Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Nicolae Dina         Publicat în: Ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Nicolae DINA - PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În urmă cu câtva timp, am primit un nepreţuit constând în cărţi, între care am descoperit, cu plăcută surprindere şi cu multă încântare trei volume aparţinând unei Doamne (cu un D mare, negreşit), originară dintr-un sat teleormănean destul de apropiat de cel în care mi-am petrecut primele patru decenii din viaţă (Ţigăneşti şi, respectiv, Ştorobăneasa). Scriind o cronică despre una dintre cărţile sale, am putut lua legătura cu Domnia Sa, constatând că Doamna ELENA BUICĂ, autoarea lor, îmi era cu mult mai apropiată prin faptul că doi dintre profesorii mei de LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ îi fuseseră colegi de facultate la Cluj-Napoca şi, mai mult, că era mătuşa soţiei unuia dintre cei mai buni prieteni din copilărie provenind dintr-o familie de învăţători, prieteni apropiaţi ai părinţilor mei semianalfabeţi. Ce mică e lumea, chiar dacă Doamna trăieşte peste mări şi ţări!  
 
Citind cărţile respective (fără a fi ştiut cele de mai sus) mai mult din curiozitatea provocată de originea teleormăneană a autoarei (obiectivul meu dintotdeauna a fost promovarea scrierilor scriitorilor teleormăneni) şi a unui cititor pasionat, pe măsura parcurgerii, interesul din ce în ce mai crescând m-a făcut să descopăr un autor de o înaltă ţinută morală şi spirituală, cu o afectivitate manifestă pentru personalităţile literare cărora le-a dedicat gândurile şi opiniile sale cu mândria de a fi aparţinut aceluiaşi popor şi a de a fi scris în acelaşi dulce grai românesc (Îmi plec fruntea, Consemnări pe curat), descoperind astfel, mai întâi, ipostaza de critic şi istoric literar a unei scriitoare care nu va înceta să mă uimească prin dăruirea, pasiunea şi talentul puse în slujba scrisului, a artei în general. O a treia carte (Frumoasele vacanţe) mi-a descoperit o altă faţetă a scriitoarei, aceea de autoare a unui jurnal de călătorie în care, mânuind cu talent şi pricepere tehnicile descrierii şi ale naraţiunii la persoana întâi, realizează o interferenţă fericită a admiraţiei neţărmurite faţă de locurile minunate pe unde au purtat-o paşii călătorului împătimit, dornic de cunoaştere, cu sensibilitatea, sinceritatea trăirilor şi emoţia cu care îşi împărtăşeşte impresiile produse de minunăţiile dăruite omului pe diferitele meridiane ale Terrei.  
 
