Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Omagiu > Mobil |   



Nicolae NICOARĂ- HORIA - POEME PENTRU TINE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

POEM DIN ÎNCEPUTURI...

Prin amintirea mea te pierzi,
Nici nu mai ştiu de când te ştiu,
E mai devreme decât crezi
Şi poate-adesea mai târziu...

Ce fericiţi eram noi doi!
Nu era azi, nu era ieri,
Nu aveam vineri şi nici joi
Şi nu ştiam ce-i nicăieri.

Ca două aripi într-un zbor
Eram în toate laolaltă
Şi ne iubeam cu-atâta dor
Cum nu e-n lumea cealaltă!

Ne vorbăream atât de rar,
N-aveam nevoie de cuvinte,
Tăcerea nu era-n zadar
Şi inima-mi bătea cuminte.

N-aveam de cine a mă teme,
Ispita nu-mi ieşise-n drum,
Azi decât cred e mai devreme,
Ori mâine-i mai târziu de-acum?


ÎNVAŢĂ SĂ RESPIRI...
„Răsuflarea lui Dumnezeu este ceea ce dă viaţă la tot şi la toate.
Şi dacă el şi-ar opri răsuflarea, totul ar fi spulberat.”
Teofil din Antiohia


Nu uit şi n-am să uit vreodată
Cerinţa care mi-a fost dată,
Poruncă oare, ori povaţă?
Învaţă să respiri în viaţă!

Învaţă să respiri, ce sfinte
Îmi sunt aceste trei cuvinte,
Din pântecul durut al mumii
Şi până-n marginile lumii!

Atât de simple şi umile,
Învaţă să respiri, copile,
Ca zeii sus, în empireu,
Învaţă să respiri mereu!

Învaţă să respiri! desigur,
Respiră fiecare singur,
Şi Aerul din jurul meu
Are un nume- Dumnezeu!


POEM PENTRU TINE...

„Lăsaţi copiii să vină la Mine!”
Şi-acum răsună glasul din mulţime,
Să-i cuprind pe toţi cu Duhul Meu
De Singur Fiu trimis de Dumnezeu,

Prunc şi el aici pe-această Vale
La pieptul sfânt şi drag al Maicii sale!
Azi e Duminică, de bucuria înaltă
Tu nu auzi cum sufletul tresaltă?

E ziua ta, ce dulce Sărbătoare!
Să creşti copile, sănătos şi mare,
Cel care uită că a fost ca tine
Să-i pună Viaţa în obraz ruşine.

De va ajunge prunc a doua oară
Naşterea din sinea lui să-l doară;
Primeşte-mi dar poemul meu fierbinte
Şi-aşa cum sunt să fii şi tu părinte!


MĂ LOVEŞTE CÂTE-UN DOR...

Mă loveşte câte-un dor,
Doamne, cum m-aş duce
Colo-n sat lângă izvor
Să beau apă dulce!

Nu mă mântuie de el
Apa lui cea sfântă,
Tu să-mi cânţi încetinel
Până lângă nuntă

Şi acolo să rămân
Veşnicia toată,
Dorul nu e dor bătrân,
N-a fost niciodată!

Fericit mă ştiu mereu
Când mă ia de mână
Îngerul lui Dumnezeu
Până la fântână.
........................
Mă loveşte un dor sfânt,
Dorul de Acasă
Şi aşa lovit cum sunt
Mie nici nu-mi pasă!


MEMORIA MÂINILOR...

Şi mâinile îşi aduc aminte de tine,
Binecuvântată fie memoria lor!
Ele niciodată la greu şi la bine
În viaţa aceasta nu mă mai dor,

Zugrăvindu-ţi frumuseţea deplină,
Când îţi mângâie gândul fecund,
La toate întrebările dinspre lumină
Cu mâinile-acestea eu îţi răspund;

Mâinile-acestea îşi aduc aminte
De trupul tău logodit din fecioară,
Între ele aerul e tot mai fierbinte,
Aerul nostru cel dinspre vară.

Când mă rog ziua, noaptea sub stele,
Din poemul cel zilnic şi viu,
Şi mâinile îşi aduc aminte de ele,
De toate cuvintele pe care le scriu...


FRATELE, FRATE RĂMÂNE...

Frunză verde mărăcine,
Cel plecat de lângă tine,
Fratele, frate rămâne
Ca o lacrimă pe pâine!

Din acelaşi sân am supt
Laptele ce ne-a crescut,
O Maică ne-a legănat
Pe-amândoi acolo-n sat

Şi în cântecul cel sfânt
Ne-am pus dorul din cuvânt,
Paşii noştri pe poteci
Împreună sunt în veci!

Cât vor fi pe ceruri stele
Eşti în gândurile mele
Şi nu va putea vreodată
Nimenea să ne despartă.

Frunză verde şi iar verde,
Fericit cine mă crede,
Chiar şi dincolo de moarte
Fratele rămâne, frate!

Frate dragă, frate drept,
Îmi eşti inima din piept
Şi aşa vei fi mereu
Până lângă Dumnezeu!


VEDEREA DE APROAPE...

Orice frumuseţe de prea aproape
Nu se vede limpede sub pleoape,
Muntelui acestuia, din suflet, la fel,
Îi vezi măreţia mai departe de el!

Ţara mea tristă, ţara mea dragă!
De numele tău veşnicia mă leagă,
Pe altarele tale de aur mă închin,
Şi versul meu numai aici e deplin!

Şi alte patrii, ştiu, sunt frumoase,
Ele nu există fără oameni, fără case,
Oricât hoinăreşte gândul hai-hui
O alta ca tine să-ţi semene, nu-i!

