în garaj, să mă înarmez eu cu una din arsenalul meu! Și-am tulit-o de parcă mă alerga un regiment de draci. Mă gândeam că îmi dă cucoana, acolo, de-o bere și deja începuse să-mi vibreze beregata a poftă. Am luat șurubelnița și m-am întors ca simplonul lângă dacia bolnavă. I-am atacat carburatorul din lateral și i-am desfăcut jigleorul de relanti. La modelul ăsta de hârb bolnavul cu pricina este compus din două piese care, la nevoie, se pot descompune. Normal!?... L-am prins între cremwurști și m-am uitat la el, filozofic, în soare. Era înfundat bocnă. Mi-am dat seama că uitasem să iau cu mine un ac sau o sârmă subțire, distras fiind de cracii și de balcoanele blondei. Cu ce tata dracilor să-i desfund gaura?!... Nu blondei, perverșilor, ci jigleorului. Să vă fie rușine că vă gândiți acum, unde mă gândeam eu atunci! Ce puteam să fac?! Am încercat să-l desfund cu gura și, fără să verific dacă cele două piese componente au joc între ele, m-am apucat să sug din jigleor cu putere, în speranța că astfel aș fi putut aspira gunoioul care obtura găurificiul înfundat. Așa de tare am supt din porcăria aia mică, încât m-am pomenit că partea mobilă a jigleorului – diuza, mi-a sărit direct în gât. În drumul ei spre laringele meu, nimicura asta de alamă s-a întâlnit cu omulețul meu și l-a îmbrățișat drăgăstos. A rezultat o dragoste scârboasă în gâtul meu. Nu vă ascund că am încercat să scap cumva de intrus și m-am uzmit să tușesc în vederea eliminării nedoritului. M-am uzmit cu așa forță de mi-a sărit supozitorul din găoază și a plecat teleleu pe cracul pantalonilor în jos. Îl băgasem degeaba. A ieșit cu un zgomot... un amestec între strănut și fâsâială, care cred că i-a atras atenția blondei. Dar i-am întors-o repede. Am înghițit diuza jigleorului, am scos restul de jigleor din gură, m-am uitat, cu lacrimi în ochi, către soare și:  
–Aaa!... păi d-aia nu mergea, măi doamnă, că n-are diuză la jigleor.  
–Să-mi bag cracii-n diuza lui! Și eu ce fac acuma?!  
–Stai, doamnă, că am eu una pe-acasă și o rezolvăm! și-am fugit la mine în garaj.  
M-am întors cu piesa lipsă, am montat-o la jigleor, l-am înșurubat în carburator și am pus-o pe coțohârlă să pornească mașina. A pornit-o și mergea ca nouă. A băgat mâna proprietara în poșetă și mi-a dat o bumașcă de un milion. I-am închis capota și ea a plecat cu scârțâit de roți de lângă mine, fără să-mi spună nici muțumesc nici fu... fir-ai al dracului iar eu am rămas ca prostul în mijlocul străzii, cu bancnota în mână și cu supozitorul pe cracul pantalonilor. Dă-l dracului de supozitor, că m-am dus și mi-am luat de la farmacie o cutie întreagă. Acum stam și mă gândeam ca prostul: „Cum o trece jigleorul meu de trânci??!” Dar... a trecut.  
 
Referinţă Bibliografică:
VĂRU DODU RĂSCĂBĂU ȘI JIGLEORUL / Nicolaie Dincă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1706, Anul V, 02 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolaie Dincă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!