Ei bine, cele trei cărţi m-au acaparat dezvăluindu-mi o scriitoare al cărei talent ţâşneşte din fiecare cuvânt pus la locul lui, din fiecare frază sclipitoare prin claritate, proprietate, variaţie stilistică, corectitudine şi expresivitate a limbii române folosite, nealterate de eventuale influenţe, provocându-mi o stare de dependenţă faţă de scriitura sa, de stilul personal de a-l atrage pe lector şi de a-i îmbogăţi sufletul şi cugetul fără nicio intenţie didacticistă, lipsind tonul ex cathedra al fostei profesoare de limba şi literatura română. Sfârşitul lecturii mi-a lăsat în suflet regretul de a nu-i fi cunoscut şi scrierile de dinainte, ca şi pe cele care au urmat celor trei de mai sus. Totuşi, dum spiro spero, căci, ca o pronie cerească, mi s-a ivit posibilitatea de a o cunoaşte pe scriitoare şi operele sale de până astăzi prin intermediul extrem de interesantului volum ELENA BUICĂ, O AMBASADOARE A SUFLETULUI ROMÂNESC – ediţie critică şi fragmente din operele sale -, rod al unui exerciţiu exegetic de mare importanţă aparţinând unei alte Doamne a scrisului românesc, CEZARINA ADAMESCU. Subintitulată ediţie critică, monografia este structurată în 15 capitole cu titluri semnificative, în care autoarea îşi expune opiniile despre scrierile Elenei Buică, susţinute prin citate semnificative, într-o complementaritate benefică. Fiecare capitol este urmat de fragmente din opera respectivă, cu ajutorul cărora lectorul îşi poate face o opinie proprie despre tematica volumului, stilul şi limba folosite, chiar dacă nu are posibilitatea să citească întregul volum. Printre comentariile Cezarinei Adamescu îşi găsesc locul şi alte păreri critice aparţinând scriitoarei Paula Romanescu (Drumul spre obârşii), care consideră cărţile Elenei drept „declaraţii de iubire pentru limba română, pentru pământul acesta al oamenilor”, precum şi poetului George Filip (Scriitoarea Elena Buică, o adevărată Doamnă a limbii române) care îşi exprimă stima pentru scriitoare, căci „ştie să poarte cu mândrie prin lume sfântul tezaur al neamului nostru de români – LIMBA”. Exegeza se termină cu o Fişă de autor, cuprinzând date biografice, contribuţia Elenei Buică la activitatea editorială în cadrul unor reviste din ţară şi din străinătate, lucrările publicate până în acest moment, distincţii şi premii etc.  
 
Un capitol aparte (Mărturii esenţiale despre arta cuvântului Elenei Buică), prilejuit de prezentarea unuia dintre cele mai recente volume (Frumuseţea scrisului, 2015), volum ce poate fi numit o adevărată ars poetica a scriitoarei, întrucât Domnia Sa iubeşte cu întreaga sa fiinţă arta „cuvântului care cuminecă inima şi sufletul şi care ne redă pe noi înşine”. Volumul cuprinde „rodul celor 13 ani de scris consecvent, limpede, fără oprelişti”, materializat în „mărturiile literare despre opera”sa, proiect având ca ţel „cunoaşterea şi recunoaşterea deplină a omului şi a scriitorului” deopotrivă. Conform dictonului verba volant, scriba manent, scriitoarea a strâns între coperţile acestui volum tot ceea ce s-a scris până acum despre Om şi Scriitor, de la amintiri (Eugenia Miu), la interviuri (George Roca, Octavian Curpaş), de la evocări, medalioane, portrete, dedicaţii, recenzii şi studii critice, prefeţe şi note de lectură asupra operelor, toate aparţinând unor oameni de condei, elogioase în unanimitate la adresa „prodigioasei scriitoare”, cum, pe bună dreptate, o numeşte Cezarina Adamescu.  
 
Ediţia critică se deschide cu un Argument al reputatei eseiste, cuprinzând un succint şi impresionant portret al celei ale cărei principale trăsături de caracter, dincolo de talent, sunt Iubirea şi cultul Prieteniei, ambele fiind întruchiparea „unui chip blând, a unei voci calde, a unui suflet cât se poate de încăpător şi a unei conştiinţe demne de un român autentic”, a vieţii omului care „a iubit şi iubeşte mai presus de orice, lumea”. Pentru că respectul şi preţuirea Cezarinei Adamescu pentru „opera închegată” şi pentru „activitatea literară impecabilă” a Elenei Buică nu au margine, Domnia Sa îi închină un inedit Buchet înmiresmat, incluzând toate volumele publicate de-a lungul timpului, sugerând astfel obiectul prezentei exegeze: „Zâmbind vieţii, am adunat Crâmpeie de viaţă, prefirate Prin sita vremii; cu Gând purtat de dor, n-am pierdut din vedere Întoarcerea spre obârşii, realităţi răsfrânte în Oglindiri. Am străbătut Luminişuri şi nu m-am putut opri să Îmi plec fruntea, cu smerenie şi îngăduinţă, la toate aceste Consemnări pe curat. Am petrecut cu ea Frumoasele vacanţe, Pe cărările vieţii, până când am văzut Liliacul înflorit în pragul înserării şi am admirat preţuirea ce s-a aşternut despre această autoare în Frumuseţea scrisului (s.a.).” Acest „buchet” este o binemeritată laudatio, exprimând aprecierea de care se bucură opera Elenei Buică, nu numai din partea autoarei, ci şi din partea celor care au norocul de a-i citi creaţiile atât de pline de viaţă, de dragoste pentru oameni şi de încredere în Bine, Adevăr şi Frumos.  
 
