Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Oglindire > Mobil |   



Nicolae NICOARĂ-HORIA - POEME DE PE MUNTE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MI-E SUFLETUL CA O VIOARĂ  
 
Mi-e sufletul ca o vioară,  
Cântecul ei egal se împarte,  
La toți, la fiecare-n parte  
Vă mulțumesc acum, spre seară,  
 
Mi-e plin cuvântul de fiori,  
Cu roua dragostei pe față  
Ați risipit atâtea flori  
În pragul meu de dimineață  
 
Și mi-e atât de înalt! de-acum  
N-o să-l mai pot spre noapte trece  
Și sufletul cu voi pe drum  
Până la capăt vă petrece...  
 
Din vârsta-n care încă sunt  
V-aduc prinos de bucurie,  
Vă fie viața pe pământ  
Așa cum mi-o doresc și mie!  
 
Vă fie soarele-n amiază,  
Să nu-l umbrească niciun nor,  
Pe-o sfântă și curată rază  
Vă dărui vouă, tuturor,  
 
Cuvintele ce mi-au fost date  
Aici să le rostesc mereu  
Atât cât inima mea bate  
Între pământ și Dumnezeu!  
 
Cum strânge floarea rodul ei  
Vă strâng în brațe cu lumină  
De pe acum când o să vină  
Și ziua voastră, dragii mei!  
 
 
POEMUL DE PE MUNTE  
 
Mă întorc tăcut în cerul meu  
Ca pasărea în oul sfânt,  
Precum fântâna-n curcubeu,  
Mă întorc în mine, cel ce sunt  
 
Și parcă umbra mea e arsă,  
Îi pipăi rănile- sunt viu!  
Prin tulnic dorul dinspre-Acasă  
Îmi cheamă sufletul să-l scriu  
 
Și tu în tihnă să-mi asculți  
Poemul care-abia te încape,  
Aș vrea să urc acum pe Munți  
Până-i duminică sub pleoape;  
 
Când pe pământ umbla Iisus  
El s-a rugat, a câta oară?  
Ce liniște-i acolo sus!  
Și îngerii se-aud cum zboară...  
 
 
DE ZIUA MEA  
 
Nu-mi spune Mama azi în prag,  
„Întru mulți ani, copile drag!”  
Așa cum îmi spunea în viață  
Când mă trezea de dimineață;  
 
Copilul de atunci nu minte,  
Așteaptă și acum cuminte  
Cu-aceeași sfântă înfiorare  
Cadourile tot mai rare,  
 
Nici tata jucării nu-mi face,  
Dormiți, părinții mei, în pace,  
Eu încă mai rămân o vreme  
Să-mi mântui dorul din poeme...  
 
Lumina murmură prin cetini,  
La cina mea sunt numai prieteni,  
Cei de aici și de departe  
Mănânce toți pe săturate  
 
Din vinul și din pâinea frântă,  
Eu știu că jertfa mea e sfântă,  
Ca dragostea ce-o port la sân,  
Dușmanii tot flămânzi rămân!  
 
De ziua mea ce să le spun?  
Tu, Omule, fii drept și bun,  
Iubind întotdeauna, iartă  
Pe cei ce te lovesc în soartă...  
 
 
NU AM SOMN  
 
Nu am somn și dacă n-am, nu-i bai!  
Nici îngerii nu dorm acum în rai,  
Afară-i noapte și prin bezna deasă  
Nu-mi dă pace muza cea frumoasă  
 
Și-acum când scriu simt mâna ei fierbinte  
Pe fruntea mea înmiresmând cuvinte,  
Nu am somn, nu-ți face griji degeaba,  
O să mă culc atunci când termin treaba...  
 
Nu-i nicio grabă, ce-i dacă sunt treaz?  
În lume fie-mi singurul necaz,  
Nu-i nicio hibă, nu e niciun plâns,  
Odată, știu că voi dormi de-ajuns!  
 
Nu am somn și dacă n-am, nu-i bai!  
Nici îngerii nu dorm acum în rai,  
Se face ziuă și prin roua deasă  
Nu-mi dă pace muza mea frumoasă...  
 
 
ȘAIZECI ȘI TREI...  
 
M-apropiu de copilărie  
Ca umbra de copacul ei,  
Șaizeci și trei sunt anii mei,  
Câți vor mai fi nimeni nu știe...  
 
Șaizeci și trei erau și-atunci  
Când a plecat sărmanul tată  
De lâng-o mamă îndurerară  
Și ne-a lăsat în urmă prunci.  
 
Sunt mulți mai tineri decât mine,  
Și alții mai bătrâni desigur  
Și fiecare s-a dus singur  
Cu ortul pentru vamă-n în mâini.  
 
De-aceea spun și-am spus mereu,  
De anii mei nu-ți fie teamă,  
Te rog să nu îi bagi în seamă,  
Nevârsta sufletului meu!  
 
Tu îi cunoști atât de bine  
De-acum nemarginile lui,  
În versul meu tristețe nu-i  
Că va pleca de lângă tine...  
.....................................  
Șaizeci și trei sunt anii mei,  
Câți vor mai fi nimeni nu știe,  
M-apropiu de Copilărie  
Ca umbra de copacul ei...  
 
 
ÎNTÂIUL MEU POEM...  
 