Pe cei plecaţi pe meleaguri străine
Îi macină pururea dorul de tine,
De-acolo, din zarea suspinului lor,
Toate ne-mărginirile tale îi dor...

Câtă vreme respirăm alături cu ea
Nici vieţii nu îi vedem frumuseţea-,
Numai pe părinţii noştri îi preţuim
Când sunt mai aproape de ţintirim...


DOINĂ TRANSILVANĂ...

Vindecătoare Doină transilvană,
Ca vinul din Scriptură pus pe rană,
Din deal în deal, din Munte în câmpie
Eşti semnul nostru dinspre veşnicie!

Când te ascultă sufletul din mine
Parcă pogoară duhul din cerime,
Precum în Ziua de Rusalii sfântă,
Ferice muritorul ce te cântă!

Din clipa cea dintâi ce ne-a fost dată,
Nu ne-ai uitat durerea niciodată,
Nici bucuria, cât-a fost, puţină,
Cuvântul meu cu tine se înlumină,

Mântuitoare doină transilvană!
Minunea noastră, adăpost şi hrană
Din leagănul prunciei, pân' la cruce,
Nimeni vreodată nu te va traduce...

DOINĂ DINSPRE ARDEAL...

Chiar dacă ne ştim ca fraţi
Suntem oameni dezbinaţi
Şi de noi, dar şi de nume,
Cel ce e plătit anume
De cu zori şi până-n seară
Pune duşmănie-n Ţară,
Fie-n veacul veacului
Blestemaţi arginţii lui
Şi în scrum să se prefacă,
Funie din ei să-şi facă!
De la Tisa, pân' la Nistru
Umblă printre noi sinistru,
De la Nistru la Arad
Cântecele noastre ard!
Călăreţ fără de cal
Trece Dorul prin Ardeal,
Trece Dorul peste Munţi,
Dorul nostru cel desculţ,
De la Ţebea la Albac
Niciodată dor sărac...
Să dea Dumnezeu odată
Să ne înveşnicim pe roată
Şi uniţi ca ea să fim
Între cer şi ţintirim!
Neamul nostru nu-i beteag,
Prin Ardealul meu cel drag
Trec şi astăzi cu folos
Paşii lui Iisus Hristos...


CÂNTEC ÎN DOI TIMPI...
(Poeziei... !)

Dacă nu te-aş fi avut
Eram pulbere de lut,
Paşi pierduţi fără cărări,
Vânt purtat în patru zări.

Fie veşnic preamărit
Cel ce mi te-a dăruit,
Când şi pentru ce anume?
Nimeni nu va şti în lume...

Te iubesc şi mă iubeşti,
Mulţi mă-ntreabă cine eşti?
Unii mai geloşi din fire,
Sfânta mea alcătuire!

Lângă sufletul tău bun
Nici nu ştiu ce să le spun,
Din lumina ta cerească
Cei ce vor să te citească,

Cei ce vor să nu te ştie
Supărarea lor să fie,
Fericit sunt când te scriu,
Niciodată prea târziu!
...............................
Dacă nu te-aş fi avut
Eram pulbere de lut,
Tristă zbatere de vânt,
Umbră fără de cuvânt...


CE MINUNATE-S GÂNDURILE TALE...

Ce minunate-s gândurile tale!
Le-am auzit şi ţi-am ieşit în cale
Să-i dau bineţea care se cuvine
Aceluia ce înspre tine vine

Cu braţele deschise când ţi-e dor
Să te ascunzi în bunătatea lor
De răutatea lumii tot mai deasă,
Ca mirele în trupul de mireasă...

Ce sfântă-i clipa! unică desigur,
Omul în doi nu-i niciodată singur,
Cum e lumina ta din ochii mei,
Dar noi întotdeauna am fost trei

De la început, îţi mai aduci aminte?
Cea dintre noi îţi scrie-acum cuvinte-
Ce minunate-s gândurile tale!
Le-am auzit şi ţi-am ieşit în cale...


SUFLETUL MEU...

Preaplin întotdeauna ca un zugrav
De culorile vieţii şi de farmecul ei,
Nu mi-a fost niciodată sufletul bolnav,
Sufletul bunilor şi-al străbunilor mei.

Fără de margini e dragostea lui
Cu toate tristeţile ce i-au fost date!
Orice suflet singur fericit nu îi,
Cum nu e nici viaţa ce nu se împarte...

Cine stă în lumină de el nu se-atinge
Niciun fel de boală de pe pământ,
Fericit e poetul, cel care învinge
Tăcerea nespusă, rămasă-n cuvânt!

Din trupul acesta, vremelnic şi sclav,
Mereu şi mereu fără teamă de moarte,
Sufletul nu l-am ştiut niciodată bolnav,
Şi aşa sănătos îl voi da mai departe.


ZÂMBEŞTE...

Ce-i zâmbetul? mă-ntreb adeseori
Privind la chipul blând al unei flori,
Zâmbeşte-atunci când supărarea vine,
Ea pleacă supărată de la tine

Oricât ţi-ar fi durerea de amară,
Cum tristă e ţărâna-n primăvară
Cu trupul mistuit de sub brăzdare,
Dar alduit e rodul ce răsare!

Zâmbeşte, omule şi nu uita,
Din zâmbet vine fericirea ta
Nu sunt în jur atâtea chipuri hâde?
Şi îngerul din cerul tău surâde...
------------------------------------------

Nicolae NICOARĂ-HORIA
Ziua Sfintei Mării, 15 August 2014
Arad, România







 

Referinţă Bibliografică:
Nicolae NICOARĂ- HORIA - POEME PENTRU TINE / Nicolae Nicoară Horia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Nicoară Horia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!