Argumentul exegetei este urmat, în mod inedit, de Cuvântul scriitoarei Elena Buică, original nu numai prin titlu (Priviri retrospective), ci şi prin faptul că „eroul” acestei cărţi a fost şi cel dintâi cititor al ei. Discursul său străluceşte prin modestie, apreciind contribuţia Cezarinei Adamescu drept „un deosebit gest de preţuire” de care „nu mulţi scriitori se pot bucura”, dar considerând că „nici eu nu-l merit pe deplin” şi devine astfel o adevărată profesiune de credinţă atunci când afirmă că evoluţia sa ca scriitoare s-a aflat sub semnul unei înalte conştiinţe artistice, că sufletul său a fost şi este plin de „setea pentru scris” prin care îşi face cunoscute gândurile, ideile, amintirile, din „dorinţa de a arunca o privire de la înălţimea pe care ne poziţionează experienţa de viaţă”, mai ales că hotărârea de a le aşterne pe hârtie s-a produs „aproape de poarta înserării, pe la 70 de ani”. În întreaga sa viaţă a fost atrasă de „înţelepciunea existenţei milenare şi de moştenirile ancestrale” ale poporului român, de „oamenii simpli” care ţin „rostul şi rânduiala satului românesc”, mai ales de comuna teleormăneană de origine, aspect remarcat de autoarea monografiei al cărei titlu subliniază legătura indestructibilă cu „lumina amintirilor comunei natale”. Crede că mai are multe de spus şi speră că „se va îndura Domnul să mai îmi lase ceva cale de străbătut” pentru a putea „aşterne scânteieri de suflet în frumoasa noastră limbă românească”. Cu o înaltă conştiinţă artistică, Elena Buică mărturiseşte că „nevoia imperioasă de a pune sensul vieţii în cuvinte” pleacă de la „tumultul de idei şi planuri”, simţind chemarea, venită „de dincolo de puterea de înţelegere a omului”, de a transfigura lumea reală a existenţei sale „într-o prezentare epico-lirică”, mângâind şi cântărind fiecare cuvânt înainte de a-l combina cu celelalte întru frumos.  
 
Parcă citindu-i gândurile, Cezarina Adamescu a constatat că la „veritabila româncă trăitoare în Canada” s-a manifestat „nevoia de comunicare, de împărtăşire, de cuminecare din Trupul Cuvântului”, scrierile sale dovedind, neîndoielnic, „harul de povestitor moştenit de la clasicii literaturii române”, fiind, totodată, „rodul preaplinului sufletesc primit[…]în dar de la părinţi şi strămoşi”. Cultivarea unui stil simplu, concis, „acurateţea limbii literare” îmbogăţite cu „expresii neaoşe, amuzante”, un „umor sănătos, cu pilde de înţelepciune, cu ziceri româneşti, cu tezaurul proverbelor strămoşeşti, cu arhaisme şi regionalisme” reprezintă temelia scrierilor sale. Drumul său a fost „ascendent” încă de la debutul fericit în „Observatorul” (revistă şi cenaclu din Toronto cărora le va purta o recunoştinţă veşnică, deoarece acestea au rămas „oglinda vieţii şi preocupării românilor aflaţi pe meleagurile canadiene”, sentiment exprimat încă din 2007, în volumul Prin sita vremii), călăuzit de principiul potrivit căruia cărţile sale trebuie să cuprindă „viaţa trăită demn şi curat, sub auspiciile Cuvântului”. Plecând de la această idee, Cezarina Adamescu porneşte în întreprinderea sa prin prezentarea primului volum (Crâmpeie de viaţă, 2005) într-un prim capitol (Clepsidra cu aduceri aminte sau Aproapele din departe), punctând diverse aspecte referitoare la eroii cărţii, acei „oameni remarcabili, modele exemplare de conduită morală, creştină, socială” sau la „relaţiile interumane pe diferite segmente de spaţiu şi timp, împletite armonios cu amintirile de acasă” legate de activitatea didactică din Ardeal ori de comuna natală cu obiceiurile prilejuite de marile sărbători creştine.  
 