Eram copil în Munții din Apus,  
Mi-aduc aminte ca de-un frate bun  
De întâiul meu poem ce l-am compus  
Pe-o frunză veștejită de alun...  
 
Păzeam cu grijă mieii pe coline  
Și ei pășteau din ultima otavă  
Când a căzut rănită lângă mine  
Minunea, cea fără sfârșit, din slavă  
 
Și-acolo, între palmele-amândouă,  
I-am descântat, precum un vrăjitor,  
Ochii mei îmi erau plini de rouă  
Și de-atunci mi-e sufletul izvor!  
 
Cine vrea și poate, să înțeleagă  
Întâiul meu poem de pe pământ,  
De-aceea toamna mi-e atât de dragă  
Și dragă mi-e risipa care sunt...  
 
 
JUCĂRIILE TALE...  
(Tatălui meu)  
 
O parte din copilăria mea certată  
Într-un leagăn tăcut de nuiele  
Se mai joacă și astăzi cu ele,  
Cu jucăriile din piatră și din lemn,  
Pe toți copiii lumii îi îndemn  
Din zările acestea, încă albastre-  
„Aveți grijă de jucăriile voastre!”  
De ce-ai plecat n-am știut niciodată,  
Plecarea aceea, dureros de ciudată,  
O are fiecare sub tâmple în viață  
Și pașii mei pe pământ o învață...  
Mama s-a dus lângă tine, știu,  
Ți-a purtat dorul atât de târziu!  
Sufletul ei din acele zile  
Îl aud și acum: „de ce plângi, copile?”  
Când stătea de vorbă cu Dumnezeu  
Îmi aduceam aminte de tatăl meu,  
De tatăl meu totdeauna orfan.  
Fără Tatăl fiul pe pământ e în van!  
...............................................  
Ce minunate erau jucăriile tale  
În mâinile mele ca două petale!  
Jucăriile acelea din lemn și din piatră,  
Cioplite cu grijă, acolo, pe vatră...  
 
 
M-AM VISAT CU TINE...  
 
M-am visat cu tine, Mamă  
Și mi-e lacrima sărată,  
Noaptea-n valuri se destramă,  
Zorii limpezi mi se-arată.  
 
Ce mi-ai spus eu nu mai știu,  
Ca un fulg așa-mi erai  
În Poemul care-l scriu,  
În poemul ce-l citeai  
 
Ca pe-o dulce rugăciune  
Pe pământul plin de dor,  
Din acele vremuri spune  
Câte versuri te mai dor?  
 
Cel mai scump volum, „Acasă”  
L-ai purtat cu tine-n gând,  
Maica mea, lumină arsă,  
M-ai trezit din vis plângând...  
 
 
BUCURAȚI-VĂ...  
 
Azi cuvântul vă îndeamnă,  
Bucurați-vă de toamnă,  
Bucurați-vă de toate  
Anotimpurile date!  
 
Și în orice dimineață  
Bucurați-vă de viață,  
Bucurați-vă nespus  
Ziua până la apus,  
 
Bucurați-vă oricând,  
Noaptea vine vrând-nevrând,  
Ziua fără noapte nu e,  
Nici ea nu-i bătută-n cuie!  
 
Bucurați-vă de cântec,  
De la pruncul cel din pântec,  
Până sus la Dumnezeu,  
Bucurați-vă mereu...  
 
 
SUNT UN POEM...  
 
Sunt un poem prin lume umblător,  
Născut și la îndemâna tuturor,  
Cine vrea, citească-mă întreg,  
Pe cei analfabeți îi înțeleg,  
 
Puterea de aici e să jignească  
În neputința lor, cea pământească,  
Nu le port nici grija, nici măsura,  
Când singura lor dragoste e ura!  
 
Îmi știu menirea mea dintâia dată  
Să nu jignesc pe nimeni, niciodată,  
Silabisească-mă cât pot în treacăt,  
Cine să-i pună sufletului lacăt?  
 
Precum izvorul mi-a fost dat să curg  
Dinspre același unic Demiurg,  
Sunt un poem prin lume umblător,  
Nu voi seca atunci când alții vor...  
 
 
MIROSUL DE PLĂCINTE...  
 
Atunci când scriu, c-o bucurie aparte,  
Oriunde sunt mereu îmi vine-n minte  
Dinspre Acasa mea, cea de departe,  
Mirosul sfânt și unic de plăcinte!  
 
Copchil mă văd și-acum la masă stând  
Cu ochii aburinzi de bucurie  
Și-oricât aș fi ca omul de flămând  
Mă satură lumina lor cea vie.  
 
Cât am umblat prin lume în cuvânt,  
Cu amintiri de-acasă între brânci  
N-am întâlnit niciunde pe pământ  
Așa bucate cum au fost atunci...  
 
Îmi dau târcoale aducerile-aminte  
Ca stolurile de cocori în zare,  
Poemul meu miroase a plăcinte,  
Gustați din ele, prieteni, fiecare...  
---------------------------------------------  
Nicolae NICOARĂ-HORIA  
februarie 2015  
Arad  
Referinţă Bibliografică:
Nicolae NICOARĂ-HORIA - POEME DE PE MUNTE / Nicolae Nicoară Horia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Nicoară Horia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!