Calitatea de homo viator, pasiunea de o viaţă a unui „călător neobosit pe drumurile României ori pe mapamond” evidenţiază fascinaţia pe care i-o provoacă „minunăţiile lumii” şi constituie obiectul capitolului Pelerin neobosit pe meridianele lumii în care este prezentat jurnalul de călătorie (Frumoasele vacanţe, 2014), deşi impresiile neobositei călătoare apar în mai toate volumele publicate până acum, pentru că plăcerea de a vizita locuri şi oameni este unul dintre cei „trei stâlpi” care „au stat la baza vieţii” acesteia, alături de „familie şi de literatură”. Din Grecia şi Spania, scriitoarea şi familia ei călătoresc prin toată Canada şi prin America, fără a uita, în fiecare an, România, unde este copleşită de „oamenii simpli[...]rămaşi ca în timpurile străvechi, învăluiţi în aura înţelepciunii, a bunului simţ, a simplităţii şi curăţeniei sufleteşti” aflaţi în deplină comuniune cu natura care o entuziasmează cu peisajele ei divine.  
 
Una dintre temele predilecte ale Elenei Buică (cea mai importantă) este rememorarea amintirilor din vremea când trăia în ţara natală, mai ales a satului natal – Ţigăneştii Teleormanului, căruia îi dedică volumul Gând purtat de dor.O monografie sentimentală a comunei Ţigăneşti, judeţul Teleorman, ROMÂNIA (2006), o „dovadă de patriotism autentic” prin care autoarea „aduce un real serviciu nu numai Literaturii Române, dar şi comunităţii din care a plecat, dar de care niciodată nu s-a despărţit cu adevărat”, după cum menţionează exegeta în capitolul dedicat acestuia (Pelerin prin amintiri în vatra milenară). Scriitoarea şi-a gândit cartea în mai multe capitole referitoare la geografia, demografia, istoria comunei în diferite epoci, din Antichitate până în zilele noastre, instituţiile comunale, obiceiurile şi tradiţiile populare specifice, folclorul, etnografia, personalităţile comunei, arborele genealogic al familiei sale. Impresionează, cu deosebire, multitudinea datelor, urmare a unei bogate şi asidue documentări ştiinţifice, a convorbirilor cu oamenii locului, a experienţei personale. Exegeta are prilejul de a constata că această „monografie afectivă cu multe date autoreferenţiale[…]este un gest de reverenţă firesc”, comuna natală şi locuitorii ei fiind surprinşi într-o „frescă veritabilă a începutului de secol XX”. În desele reveniri pe plaiurile natale are posibilitatea de a constata că şi aici există „o emulaţie intelectuală[…]o activitate plină de însufleţire[…]care se încadrează armonios în tabloul general al evoluţiei literaturii române”, că „se scrie mult[…]din dorinţa de a îmbrăca gândurile şi trăirile în haina frumoasă a cuvântului”. Revenind în acest „leagăn de vise şi împliniri pe tărâm profesional, în care am trudit cu mintea şi gândul de bine însuşindu-mi adevărate valori ale culturii române” (Zâmbind vieţii, 2013), are prilejul de a se reîntâlni cu oamenii locului, cu diferite personalităţi româneşti, precum şi de a-i cunoaşte pe oamenii de litere din Teleorman (Constantin T. Ciubotaru, Stan V. Cristea, Florin Burtan, Theodor Răpan, Ana Dobre, Nicoleta Milea, Ştefan Mitroi, Marian Nazat, Virginia Vini Popescu) sau profesoara Flori Aurel, care păstrează vii obiceiurile populare din Ţigăneşti, evocaţi pentru că ei „confirmă profunda şi valoroasa spiritualitate a poporului român”.  
 
Cezarina Adamescu nu omite nici pe scriitoarea care, dincolo de preocuparea pentru cărţile proprii, „este permanent conectată la pulsul creativ al lumii”, faţă de care manifestă „interes, pasiune, dragoste pentru literatură şi pentru creatorii ei”, exprimându-şi propriile opinii în calitate de istoric literar care se apleacă pios şi respectuos asupra unor scriitori români reprezentativi din epocile anterioare, surprinzând aspecte inedite din viaţa şi opera lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Coşbuc, Rebreanu şi alţii, activitate evidenţiată în capitolul Un gest de reverenţă pentru clasicii literaturii române. Nici scriitorii şi publiciştii contemporani nu scapă atenţiei criticului literar, exegeta constatând că „Elena Buică a simţit nevoia imperioasă de a-şi exprima admiraţia” faţă de confraţii din ţară sau din diaspora, „cu extremă onestitate[…], franc[…], fără grimase, fără convenienţe, din pură iubire de oameni faţă de actul creaţiei în sine” (Un gest de reverenţă scriitoricească). Rodul acestor preocupări sunt evidente în paginile mai multor volume încă din 2009 (Oglindiri) sau din 2011 (Luminişuri), dar, mai ales în cele din 2014 (Îmi plec fruntea, Consemnări pe curat). Acest lucru a fost posibil numai pentru că a avut acea „disponibilitate de a se ocupa de creaţia altora”, ştiind „să recunoască talentul[…]să aprecieze valoarea, să cerceteze şi să se informeze despre cărţi şi autori şi să le acorde importanţa cuvenită unui act veritabil de creaţie” (Mărturii esenţiale despre arta cuvântului Elenei Buică).  
 
Ediţia critică a Cezarinei Adamescu se încheie cu un capitol (O nouă primăvară, un nou elogiu limbii române) unde, ca un critic remarcabil cum este, constată consecvenţa scriitoarei Elena Buică, exprimându-şi respectul şi preţuirea faţă de personalitatea proteică a acesteia, deoarece aceasta „nu se poate să nu te atragă prin nobleţea discursului, prin dăruirea jertfelnică, prin toate aceste gesturi aparent neînsemnate, o strângere de mână, o vorbă caldă, o îmbrăţişare (fie ea şi virtuală) în stare să te vivifice atunci când nu mai poţi suporta provocările vieţii”. Este o chintesenţă a trăsăturilor de caracter ale unei Doamne a scrisului românesc de înaltă ţinută morală şi spirituală, care a iubit mai presus de orice Frumosul, Adevărul, Dreptatea şi Binele. Exegeza Cezarinei Adamescu este un adevărat şi nobil act de cultură ce va rămâne o moştenire demnă de Omul şi Scriitorul care „şi-a păstrat limba în care şi-a scris toate cărţile, pe care o vorbeşte în casă, şi-a păstrat datinile, tradiţia, portul, tezaurul sufletesc îmbogăţit cu cântece, creaţii româneşti pe care le-a cultivat în continuare cu statornicie şi pasiune de ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ” şi care este ELENA BUICĂ. Subscriem din inimă!  
------------------  
Nicolae DINA  
Alexandria, Teleorman  
septembrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Nicolae DINA - PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI / Nicolae Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2115, Anul VI, 15 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!